ICCJ. Decizia nr. 1155/2014. Penal

Decizii civile ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CUŢITE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1155/2014

Dosar nr. 1048/112/2009

Şedinţa publică din 1 aprilie 2014

Deliberând asupra recursurilor peste termen constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 69 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 1048/112/2009, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. S.V.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de acţionare în cadrul unui grup organizat, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare; complicitate la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare; complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar, în baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 20 noiembrie 2008 şi până la data de 14 septembrie 2009.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

2. C.D.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de acţionare în cadrul unui grup organizat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare; uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 200 RON amendă penală; înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 34 lit. d) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, stabilind, potrivit dispoziţiilor art. 110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 1101 alin. (1) C. pen. raportat la art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud:

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 1101 alin. (3) raportat la art. 864 C. pen., referitoare la consecinţele nerespectării, cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută preventiv timp de 24 de ore, la data de 20 noiembrie 2008.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

3. B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de acţionare în cadrul unui grup organizat, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare; complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

4. V.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; fals în declaraţii, prevăzut de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 34 lit. d) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

5. S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; fals în declaraţii, prevăzut de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen. iar în baza dispoziţiilor art. 34 lit. d) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate stabilind, potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen., un termen de încercare de 5 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud:

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen., referitoare la consecinţele nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

6. A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală; fals în declaraţii, prevăzut de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 34 lit. c) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, stabilind, potrivit dispoziţiilor art. 861 C. pen. un termen de încercare de 5 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov:

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen., referitoare la consecinţele nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.

S-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, menţinând măsurile asigurătorii luate.

S-a acordat avocatului G.G. suma de 200 RON cu titlu de onorariu, sumă ce s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Au fost obligaţi inculpaţii S.V.D. şi C.D.E., la plata a câte 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, B.C. la plata sumei de 1.200 RON cu acelaşi titlu, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, V.I.A., S.M. şi A.I., la plata a câte 1.000 RON cu acelaşi titlu.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul S.V.D. locuieşte în municipiul Bistriţa, întreţinând o relaţie de concubinaj cu coinculpata C.D.E., care a împlinit vârsta majoratului la data de 16 martie 2009. Inculpatul se cunoştea de mai mult timp cu coinculpatul S.M. prin intermediul căruia l-a cunoscut pe inculpatul V.M.

Prin mijlocirea surorii sale, martora L.L., inculpatul S.V.D. a făcut cunoştinţă cu inculpata B.C. iar, prin aceasta din urmă, l-a cunoscut şi pe inculpatul A.G.

În fine, inculpatul S.V.D. a fost coleg de şcoală cu inculpatul F.M.D. şi, în diferite împrejurări, a ajuns să îi cunoască pe toţi ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată.

1. În cursul lunii aprilie 2008, inculpatul A.I. a achiziţionat de la numitul S.A., suprafaţa de 5.000 mp teren situat în raza oraşului S. în locul numit „P.A.”, cu preţul de 150.000 euro, achitând un avans de 25.000 euro, urmând ca, diferenţa de preţ să o achite până la data de 1 august 2008.

Iniţial, inculpatul A.I. a intenţionat să construiască o pensiune pe terenul achiziţionat însă ulterior, din cauza problemelor de ordin financiar apărute, a renunţat la această idee, hotărând să vândă terenul cu preţul de minim 65 euro/mp. Cel în cauză i-a făcut cunoscută intenţia sa numitului B.M., pe care l-a condus la teren pentru a-l vedea, căruia i-a promis că, în cazul în care îi va găsi un cumpărător îi va da un comision de 3.000 euro.

În aceste condiţii B.M. a contactat o altă persoană, prin intermediul căreia a identificat un potenţial cumpărător care însă a oferit doar preţul de 60 euro/mp. Fiind de acord cu preţul oferit, inculpatul A.I. i-a remis, la data de 29 aprilie 2008, numitului B.M., extrasul de CF nr. F1 din 29 aprilie 2008, pentru a-l transmite potenţialului cumpărător, document în care inculpatul apărea ca proprietar, iar numitul S.A. era înscris cu privilegiu asupra preţului.

Întrucât terenul urma a fi achiziţionat printr-un credit iar banca nu accepta garanţii cu terenuri grevate de sarcini, inculpatul A.I. a împrumutat suma necesară pentru achitarea integrală a preţului către numitul S.A., după care, la data de 26 iunie 2008 a obţinut extrasul de CF nr. F2 din care rezulta că terenul nu era grevat de sarcini, act pe care l-a remis lui B.M. în vederea transmiterii acestuia către potenţialul cumpărător.

În zilele ce au urmat numitul B.M. l-a anunţat pe inculpatul A.I. că, la data de 30 iunie 2008, va trebui să se prezinte la unitatea bancară din municipiul Cluj-Napoca pentru a semna actele de vânzare pentru terenul său din oraşul S. Ca urmare, la data anterior menţionat, inculpatul A.I. s-a deplasat, împreună cu B.M., cu autoturismul acestuia din urmă, la Cluj-Napoca, unde i-au întâlnit pe cei doi cumpărători ai terenului, ca şi pe intermediarul la care apelase B.M. în vederea identificării cumpărătorilor. După aceea, toţi cei menţionaţi, s-au deplasat la sediul Băncii U.T. SA unde, în prezenţa notarului, urma a se semna contractul privind terenul în cauză. Prezentându-i-se contractul întocmit de notar, inculpatul A.I., a sesizat că acesta era un contract de garanţie imobiliară şi nu unul de vânzare-cumpărare, motiv pentru care a refuzat să-l semneze.

În aceste condiţii, la solicitarea cumpărătorilor, funcţionarii bancari au sugerat înlocuirea cererii de credit într-una de credit de achiziţie de teren, pentru care urma a se solicita acordul de principiu de la Centrala băncii, motiv pentru care inculpatul A.I. şi B.M. au rămas în municipiul Cluj-Napoca până în ziua următoare.

Primind acordul de principiu pentru acest nou contract, intermediarul vânzării a relatat cumpărătorilor şi inculpatului A.I., faptul că, pentru această variantă banca pretinde existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare între părţi. Pentru a se evita plata unor acte notariale suplimentare s-a convenit a se încheia un înscris sub semnătură privată. Intermediarul tranzacţiei a solicitat actele de identitate ale inculpatului A.I. şi martorului B.M. după care a redactat un antecontract de vânzare-cumpărare fictiv, în cuprinsul căruia au fost inserate date nereale referitoare la preţul convenit de părţi pentru terenul în cauză, de 766.667 dolari SUA, şi la avansul achitat de cumpărători, de 191.667 dolari SUA. Actul astfel întocmit a fost semnat, în calitate de martori, de intermediarul tranzacţiei şi de B.M. Apoi, acelaşi intermediar a redactat pe laptop o chitanţă fictivă, prin care se atesta faptul nereal al primirii, de către inculpatul A.I. a sumei de 191.667 dolari SUA de la cumpărătorul terenului, în prezenţa aceloraşi doi martori. După listarea celor două documente fictive, acestea au fost semnate de inculpatul A.I., de cumpărătorii terenului şi de cei doi martori. Ulterior, aceste acte au fost remise funcţionarului bancar D.C., pentru a fi depuse la dosarul de credit al cumpărătorilor şi a fi avute în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

La data de 16 iulie 2008, după ce s-a primit aprobarea de către cumpărători, pentru noul credit bancar, inculpatul A.I. şi martorul B.M. s-au deplasat din nou în municipiul Cluj-Napoca, la sediul Băncii U.T. SA, ocazie cu care inculpatul A.I. şi cumpărătorii au semnat contractul autentic de vânzare-cumpărare cu garanţie ipotecară din 16 iulie 2008, la Biroul Notarului Public B., document în preambulul căruia s-a luat act de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată şi a chitanţei de plată a avansului în sumă de 191.667 dolari SUA, deşi acestea erau înscrisuri fictive, iar în cuprinsul contractului autentic s-a preluat preţul de 766.667 dolari SUA, cu toate că valoarea reală a tranzacţiei fusese de 300.000 euro.

În atari condiţii, cumpărătorii terenului au obţinut creditul în valoare de 575.000 dolari SUA, care reprezenta diferenţa de preţ, pentru imobilul în cauză, sumă convertită în euro (342.000 euro) şi care a fost apoi virată în contul inculpatului A.I., deschis la Banca U.T. SA. Ulterior, inculpatul a retras suma de aproximativ 110.000 euro, transferând o parte din bani către fiica sa, în contul datoriei ce o avea faţă de aceasta, iar apoi, în cursul aceleaşi seri, însoţit de martorul B.M. s-a reîntors în Braşov, ocazie cu care i-a remis martorului suma de 5.000 euro, din care, suma de 3.000 euro reprezenta comisionul promis acestuia la perfectarea tranzacţiei, 1.000 euro reprezenta datoria ce o avea faţă de martor iar 1.000 euro în contul cheltuielilor efectuate de martor cu deplasările la terenul în discuţie şi la Cluj-Napoca, în vederea încheierii tranzacţiei.

