ICCJ. Decizia nr. 108/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizie nr. 108/2014
Dosar nr. 2560/252/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 17 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 16 mai 2013, reclamanta D.I.M., în calitate de reprezentant legal al minorei C.F.F., a chemat în judecată pe pârâtul C.V.F., solicitând stabilirea locuinţei minorei la domiciliul reclamantei, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere stabilite la nivelul venitului minim pe economie, exercitarea în comun de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minora a rezultat din relaţia de concubinaj a părţilor, relaţie care a încetat prin separarea în fapt a acestora, moment de la care pârâtul nu a mai contribuit la cheltuielile ocazionate de creşterea şi întreţinerea minorei.
Prin Sentinţa civilă nr. 1851 din data de 13 august 2013, Judecătoria Lugoj a constatat necompetenţa teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Lugoj a reţinut că, în speţă, pârâtul are domiciliul în raza de competenţă a Judecătoriei Reghin astfel că, în conformitate cu prevederile art. 107 C. proc. civ., care stabileşte competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Reghin.
Prin Sentinţa civilă nr. 1069/2013 din data de 30 octombrie 2013, Judecătoria Reghin a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, reţinând că cererea ce formează obiectul dosarului este o cerere privind ocrotirea unui minor, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă, astfel că, în soluţionarea acestei cereri, art. 114 C. proc. civ. a stabilit competenţa exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.
Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, codul de procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii reclamantei privind stabilirea locuinţei fiicei sale minore la domiciliul acesteia, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere stabilite la nivelul venitului minim pe economie şi exercitarea în comun de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti.
În conformitate cu prevederile art. 114 C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Or, în speţă, s-a constatat că minora locuieşte împreună cu reclamanta în comuna G., judeţul Timiş, care în conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993 se află în circumscripţia Judecătoriei Lugoj.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Reghin a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept reţinând că cererea ce formează obiectul dosarului este o cerere privind ocrotirea unui minor, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă, astfel că, în soluţionarea acestei cereri, art. 114 C. proc. civ. a stabilit competenţa exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 999/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 13/2014. Civil. Pretenţii. Suspendare... → |
|---|