Faptele astfel reţinute în sarcina inculpatului A.I. de a fi semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, datat 7 iulie 2008 şi chitanţa aferentă acestuia, ce atesta încasarea avansului de preţ, în scopul de a fi folosite la bancă, pentru a facilita astfel obţinerea creditului în valoare de 575.000 dolari SUA de către cumpărătorul terenului, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 251 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., iar, fapta de a fi făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului şi care au fost înserate în conţinutul contractului de vânzare-cumpărare din 16 iulie 2008, cu ocazia autentificării, constituie infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.

2.a. Inculpatul S.V.D. a luat legătura la începutul lunii ianuarie 2008 cu un fost coleg de liceu căruia i-a propus să facă afaceri împreună. În concret, inculpatul i-a propus celui în cauză să facă un împrumut bancar pentru ca, împreună, să cumpere autoturisme noi pentru închiriat şi să-şi deschidă o firmă pentru producerea geamurilor termopan. Primind acceptul fostului său coleg, inculpatul S.V.D. i-a spus acestuia că o să-l angajeze pe o firmă de a sa, calitate în care va putea solicita creditul bancar însă, ulterior i-a comunicat celui în cauză că are un prieten din Canada care o să-i facă acte care să ateste că lucrează în această ţară şi realizează venituri lunare mult mai mari decât cele ce le-ar fi obţinut dacă era angajat în firma sa, urmând ca aceste documente să fie folosite pentru obţinerea împrumutului bancar.

În urma înţelegerii, în vederea întocmirii documentelor în cauză, inculpatul a primit de la prietenul său cartea de muncă a acestuia.

După aproximativ 2 luni inculpatul l-a căutat pe prietenul său, spunându-i că trebuie să meargă la Cluj-Napoca pentru a semna nişte acte necesare obţinerii creditului, în calitatea sa de „salariat în Canada” şi pentru a se întâlni cu o persoană care îl va consilia în vederea obţinerii împrumutului.

Cu această ocazie inculpatul i-a remis celui în cauză, un set de documente redactate în limba engleză, spunându-i că reprezintă contractul său de muncă la firma canadiană, act ce a şi fost semnat de „titularul contactului”, o adeverinţă de venit ce atesta că acesta avea un salariu de peste 6.000 dolari canadieni în calitatea sa de muncitor mozaicar la firma W.B.W. LTD, precum şi alte înscrisuri referitor la care însă inculpatul nu a mai dat nici un fel de explicaţii.

La data de 1 aprilie 2008 prietenul inculpatului S.V.D. s-a deplasat în municipiul Cluj-Napoca unde s-a întâlnit cu persoana ce urma să îl consilieze, ocazie cu care, cel în cauză a semnat documentele ce i-au fost puse la dispoziţie, respectiv cererea de credit şi o serie de alte formulare, după care s-a reîntors în localitatea de domiciliu.

În discuţiile telefonice ulterioare pe care acesta le-a avut cu inculpatul, cel din urmă i-a relatat că va fi contactat de personalul Băncii U.T. SA în legătură cu creditul şi va fi chestionat pe această temă, situaţie în care trebuie să relateze funcţionarului bancar că împrumutul bancar va fi folosit pentru a achita avansul pentru cumpărarea unui teren situat în oraşul A., teren pe care inculpatul îl identificase prin intermediul unei agenţii imobiliare din această localitate, plata integrală a terenului urmând a se face prin contractarea unui alt credit, mai mare, după care terenul va fi parcelat şi vândut pe loturi ca teren de construcţii, la preţuri care să depăşească preţul de achiziţie.

După aproximativ o săptămână, inculpatul S.V.D. s-a deplasat împreună cu prietenul său în municipiul Cluj-Napoca, la Sucursala Băncii U.T. SA, unde s-au întâlnit cu persoana care intermedia obţinerea creditului. Cu această ocazie inculpatul a fost întrebat de prietenul său ce să facă în situaţia în care la interviul ce urma a-l susţine, i se vor pune întrebări în limba engleză, însă inculpatul l-a asigurat că nu se va întâmpla aşa ceva. Apoi, cel în cauză şi intermediarul au pătruns în bancă unde s-a susţinut interviul şi s-a semnat contractul de credit din 14 aprilie 2008, pentru creditul în sumă de 20.000 euro.

În ziua următoare inculpatul S.V.D. şi prietenul său au plecat din nou în municipiul Cluj-Napoca pentru ridicarea creditului. Ajunşi la sediul băncii, cei doi s-au întâlnit cu persoana care intermediase împrumutul, aceasta din urmă pătrunzând în incinta băncii împreună cu titularul contului de credit care a ridicat suma de 18.478 euro, rămasă după reţinerea comisioanelor bancare. Intermediarul creditului şi-a reţinut comisionul de 1.800 euro iar diferenţa de bani a fost remisă de titularul creditului inculpatului S.V.D. Potrivit înţelegerii dintre inculpat şi prietenul său, banii astfel obţinuţi urmau a fi folosiţi pentru plata avansului pentru terenul situat în A., inculpatul urmând a achita ratele lunare la creditul luat în condiţiile descrise pentru o perioadă de 10 ani, lucru care nu s-a mai întâmplat.

2.b. Tot în cursul lunii aprilie 2008 inculpatul S.V.D. şi prietenul său anterior menţionat au început demersurile pentru obţinerea celui de-al doilea credit, de la aceeaşi unitate bancară. De această dată era vorba de un credit de nevoi personale, cu ipotecă, solicitat tot în baza pretinsului statut de rezident în Canada al prietenului inculpatului.

Întrucât banca nu mai aproba un nou credit de nevoi personale fără o garanţie imobiliară, inculpatul l-a convins pe prietenul său să solicite un credit pentru obţinerea căruia să gireze cu apartamentul proprietatea exclusivă a mamei sale. Apoi, inculpatul şi fostul său coleg, au convins-o pe mama celui din urmă, să gireze împrumutul ce se va solicita, prin ipotecarea apartamentului său în favoarea băncii, relatându-i că, din banii astfel obţinuţi vor cumpăra un teren pe care îl vor parcela şi pe care îl vor vinde la un preţ mult mai mare decât cel de achiziţie.

Cum cea în cauză trebuia să plece din ţară pentru o lună de zile, aceasta a încheiat o procură notarială, prin care îl împuternicea pe fiul ei să instituie ipoteca asupra apartamentului său, în favoarea Băncii U.T. SA, în vederea obţinerii unui credit.

Inculpatul S.V.D. împreună cu persoana care a intermediat şi obţinerea primului credit s-au ocupat de toate demersurile în vederea obţinerii acestui credit, inculpatul asigurând transportul prietenului său, în mai multe rânduri, la sediul băncii, una dintre deplasări având drept scop semnarea contractului de ipotecă pentru apartamentul mamei sale. Cu această ocazie, cel în cauză a prezentat notarului public cu care lucra banca, procura specială lăsată de mama sa înainte de a pleca în străinătate însă întrucât nu a agreat procura, invocând faptul că îi lipseşte o anumită frază din conţinut şi, în consecinţă, nu este completă, notarul a refuzat să instituie ipoteca în baza acestei procuri.

În aceste condiţii, inculpatul S.V.D. a solicitat de la prietenul său datele de pe paşaportul mamei acestuia, după care a cerut unei alte persoane să „realizeze” o procură specială, folosind timbral sec pe numele notarului canadian M.J.T., având forma şi conţinutul agreat de bancă.

La cererea inculpatului S.V.D., o persoană rămasă neidentificată, a redactat o procură în limba engleză, care cuprindea elementele cerute de bancă, procură la care, persoana la care apelase iniţial inculpatul pentru „realizarea” documentului, i-a întocmit în fals, o autentificare datată 21 mai 2008, aplicându-i ştampila cu timbra sec al notarului canadian anterior menţionat, şi supralegalizarea Consulatului General al României din Toronto, din 22 mai 2008.

Ulterior, inculpatul S.V.D. a dus această procură falsificată la tradus în limba română şi a legalizat-o, după care a prezentat-o băncii, în vederea instituirii ipotecii asupra apartamentului în cauză.

Întrucât această procură falsificată a fost acceptată de bancă, ca valabilă, agentul intermediar a creditului l-a anunţat pe titularul cererii de credit că se poate încheia contractul autentic şi se poate trage creditul.

Însoţit de inculpaţii S.V.D. şi C.D.E., titularul contractului de credit s-a prezentat la sediul Băncii U.T. SA din municipiul Cluj-Napoca unde, împreună cu intermediarul contractului, a intrat în bancă pentru a semna contractul de credit, lucru pe care l-a făcut folosind procura falsă, după cum rezultă din contractul de garanţie imobiliară autentificată din 26 mai 2008 al Biroului Notarului Public L. Apoi, s-au deplasat toţi cei în cauză la agenţia Bănciin U.T. SA din incinta unui hipermarket de unde, titularul contractului de credit a ridicat suma de 17.500 euro, pe care a remis-o inculpatului S.V.D. Acesta din urmă i-a remis intermediarului contractului de credit suma de 1.200 euro după care i-a dat prietenului său care ridicase creditul suma de 1.000 euro deşi iniţial îi promisese 3.000 euro pentru ca acesta să achiziţioneze o presă pentru geamuri termopan.

Ulterior, inculpatul S.V.D. a mai încercat să obţină un credit imobiliar de valoare mult mai mare pe numele prietenului său, pentru cumpărarea unui teren, demers care nu s-a mai finalizat dar pentru care i-a solicitat acestuia să semneze cererea de credit, depusă la aceeaşi unitate bancară la 24 aprilie 2008, în care a înserat date nereale privind statutul şi veniturile realizate în Canada, pentru obţinerea unui credit de nevoi personale garantat imobiliar, în valoare de 40.000 euro, folosind un contract de muncă în limba engleză din care rezulta că cel în cauză este angajat la firma W.B.W. LTD Ontario, în funcţia de montator de marmură şi granit, cu un salariu de 95.000 dolari canadieni/an.

3. În vara anului 2008, un tânăr din localitatea J.B., a obţinut, pe baza unor documente ce atestau, în mod nereal, calitatea sa de rezident canadian, angajat ca instalator de granit, cu un venit de aproximativ 7.000 dolari canadieni/lună, documente confecţionate de un consătean, un credit de nevoi personale de 20.000 de euro.

În toamna aceluiaşi an, pe baza reuşitei anterioare, inculpaţii S.V.D. şi C.D.E. precum şi persoana care falsifica documentele necesare, au pregătit luarea, în numele aceleaşi persoane, unui credit imobiliar de valoare mult mai mare, respectiv 180.000 euro, pentru plata unei pretinse cumpărări a unui teren aparţinând numitului S.C.G.

În acest scop urmau a fi folosite înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată utilizate la obţinere creditului în valoare de 20.000 euro cât şi alte noi înscrisuri falsificate de aceeaşi persoană, prin care să se actualizeze statutul de rezident şi veniturile solicitantului.

Pe baza tuturor acestor înscrisuri falsificate a fost completată cererea de credit ipotecar în valoare de 180.000 euro, întreaga documentaţie fiind depusă de inculpata C.D.E. la sucursala Cluj a Băncii U.T. SA.

La începutul lunii octombrie 2008, persoana care falsifica documentele necesare obţinerii împrumutului, s-a întâlnit cu titularul cererii de credit, ocazie cu care i-a prezentat pe inculpaţii S.V.D. şi C.D.E., relatându-i că, în curând, va trebui să meargă la Cluj-Napoca pentru creditul ipotecar şi că, deplasarea o va face cu cei doi inculpaţi ce îi fuseseră prezentaţi.

Între timp, inculpatul S.V.D. l-a contactat telefonic pe numitul S.C.G., cu care apoi s-a şi întâlnit şi i-a propus să încheie o tranzacţie cu „un om de-al lui”, pentru o parte dintre terenurile pe care S.C.G. le deţinea în proprietate pe raza satului C. Cel în cauză a fost de acord să vândă un număr de 5 terenuri cu un preţ de aproximativ 70.000 euro. Inculpatul S.V.D. i-a relatat acestuia că, pe lângă acest preţ, îşi va pune „partea sa” fără a preciza însă că acesta intenţiona ca preţul ce urma a fi trecut în actul de înstrăinare să fie de 180.000 euro.

În perioada următoare inculpata C.D.E. a ţinut legătura telefonic cu numita D.C., funcţionar în cadrul Băncii U.T. SA, sucursala Cluj-Napoca, cu privire la actele necesare pentru obţinerea creditului şi, în acelaşi timp s-a ocupat de obţinerea rapoartelor de evaluare pentru cele 5 parcele de teren, luând legătura cu evaluatorul B.I. căruia i-a şi plătit o sumă de bani cu titlu de avans, de obţinerea extraselor de carte funciară pentru terenurile în cauză precum şi de certificatul de urbanism de la Primăria S.-M.

Într-o discuţie telefonică purtată de inculpata C.D.E. cu numita D.C. pe tema creditului, aceasta din urmă i-a spus că, pentru luarea creditului, trebuie ca, în ansamblu, valoarea terenurilor trebuie să fie de peste 360.000 euro. În aceeaşi zi, inculpata l-a contactat telefonic pe numitul S.N.M., directorul sucursalei bancare, căruia i-a relatat că, în ceea ce priveşte creditul solicitat trebuie să mai obţină certificatul de urbanism şi raportul de evaluare pentru terenuri, creditul urmând să fie în valoare de aproximativ 150.000-160.000 euro, din care solicitantul va dori să scoată în numerar, aproximativ 100.000 euro.

În ziua următoare, după ce a luat legătura telefonic cu numita D.C., aceasta din urmă i-a transmis prin e-mail inculpatei antecontractul de vânzare-cumpărare datat 10 octombrie 2008, act în care S.C.G. apare ca vânzător, iar titularul contractului de credit în calitate de cumpărător. Inculpata C.D.E. a semnat antecontractul la rubrica „vânzător”, în numele proprietarului S.C.G. iar titularul cererii de credit l-a semnat la rubrica „cumpărător”, cu toate că actul în sine, în care se stipula că preţul pentru cele 5 parcele de teren a fost convenit la suma de 260.000 euro, preţ, din care s-a achitat cu titlu de avans, în aceeaşi zi, suma de 80.000 euro, era fictiv în întregime. Inculpata a scanat acest document, după semnare şi l-a trimis pe e-mail numitei D.C.

După câteva zile, respectiv la 28 octombrie 2008, titularul cererii de creditare a fost luat de la domiciliu de inculpaţii S.V.D. şi C.D.E., toţi trei deplasându-se în municipiul Cluj-Napoca pentru ca solicitantul creditului să îşi facă analizele medicale şi pentru a încheiat poliţa de asigurare de viaţă. Pe drum, cei doi inculpaţi i-au relatat celui în cauză că urmează să ia un credit ipotecar de 130.000 euro (şi nu 180.000 euro, cât se intenţiona în realitate), pentru cumpărarea mai multor terenuri.

Cu ocazia chestionarului efectuat în vederea încheierii poliţei de asigurare, întrebat fiind unde lucrează, solicitantul creditului a relatat funcţionarilor bancari D.C. şi S.N.M. că lucrează în Germania, în agricultură. În aceste condiţii a intervenit imediat inculpata C.D.E. care l-a scos din birou pe cel în cauză, după care l-a apelat telefonic pe cel care falsificase documentele necesare creditării, care l-a „instruit” pe solicitantul creditului să spună că lucrează la firma W.B.W. LTD în calitate de instalator în marmură şi granit. Conform indicaţiilor primite, la reîntoarcerea în incinta băncii, cel în cauză a relatat funcţionarilor bancari cele mai sus menţionate, relatând totodată faptul că, urmează să plece din ţară peste câteva săptămâni.

La data de 3 noiembrie 2008, ca urmare a programării făcute de D.C. pentru semnarea la notar a contractului autentic de vânzare-cumpărare de către părţi, pentru semnarea contractului de credit şi pentru tragerea creditului, titularul cererii de împrumut a fost luat din nou de către inculpaţii S.V.D. şi C.D.E. în municipiul Cluj-Napoca.

Pentru a asigura prezenţa vânzătorului S.C.G. la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul S.V.D. l-a contactat telefonic pe acesta, determinându-l să vină din Germania direct la Cluj-Napoca.

La rândul său, apreciind că se va trage creditul şi va putea obţine o parte din bani pentru serviciile sale, persoana care a falsificat documentele necesare documentaţiei de creditare s-a deplasat la sediul băncii.

Inculpata C.D.E. a intrat în bancă şi a discutat cu numita D.C. dar şi cu S.N.M. pentru a se ocupa de derularea corespunzătoare a demersurilor necesare obţinerii creditului, continuând să ţină legătura telefonic cu cei doi funcţionari ai Băncii U.T. SA şi după ce a ieşit din bancă.

Spre seară, inculpata C.D.E. a fost înştiinţată de către numitul S.N.M. de faptul că Centrala băncii nu a aprobat încheierea contractului de credit, astfel încât, toţi cei în cauză au revenit în municipiul Bistriţa.

În zilele următoare inculpata C.D.E. a purtat mai multe discuţii telefonice, atât cu D.C. cât şi cu S.N.M., în încercarea de a obţine aprobarea pentru credit, fără rezultat însă. La data de 6 noiembrie 2008, cei doi inculpaţi s-au deplasat la Cluj-Napoca, la sediul băncii, pentru a discuta cu numita D.F., şefa numitei D.C., despre posibilitatea de a trage creditul însă nu au rezolvat problema. A doua zi, respectiv la 7 noiembrie 2008, inculpata C.D.E. a fost contactată telefonic de numitul S.N.M. care i-a relatat că nu se acordă creditul solicitat, motiv pentru care inculpatul S.V.D. l-a apelat telefonic pe cel care falsificase documentaţia de creditare, cerându-i să ia legătura cu titularul cererii de creditare şi să îi aducă la cunoştinţă refuzul oficial al băncii.

4.a. Prin luna aprilie 2008, numitul P.L.F. s-a deplasat în municipiul Suceava, ocazie cu care a abordat un om fără adăpost, care îşi petrecea nopţile în gara Suceava Nord, oferindu-i un loc de muncă în construcţii. Numitul P.L.F. i-a relatat celui în cauză că este căsătorit cu o doamnă din Bistriţa, făcând referire la inculpata B.C., că are o firmă de construcţii pe care vrea să angajeze mai multe persoane, în vederea obţinerii unei finanţări din străinătate, precizându-i acestuia că, dacă va accepta, nu va trebui să muncească ci doar să apară ca angajat.

Fiind de acord cu propunerea, cei doi au plecat spre Bistriţa, persoana în cauză fiind cazată la pensiunea „H.” din S.O., după care P.L.F. a plecat în oraş pentru a-i aduce acestuia haine curate şi mâncare. Când s-a reîntors la pensiune P.L.F. a venit însoţit de numitul S.N.C., fiul inculpatei B.C.

În perioada următoare inculpata B.C. şi fiul acesteia au încercat să-i facă persoanei din Suceava buletin de identitate pe adresa unei femei în vârstă din Bistriţa însă nu au reuşit.

Ca urmare, inculpata B.C., împreună cu concubinul său P.L.F. şi fiul său S.N.C. au hotărât să stabilească domiciliul celui în cauză la locuinţa martorului P.M.V., cunoscut al fiului inculpatei şi care a acceptat să facă acest lucru contra sumei de 100 euro.

În aceste condiţii, numitul S.N.C., martorul P.M.V. şi persoana în cauză s-au deplasat la Primăria comunei L.L.L., ocazie cu care martorul a depus o cerere de primire în spaţiu iar cel în cauză a formulat cerere de stabilire a domiciliului la adresa martorului, ridicând apoi actul de identitate, cu noua adresă, la data de 12 mai 2008.

De la data la care a fost adus în Bistriţa cel în cauză a locuit într-o anexă a pensiunii „H.”, până în luna august 2008, timp în care a lucrat ca ziler prin localitatea S.-M. sau în B.B. şi la renovarea unui apartament din municipiul Bistriţa, unde a lucrat împreună cu numitul P.L.F., fiind astfel, atât direct cât şi indirect, în strânsă legătură cu inculpata B.C., la care prindea contur ideea de a-l folosi pe acesta ca persoană interpusă la luarea unor credite bancare.

O asemenea ocazie i-a apărut inculpatei B.C. în luna iulie 2008, când inculpatul S.V.D. încerca să-i ajute să obţină o refinanţare pe sora sa L.L. şi soţul său E.V., pentru creditul angajat la Banca C.E.C., credit garantat cu apartamentul celor doi. În aceste condiţii, într-o ocazie în care inculpatul S.V.D., însoţit de coinculpata C.D.E., şi-a vizitat sora, aceştia au făcut cunoştinţă cu inculpata B.C. care s-a prezentat ca broker de credite şi care s-a oferit să ajute familia L. în problema financiară. Cei doi inculpaţi au vizitat-o ulterior pe inculpata B.C. la locuinţa sa.

După câteva zile, la solicitarea inculpatei B.C., inculpatul S.V.D. a transportat-o pe aceasta, cu autoturismul său, până în localitatea S.S. La reîntoarcerea spre Bistriţa, inculpata i-a solicitat lui S.V.D. să oprească la pensiunea „H.”, ocazie cu care inculpata i-a prezentat acestuia persoana adusă din municipiul Suceava.

Ulterior, inculpatul S.V.D., a discutat cu inculpata B.C. despre posibilitatea de a lua credite bancare pe numele unor persoane fără venituri sau venituri foarte mici, în scopul obţinerii unor sume de bani pentru cumpărarea unor terenuri şi revânzării lor ulterioare, pe loturi, la preţuri mult superioare. Inculpata i-a relatat celui în cauză că i-ar putea folosi în acest scop pe bărbatul adus din Suceava şi alte două persoane, soţ şi soţie, care locuiesc în comuna L.L.L. La rândul său, inculpatul S.V.D. i-a spus acesteia că are un prieten care, în schimbul sumei de 5.000 euro, poate face acte false de venituri din Canada, pe baza cărora, persoanele interpuse ar putea obţine credite, urmând ca, de toate demersurile la Băncii U.T. SA, Sucursala Cluj, unde el are susţinere, să se ocupe inculpata C.D.E., în calitate de „broker de credite”.

În aceste condiţii, inculpatul S.V.D., inculpata C.D.E. şi prietenul inculpatului S.V.D., cel care contrafăcea documentele necesare obţinerii creditelor bancare, s-au constituit într-un grup infracţional având ca scop luarea de credite prin folosirea de înscrisuri falsificate, grup la care inculpata B.C. a aderat pe considerentul că, aducând potenţiale persoane interpuse pentru luarea de credite, aceasta ar fi putut beneficia de o parte din sumele de bani care s-ar fi obţinut în mod fraudulos. În concret, inculpata B.C. a discutat cu inculpatul S.V.D. şi s-a înţeles cu acesta ca, pe baza actelor false ce urmau a fi confecţionate de către prietenul inculpatului pe numele celor trei persoane interpuse propuse de inculpată, acestea să ia câte un credit de nevoi personale în valoare de 20.000 euro, iar apoi, tot în numele acestor persoane interpuse, să se solicite credite imobiliare de valori mult mai mari, iar după plata câtorva rate să nu se mai achite ratele întrucât, şi dacă s-ar ajunge la executare silită, interpuşii debitori nu ar deţine bunuri care să poată fi valorificate.

Inculpatul S.V.D. a luat legătura cu prietenul său, relatându-i cele convenite cu inculpata B.C. şi i-a remis acestuia copiile actelor de identitate ale celor trei persoane interpuse, primite de la inculpată, pentru a le face acte false de rezidenţă în Canada, din care să rezulte că aceştia realizează venituri în această ţară.

Aşa fiind, s-au întocmit o serie de documente false pe numele persoanei aduse din municipiul Suceava, documente ce atestau, în mod nereal, calitatea de angajat al celui în cauză la o firmă din Canada şi veniturile pretins realizate în această calitate (contract de muncă, extras de cont, fluturaşi de salarii, etc), acte pentru care apoi s-a întocmit în fals, în numele notarului canadian M.J.T., câte un certificat notarial pentru copie conformă cu originalul, pe care s-a aplicat sigiliul roşu şi timbrul sec al notarului, ştampila pătrată şi rotundă a Ministerului Afacerilor Externe şi Comerţului Internaţional al Canadei, precum şi ştampila rotundă şi cea pătrată a Consulatului General al României la Toronto, pentru a da aparenţa de supralegalizare la această instituţie.

Aceste înscrisuri false i-au fost remise inculpatului S.V.D. care, la rândul său, le-a predat inculpatei C.D.E. pentru a le depune la bancă, sens în care, în zilele următoare, cei doi inculpaţi s-au deplasat la sediul Băncii U.T. SA din municipiul Cluj-Napoca, ocazie cu care, inculpata a intrat.în sediul băncii şi a remis toate aceste înscrisuri oficiale şi sub semnătura privată false numitei D.C. (căreia inculpatul S.V.D. i-o prezentase anterior pe inculpată ca fiind colaboratoarea sa), pentru a înregistra un dosar de credit pe numele celui în cauză.

Ca urmare, la 4 septembrie 2008, persoana din Suceava a fost transportată, de către S.N.C. şi mama sa, inculpata B.C., în municipiul Cluj-Napoca, unde, inculpata C.D.E., care se deplasase însoţită de inculpatul S.V.D., a intrat cu aceasta şi cu inculpatul V.I.A., în sucursala Băncii U.T. SA, contactând-o pe funcţionara D.C., ocazie cu care, cel în cauză a semnat actele pe care funcţionara i le-a prezentat, respectiv cererea de acordare a unui credit bancar pentru nevoi personale, în care erau menţionate o serie de date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte situaţia sa profesională, rezultate din actele false depuse la dosarul de credit. Apoi, cel în cauză, împreună cu inculpatul V.I.A., au fost conduşi de inculpata C.D.E. la sediul unei firme de asigurări unde cei doi au semnat înscrisurile ce le-au fost prezentate.

În baza cererii şi a actelor false, ce atestau statutul său de rezident canadian ce obţinea venituri în această ţară, Banca U.T. SA a aprobat creditul solicitat, după care a fost încheiat contractul de credit din 4 septembrie 2008 prin care cel în cauză beneficia de un credit pentru nevoi personale în valoare de 20.000 euro pe o durată de 10 ani, cu o rată a dobânzii de 14,95%/an şi un comision de acordare de 3,5%.

După câtva timp, inculpata C.D.E. a revenit în bancă, însoţită de cel în cauză ca şi de inculpatul V.I.A., ocazie cu care, cei doi au ridicat sumele de bani ce li se acordaseră cu titlu de credit. Imediat după ce primul dintre cei doi a semnat chitanţa de primire a banilor, banii au fost luaţi de inculpată, care a procedat apoi în acelaşi mod şi cu banii primiţi de inculpatul V.I.A., şi i-a pus într-o geantă ce îi fusese împrumutată de inculpata B.C., iar după ce au ieşit din clădirea băncii, inculpata a remis banii concubinului său, inculpatul S.V.D. Acesta, la rândul său, i-a dat o parte din banii astfel dobândiţi inculpatei B.C. care apoi i-a remis suma de aproximativ 700 euro persoanei titular al contractului de credit.

La întoarcerea înspre municipiul Bistriţa, bărbatul din municipiul Suceava, pe numele căruia se ridicase creditul, a fost lăsat la pensiunea „H.” unde era cazat, ocazie cu care inculpata a achitat, din banii rămaşi la ea în urma ridicării creditului, cazarea şi unele cheltuieli cu masa pentru cel în cauză.

b) După reuşita acestei „operaţiuni”, membrii grupului infracţional, format din inculpaţii S.V.D., C.D.E., B.C. şi cel care falsifica documentele necesare obţinerii creditelor în mod fraudulos, au pregătit luarea, în numele aceleaşi persoane, a unui credit imobiliar de valoare mult mai mare.

În acest sens, inculpatul S.V.D. a întrebat-o pe coinculpata B.C. dacă nu cunoaşte o persoană care să aibă un teren de vânzare la care aceasta i-a răspuns că se va interesa la un cunoscut al său, după care îl va anunţa. Cea în cauză l-a contactat ulterior pe prietenul său întrebându-l dacă nu cunoaşte un teren de vânzare, de până în 1,5 ha, la care acesta i-a relatat că, un prieten al său are un teren de vânzare şi că, întrucât acesta este plecat în străinătate, el este mandatat să negocieze în numele proprietarului, având actele terenului asupra sa.

În aceste condiţii inculpata B.C. s-a întâlnit cu cunoscutul său care i-a prezentat actele terenului, ocazie cu care inculpata a realizat că îl cunoaşte pe proprietar. Ca urmare, inculpata l-a contactat pe acesta şi i-a relatat că are un client pentru terenul său. Ulterior s-a aflat că proprietarul terenului pretinde suma de 92.000 euro cu titlu de preţ.

În vederea luării creditului imobiliar urmau a fi folosite înscrisurile oficiale şi sub semnătură privată ce fuseseră utilizate la obţinerea creditului pentru nevoi personale în sumă de 20.000 euro, cât şi alte noi înscrisuri falsificate, prin care să se actualizeze statutul de rezident şi veniturile solicitantului împrumutatului.

După falsificarea noilor documente, pe care s-a aplicat sigiliul roşu şi timbru sec al notarului şi ştampila pătrată şi rotundă a Ministerului Afacerilor Externe şi Comerţului Internaţional al Canadei, precum şi ştampila rotundă şi cea pătrată a Consulatului General al României la Toronto, aparent supralegalizate la această instituţie, acestea au fost remise inculpatului S.V.D., care le-a predat, la rândul său, inculpatei C.D.E., aceasta din urmă depunându-le la Sucursala Cluj a Băncii U.T. SA, unde au fost preluate tot de numita D.C.

Cu ocazia discuţiilor purtate de inculpata B.C. cu cel care urma a fi titular al contractului de credit, inculpata i-a comunicat acestuia că vor merge mai departe cu afacerea, că împrumutul anterior fusese avansul şi că, de această dată vor lua un credit în baza căruia se va achiziţiona un teren de aproximativ 1,20 ha.

La data de 11 septembrie 2008 cel în cauză a fost transportat de inculpata B.C. şi fiul acesteia în municipiul Cluj-Napoca, în scopul de a semna cererea de acordare a creditului imobiliar. În acelaşi scop s-a deplasat la sediul băncii, cu o altă maşină, şi inculpata C.D.E.

Cu acel prilej, persoana interpusă a semnat cererea de acordare a creditului imobiliar, în care erau menţionate aceleaşi date necorespunzătoare adevărului, în ceea ce priveşte situaţia sa profesională şi financiară, cerere ce a fost depusă la bancă, pentru cumpărarea terenului în suprafaţă de 10237 mp.

Întrucât pentru obţinerea creditului era necesară existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare, din care să rezulte achitarea avansului de către cumpărător, a fost redactat un antecontract de vânzare-cumpărare, datat 4 septembrie 200.8, aparent încheiat între vânzător şi cumpărător, deşi aceştia nu se cunoscuseră încă, în care inculpata B.C. şi fiul său apăreau ca martori, act în care se stipula, în mod nereal, că preţul terenului este de 182.000 euro, din care, vânzătorul recunoaşte că a primit, cu titlu de avans, la data perfectării antecontractului, suma de 40.000 euro, sens în care s-a întocmit şi o chitanţă, nedatată, prin care se atesta primirea, de către vânzător a avansului.

De obţinerea raportului de evaluare a terenului necesar la dosarul de credit, urma a se ocupa inculpata B.C., care îl cunoştea pe evaluatorul B.I., la data de 29 septembrie 2008 fiind programată ieşirea la locul în discuţie, pentru efectuarea lucrărilor de evaluare.

Întrucât inculpata B.C. întârzia să aducă actele privind terenul (raport evaluare, adeverinţă de la primărie, etc), pe care inculpata C.D.E. trebuia să le ducă la bancă, aceasta din urmă, văzând o copie a actului de identitate a vânzătorului, i-a spus concubinului său, inculpatul S.V.D., că îl cunoaşte pe acesta. Ca urmare, inculpatul S.V.D. i-a cerut concubinei sale să ia legătura telefonic cu vânzătorul pentru a stabili o întâlnire în trei, în scopul de a verifica dacă acesta este interesat să vândă terenul. Inculpata C.D.E. s-a conformat şi l-a apelat pe vânzător însă acesta din urmă a contactat-o telefonic pe inculpata B.C., căreia i-a relatat ce i se propusese, motiv pentru care aceasta l-a sunat pe inculpatul S.V.D., căruia i-a reproşat că vrea să-i „fure omul”, făcând astfel referire la persoana interpusă, din Suceava.

Independent de cele menţionate, persoana interpusă a plecat de la pensiunea „H.” şi a venit în municipiul Bistriţa, de unde l-a apelat pe inculpatul S.V.D., cerându-i să meargă după el, lucru pe care acesta l-a şi făcut, însoţit fiind de inculpata C.D.E. Cu acea ocazie, cel în cauză a relatat celor doi inculpaţi faptul că B.C. se poartă urât cu el, motiv pentru care vrea să plece de la ea. În aceste condiţii, inculpatul S.V.D. i-a spus că îl va duce la un loc sigur, lucru pe care l-a şi făcut, ducându-l pe cel în cauză la locuinţa numitului C.V.N., căruia i-a cerut să-l ţină la el acasă pentru câteva zile.

După ce a constatat „dispariţia omului său”, inculpata B.C. a luat legătura cu persoana care îi relatase despre intenţia vânzătorului de a înstrăina terenul în cauză, căreia i s-a plâns că S.V.D. i-a „furat omul” şi i-a cerut sprijinul pentru „recuperarea acestuia”.

În zilele următoare, inculpata B.C. a avut mai multe încercări de a-şi „recupera omul” fără rezultate însă.

Între timp, inculpaţii S.V.D. şi C.D.E. s-au întâlnit cu vânzătorul terenului, cu care au convenit să continue afacerea, inculpatul S.V.D. solicitându-i celui în cauză să ţină legătura cu inculpata C.D.E., căreia să îi remită actele referitoare la teren, ce urmau a fi duse la bancă.

Ulterior, inculpatul S.V.D. s-a întâlnit şi cu cunoscutul inculpatei B.C., care i-a cerut să „îl dea” pe intermediar inculpatei însă inculpatul a refuzat categoric, solicitându-i celui în cauză să îl ajute să îl păstreze pe intermediar prin a o „ţine din scurt” pe inculpata B.C. şi prin recuperarea raportului de evaluare, promiţându-i că, dacă îl va sprijini, la momentul"la care se va lua creditul îi va da „partea lui”, respectiv o sumă de bani.

După mai multe discuţii telefonice purtate, în perioada 29 septembrie-6 octombrie 2008, între inculpaţii S.V.D. şi C.D.E. pe de o parte şi funcţionara bancară D.C., de pe altă parte, aceasta din urmă le-a comunicat să fie prezenţi la 7 octombrie 2008 la sediul băncii întrucât urma a se face semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare. Inculpaţii au luat legătura telefonic cu proprietarul terenului şi cu cunoscutul inculpatei B.C., căruia S.V.D. îi ceruse sprijin, convenind modalitatea în care să facă deplasarea la banca din municipiul Cluj-Napoca.

În dimineaţa zilei de 7 octombrie 2008 au plecat înspre Cluj-Napoca, inculpatul S.V.D. împreună cu titularul cererii de împrumut şi pretinsul cumpărător al terenului, într-o maşină, proprietarul terenului, împreună cu inculpata C.D.E. şi un alt tânăr, în a doua maşină şi cunoscutul inculpatei B.C., însoţit de un prieten, în cea de a treia maşină.

La sediul băncii, pe baza înscrisurilor oficiale şi sub semnătură privată falsificate s-a încheiat contractul de credit din 7 octombrie 2008, prin care, „cumpărătorul” terenului primea un credit imobiliar în sumă de 142.000 euro, pe o durată de 19 ani, pentru achiziţionarea terenului în suprafaţă de 10237 mp, situat în Bistriţa. în aceeaşi zi s-a încheiat şi contractul de vânzare-cumpărare cu garanţie ipotecară, autentificat de către Biroul Notarial Public B. din Cluj-Napoca, în baza căruia, banca a virat în contul vânzătorului suma de 142.000 euro.

În această modalitate, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul au confirmat în fals, în faţa notarului public că au încheiat antecontractul din 4 septembrie 2008, în baza căruia primul a primit avansul de 40.000 euro din preţul total de 182.000 euro, aspecte inserate de notar în cuprinsul contractului autentic.

Din creditul astfel obţinut, vânzătorul terenului a remis inculpatului S.V.D. suma de 40.000 euro, reţinând diferenţa de bani. Din banii daţi, suma de 500 euro a fost remisă „cumpărătorului” terenului, respectiv titularul creditului, suma de 3.000 euro a fost dată celui care venise să acorde sprijin inculpaţilor, iar 1.000 euro celui care îl însoţea pe acesta. Ulterior, vânzătorul terenului a transferat 1.500 euro în contul cumpărătorului şi a remis suma de 1.150 euro inculpatei C.D.E. pentru plata evaluatorului.

În drept, fapta inculpatei B.C. de a fi aderat la un grup infracţional în scopul sprijinirii membrilor grupului să obţină, pentru sine sau pentru altul, prin mijloace frauduloase, pe bază de înscrisuri false, diferite foloase materiale, constituie infracţiunea de aderare la un grup infracţional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen.

5.a. Inculpatul V.I.A., fiind prieten cu numitul C.T. care, la rândul său, este amic cu inculpatul S.V.D.

În cursul lunii august 2008, inculpatul S.V.D. şi inculpata C.D.E., moment la care cei doi inculpaţi împreună cu persoana care falsifica documentele de Canada, erau constituiţi în grup infracţional, au efectuat o deplasare la Arad, ocazie cu care s-au întâlnit şi cu inculpatul V.I.A., inculpatul S.V.D. propunându-i „să colaboreze” împreună în sensul de a lua un credit pe numele său pe baza unor acte şi a unui statut de rezident în Canada, acte despre care a spus că le poate procura, în schimbul unor sume de bani, cu ajutorul unui prieten de-al său. Inculpatul S.V.D. i-a mai relatat că banii astfel obţinuţi vor fi folosiţi pentru achiziţionarea unui teren în Bistriţa, de actele necesare şi de plata ratelor urmând a se ocupa S.V.D., care urma să îi remită celui în cauză suma de 5.000 euro pentru că acceptă rolul de persoană interpusă.

Cu acelaşi prilej inculpatul S.V.D. i-a cerut coinculpatului V.I.A. copii ale cărţii de identitate şi paşaportului, după care i-a relatat că sunt necesare pentru pregătirea documentelor necesare obţinerii creditului. Revenit în Bistriţa, inculpatul S.V.D. a remis documentele sus menţionate persoanei care se ocupa cu „confecţionarea” actelor de Canada.

După aproximativ o lună, inculpatul S.V.D. s-a deplasat la Arad după inculpatul V.I.A., pe care l-a adus la Bistriţa şi cu care a mers la Sucursala Bistriţa a Băncii M. SA pentru depunerea cererii de credit. Înainte de a intra în bancă, inculpatul S.V.D. i-a relatat celui în cauză că prietenul său din Canada i-a făcut acte de rezident în această ţară, potrivit cărora inculpatul V.I.A. lucrează ca montator în marmură şi granit, realizând un venit lunar echivalentul a 5.000 euro. Totodată, inculpatul S.V.D. i-a spus acestuia că, pentru obţinerea documentelor respective plătise suma de 7.000 euro.

În aceste condiţii, inculpatul V.I.A. a depus cererea de credit la banca menţionată însă, după câteva zile, a fost anunţat de inculpatul S.V.D. că cererea de creditare nu a fost aprobată dar că vor încerca şi la altă bancă.

Ulterior, inculpatul S.V.D. a remis documentele falsificate care atestau calitatea de rezident canadian a inculpatului V.I.A. şi statutul său profesional în această ţară, coinculpatei C.D.E., pe care a transportat-o la Cluj, la sediul Băncii U.T. SA şi care a predat toate aceste documente false numitei D.C., pentru a înregistra un dosar de credit pe numele persoanei interpuse.

Inculpatul V.I.A. a ţinut legătura cu inculpata C.D.E. pe care o cunoscuse cu ocazia venirii la Bistriţa, trimiţându-i acesteia, prin e-mail, în fotocopie, diploma de bacalaureat şi o factură de utilităţi.

La data de 4 septembrie 2008 inculpatul V.I.A. a fost anunţat că i s-a aprobat cererea de creditare la o bancă din Cluj-Napoca şi că va veni cineva la Arad după el pentru a fi dus la bancă. Ajungând în municipiul Cluj-Napoca, inculpatul V.I.A. s-a întâlnit cu coinculpaţii S.V.D., C.D.E. şi B.C., precum şi cu persoana interpusă, originară din Suceava, racolată de aceasta din urmă. Inculpatul V.I.A., împreună cu persoana interpusă din Suceava, însoţiţi de inculpata C.D.E. a pătruns în sediul băncii, unde a semnat cererea de acordare a unui credit bancar pentru nevoi personale, purtând data de 28 august 2008, cerere în care erau inserate o serie de date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte situaţia sa profesională (angajat al unei firme din Canada, cu vechime de 7 ani în industria prelucrării marmurei şi granitului) şi care a fost depusă la bancă.

În baza documentelor false depuse la dosarul de creditare banca a aprobat împrumutul, încheindu-se contractul de credit din 4 septembrie 2008, pentru nevoi personale, în valoare de 20.000 euro, pentru o durată de 10 ani.

Creditul a fost luat la aceeaşi dată atât de persoana interpusă din judeţul Suceava cât şi de inculpatul V.I.A., banii fiind puşi de inculpata C.D.E. în geanta ce o avea asupra sa, iar după ce aceasta a ieşit din clădirea băncii a remis banii inculpatului S.V.D. Ulterior, în timp ce se deplasau înspre Arad pentru a-l duce la domiciliu pe inculpatul V.I.A., inculpatul S.V.D. i-a remis acestuia suma de 1.000 euro.

b. După această reuşită, cei în cauză au hotărât luarea unui alt credit, în numele inculpatului V.I.A., în valoare de 115.000 euro pentru plata unui teren pretins cumpărat de la inculpatul S.M., persoană care se înţelesese, atât cu inculpatul S.V.D. cât şi cu cel care falsifica documentele necesare solicitării creditului ca, din preţul supraevaluat al terenului lui să îi revină jumătate, cealaltă jumătate rămânând celorlalţi.

Ca urmare, în numele inculpatului V.I.A. a mai fost depusă o cerere de acordare a unui credit imobiliar, pentru cumpărarea unui teren aparţinând inculpatului S.M., situat în Bistriţa, în suprafaţă de 10163 mp, cererea de creditare fiind însoţită de documentele falsificate ce fuseseră utilizate la obţinerea creditului anterior, de 20.000 euro, dar şi de noi înscrisuri oficiale falsificate de aceeaşi persoană, prin care să se actualizeze statului de rezident al inculpatului V.I.A.

În vederea obţinerii creditului inculpata C.D.E. a depus la bancă, însoţită fiind de inculpatul S.V.D., un antecontract de vânzare-cumpărare, datat 8 august 2008, aparent încheiat între inculpaţii S.M. şi V.I.A., primul în calitate de vânzător, iar cel de-al doilea ca şi cumpărător, în care se stipula că vânzătorul înstrăinează terenul în discuţie cu suma de 150.000 euro, din care s-ar fi achitat cu titlu de avans suma de 35.000 euro la data semnării antecontractului, deşi acest document era fictiv. Înscrisul a fost semnat de către inculpatul S.M. la rubrica „vânzător” însă la rubrica „cumpărător” este executată o semnătură ce nu aparţine inculpatului V.I.A.

Inculpata C.D.E. s-a ocupat de contactarea evaluatorului B.I., de obţinerea raportului de evaluare pentru terenul în cauză la o valoare suficient de mare pentru a acoperi garanţia băncii şi de trimiterea acestui document, prin e-mail, funcţionarei bancare D.C., căreia i l-a predat apoi şi în original.

Aşa fiind, inducând în eroare reprezentanţii băncii, prin folosirea unor înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată falsificate, s-a încheiat contractul de credit din 16 octombrie 2008, prin care i se acorda inculpatului V.I.A. un credit imobiliar de 115.000 euro, pe o durată de 30 de ani, pentru achiziţionarea terenului în suprafaţă de 10.163 mp, din Bistriţa. în aceeaşi zi s-a încheiat între inculpatul S.M. în calitate de vânzător şi inculpatul V.I.A., în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare cu garanţie ipotecară autentificat din 16 octombrie 2008 de către Biroul Notarial Public B. din municipiul Cluj-Napoca, în baza căruia banca a virat în contul cumpărătorului suma de 115.000 euro, cu titlu de preţ, iar apoi, din contul acestuia banii au fost viraţi în contul vânzătorului S.M.

Cu ocazia încheierii acestui contract, prin semnarea lui fără obiecţii, cei doi inculpaţi au declarat în fals, în faţa notarului public că au încheiat antecontractul din 8 august 2008, respectiv că vânzătorul a primit suma de 35.000 euro, cu titlu de avans, iar cumpărătorul că i-a dat această sumă, din preţul total de 150.000 euro, aspecte nereale, dar care au fost inserate în preambulul contractului de vânzare-cumpărare cu garanţie ipotecară.

Ulterior ridicării banilor inculpatul S.M. şi-a reţinut suma de 60.000 euro care reprezenta preţul real al terenului în cauză.

În cazul ambelor credite inculpatul V.I.A. nu a achitat ratele lunare, rămânând restanţier.

În drept, fapta inculpatului V.I.A., astfel cum a fost aceasta descrisă la cele două puncte, de a fi prejudiciat, prin mijloace frauduloase pe partea vătămată Banca U.T. SA, cu suma de peste 200.000 RON, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen.; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta de a fi făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare din data de 16 octombrie 2008 dar şi în cele două cereri de credit depuse la bancă, constituie infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului S.M. de a fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului cu ocazia încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare din data de 16 octombrie 2008, care au fost inserate în preambulul actului şi de a-i fi ajutat pe unii membri ai grupului infracţional sau pe alte persoane ca, prin inducerea în eroare, folosindu-se de documente false, să producă prejudicii de peste 200.000 RON, părţii civile Banca U.T. SA, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen. şi complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen.

6. Prin anul 2007, inculpatul S.V.D. a cunoscut, prin intermediul unei prietene o familie de tineri căsătoriţi, la nunta cărora participase şi pe care i-a vizitat pe la începutul anului 2008, ocazie cu care aceştia cunoscând faptul că inculpatul lucrase în străinătate i-au făcut cunoscută intenţia lor de a pleca la muncă în occident, întrebându-l totodată, dacă nu îi poate ajuta, motiv pentru care inculpatul le-a spus că se va interesa şi vor mai discuta.

În primăvara anului 2008, inculpatul S.V.D. i-a vizitat din nou pe cei doi tineri căsătoriţi, ocazie cu care le-a relatat că, pentru a-i putea ajuta să plece la muncă în străinătate are nevoie de copii ale paşaportului şi ale actelor de identitate, acte pe care le-a şi obţinut.

Ulterior, inculpatul a dus copiile actelor de identitate la cunoscutul său, care se ocupa cu falsificarea documentelor de Canada, solicitându-i să întocmească un set de acte false de rezidenţi canadieni, în vederea luării unui credit de către cei doi soţi.

În aceste condiţii, cel în cauză a întocmit o serie de documente false ce atestau statutul de rezidenţi canadieni a celor doi soţi, calitatea de angajaţi la firme din această ţară a acestora (ca instalator autorizat, soţul şi cântăreţ animator, soţia) precum şi pretinsele venituri ce la realizau aceştia. Pentru fiecare din aceste înscrisuri falsificate „autorul” acestora a întocmit în fals, în numele notarului canadian M.J.T., câte un certificat notarial pentru copie conformă cu originalul, pe care a aplicat sigiliul roşu şi timbru sec al notarului precum şi ştampila pătrată şi rotundă a Ministerului Afacerilor Externe şi Comerţului Internaţional al Canadei precum şi ştampila rotundă şi cea pătrată a Consulatului general al României la Toronto aparent supralegalizat şi înregistrate la această instituţie.

În vara aceluiaşi an inculpatul S.V.D. i-a vizitat din nou pe cei doi soţi, cărora le-a relatat că, prin intermediul unui prieten, a rezolvat problema cu contractele de muncă pentru ei la două firme din Canada, prezentându-le spre semnare, contractele de muncă în limba engleză aparent încheiate între cele două firme canadiene şi cei doi soţi, iar aceştia le-au semnat, cu toate că documentele erau fictive.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul le-a dat celor doi soţi să semneze nişte foi de hârtie, în alb, pe care se aflau mai multe benzi lucioase sub formă de grilă, despre care inculpatul le-a spus că vor fi întocmite permisele de rezidenţă în Canada.

După semnarea acestor file, inculpatul le-a remis autorului falsurilor care a confecţionat în fals permisele de rezidenţă permanentă în Canada.

În cursul lunii august 2008, inculpatul S.V.D. i-a vizitat pe cei doi soţi, prilej cu care le-a propus ca, dacă tot sunt făcute actele lor de Canada, acte ce costă 7.000 euro, să ia un credit de la bancă, în valoare de peste 100.000 euro, iar cu aceşti bani să cumpere terenuri pe care le parcelează şi apoi să le revândă la un preţ mai mare, în aşa fel încât să poată rambursa creditul la bancă şi să realizeze un profit. Deşi, la început cei doi soţi au fost reticenţi, în cele din urmă au acceptat propunerea, înţelegându-se ca, în perioada următoare să identifice terenuri cât mai ieftine dar care ar prezenta interes.

La finele lunii august 2008, inculpatul i-a căutat din nou pe soţii în cauză, propunându-le ca, pe baza actelor false de Canada să ia mai întâi un credit de nevoi personale, de până la 20.000 euro, bani din care să plătească avansul, apreciat la aproximativ 5.000 euro, pentru eventualul teren găsit. Cum cei doi soţi au fost de acord cu propunerea, inculpatul le-a dat să semneze, în alb, un formular de cerere de credit al Băncii U.T. SA, pe care aceştia l-au semnat, inculpatul urmând să depună cererea de credit la bancă. Ulterior, formularul de cerere de credit a fost completat în numele celor doi soţi cu datele necorespunzătoare adevărului, rezultate din înscrisurile falsificate menţionate, iar la data de 8 septembrie 2008 cererea de credit a fost depusă, de către inculpatul S.V.D. la Sucursala Cluj a Băncii U.T. SA, însă, în urma analizării cererii de către Centrala băncii, aceasta a fost respinsă.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului S.V.D. au fost identificate actele autentice şi sub semnătură privată menţionate, în original, alături de o serie de astfel de acte false, atât în limba engleză cât şi în traducere în limba română.

7. Numitul C.V.N. locuieşte în comuna B.B.B. şi se cunoaşte de mai mult timp cu inculpatul S.V.D.

Pe la finele lunii septembrie 2008, inculpatul S.V.D., însoţit de inculpata C.D.E., l-au transportat pe bărbatul din municipiul Suceava, racolat de inculpata B.C. şi aflat sub influenţa acesteia, la locuinţa lui C.V.N., solicitându-i să îl găzduiască pe cel în cauză timp de câteva zile. Cu ocazia discuţiilor purtate inculpatul i-a relatat că bărbatul pe care urma să îl găzduiască are depusă o cerere de credit pentru suma de 36.000 euro din care, dacă se reuşea obţinerea creditului, cel în cauză urma să primească suma de 5.000 euro, inculpata C.D.E. fiind prezentată ca broker de credite.

În perioada următoare inculpatul S.V.D. a trecut în mai multe rânduri pe la domiciliul lui C.V.N., din discuţiile purtate cu inculpatul şi inculpata C.D.E. cel în cauză aflând că împrumutul solicitat pe numele bărbatului pe care îl găzduia, se baza pe acte false de rezident canadian, acte pentru care, autorul falsurilor pretinde suma de 5.000 euro din valoarea creditului astfel obţinut.

Pe la jumătatea lunii octombrie 2008, inculpatul S.V.D. a început să-i propună lui C.V.N. să ia un credit de nevoi personale în valoare de 20.000 euro pe numele său, tot pe baza „statutului de canadian”, promiţându-i suma de 5.000 euro din acest credit, urmând ca inculpatul să achite ratele întregului credit. După mai multe discuţii, în cele din urmă C.V.N. a acceptat propunerea, fapt comunicat de inculpat persoanei care confecţiona documentele false şi care s-a deplasat la locuinţa celui în cauză în scopul efectuării unor fotografii necesare pentru „permisul de rezidenţă canadiană”.

În perioada următoare au fost „confecţionate” toate documentele necesare obţinerii unui credit bancar pe baza statutului de rezident canadian, referitoare la calitatea de angajat şi la veniturile realizate, toate actele fiind „supralegalizate” de Consulatul general al României din Toronto.

În dimineaţa zilei de 17 noiembrie 2008, după ce a ridicat toate actele falsificate de la „autorul” acestora, inculpatul S.V.D. l-a contactat telefonic pe C.V.N. solicitându-i să vină după documente în Bistriţa. Cu ocazia întâlnirii, inculpaţii S.V.D. şi C.D.E. i-au dat să vadă actele în limba engleză, explicându-i să, potrivit acestora, el lucrează ca miner la o firmă din zona Toronto, unde are şi domiciliul şi câştigă un salariu de 6.700 dolari şi i-au solicitat să se deplaseze la Banca U.T. SA, Sucursala Bistriţa şi să depună o cerere de creditare în baza actelor false, iar în cazul în care ar fi fost chestionat cu privire la statutul său urma să răspundă astfel cum fusese instruit.

În data de 19 noiembrie 2008 numitul C.V.N. a venit în municipiul Bistriţa, deplasându-se la Banca U.T. SA unde a prezentat documentele falsificate unui ofiţer de credite şi i-a spus că doreşte să ia un credit pentru nevoi personale de 20.000 euro. Funcţionara l-a întrebat de câţi ani munceşte în Canada iar după ce susnumitul i-a răspuns că se află la muncă în străinătate de 7 ani, aceasta i-a relatat că se califică pentru creditul solicitat dar că, pentru solicitarea împrumutului trebuie să traducă toate documentele în limba română.

Ca urmare cel în cauză a părăsit banca după care s-a întâlnit cu inculpaţii S.V.D. şi C.D.E. cărora le-a remis actele. Ulterior inculpata C.D.E. a dus actele false la un birou de traduceri urmând ca apoi să ridice documentele traduse şi legalizate. Cum la data de 20 noiembrie 2008 au fost efectuate percheziţiile domiciliare la locuinţele inculpaţilor, actele în cauză au fost ridicate de la biroul de traduceri de organele de urmărire penală.

În drept, faptele inculpatului S.V.D., descrise la pct. 3b, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 7, de a fi acţionat în cadrul unui grup infracţional constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., iar fapta de a fi ajutat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, mai multe persoane să comită infracţiunile de înşelăciune prin luarea de credite bancare pe bază de acte false, producând astfel prejudicii părţii vătămate Banca U.T. SA de peste 200.000 RON, din care fac parte şi actele materiale descrise la pct. 2, constituie complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportată la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, fapta aceluiaşi inculpat, comisă în baza unei rezoluţii infracţionale unice, de a fi pus, în mai multe rânduri, la dispoziţia mai multor inculpaţi, mai multe înscrisuri falsificate, în scopul depunerii lor la dosarele de credit bancar, constituie complicitate la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, faptele inculpatei C.D.E. (minoră la data comiterii infracţiunilor), descrise la pct. 3b, pct. 4, pct. 5 şi pct. 7, de a fi acţionat în cadrul unui grup infracţional, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., iar fapta de a fi ajutat, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale mai multe persoane, să comită infracţiuni de înşelăciune, prin luarea de credite bancare pe baza unor documente false, producând astfel prejudicii de peste 200.000 RON părţii vătămate Banca U.T. SA, întrunesc în drept elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen.

Pentru ceilalţi inculpaţi încadrarea în drept s-a efectuat pe măsura descrierii activităţii infracţionale.

Inculpaţii faţă de care s-a disjuns cauza, ca urmare a solicitării aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Inculpatul S.V.D., în partea a doua a perioadei urmăririi penale a dat declaraţii sincere şi complexe cu privire la faptele comise, indicând toţi participanţii la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune sau complicitate la această faptă, ori aderare sau sprijinire a unui grup infracţional, iar ca urmare, în favoarea sa, s-au reţinut dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Astfel, în urma probatoriului administrat, a rezultat existenţa grupului infracţional profilat pe comiterea de infracţiuni de înşelăciune în formă simplă sau cu consecinţe deosebit de grave, care a acţionat în perioada iulie-noiembrie 2008, format din inculpaţii S.V.D., C.D.E. şi persoana care realiza falsurile, în cadrul grupului rolurile fiind bine stabilite: inculpatul S.V.D. avea rolul de organizator şi de om de legătură cu sectorul bancar prin vechile cunoştinţe pe care le avea în acest sector, dar şi de recrutor de persoane interpuse pe numele cărora să se poată lua credite (ca în cazul numiţilor M.I.E. şi S.I.A.); inculpata C.D.E. avea rolul de „broker de credite”, asigurând accesul clienţilor racolaţi de către membrii grupului infracţional la diferite unităţi bancare, dar şi rolul de om de legătură cu funcţionarii bancari pentru transmiterea sau depunerea directă a actelor cerute clienţilor la dosarele de credit, precum şi rolul de a contacta evaluatorii autorizaţi în vederea întocmirii „corespunzătoare” a rapoartelor de evaluare a terenurilor ce făceau obiectul tranzacţiilor; persoana ce confecţiona actele necesare obţinerii creditelor care asigură falsificarea înscrisurilor oficiale şi sub semnătură privată, ce erau depuse la dosarele de creditare.

Inculpaţii nu au antecedente penale, cu excepţia inculpatei B.C. care este recidivistă post-executoriu, raportat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 117/2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, din executarea căreia s-a liberat condiţionat la data de 7 octombrie 2005, cu un rest de pedeapsă de 666 zile închisoare, care s-a împlinit.

În consecinţă, în raport de această inculpată s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Pe de altă parte, în favoarea inculpaţilor C.D.E., V.I.A., S.M. şi A.I. s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., constând în buna conduită anterior săvârşirii faptelor, împrejurare reflectată de lipsa antecedentelor penale ca şi atitudinea corespunzătoare a celor în cauză după săvârşirea infracţiunilor, rezultând din prezentarea în faţa organelor, autorităţii şi din comportarea sinceră în cursul procesului, fapt ce a contribuit la corecta stabilire a actelor de natură antisocială. Pentru aceste din urmă argumente, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. a fost reţinută şi în favoarea inculpatei B.C.

Dată fiind contribuţia majoră a inculpatului S.V.D. în constituirea grupului infracţional, în organizarea acestuia şi în atragerea în câmpul infracţional a unei persoane minore (inculpata C.D.E.) dar şi împrejurarea că în cauză s-au reţinut dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, în favoarea acestui inculpat nu s-au mai reţinut circumstanţe atenuante.

În baza textelor legale amintite dar făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum şi ale art. 16 lit. b), lit. c), lit. d) şi lit. e) C. pen., în raport de inculpaţii în favoarea cărora s-au reţinut circumstanţele atenuante, tribunalul i-a condamnat pe inculpaţi, reţinându-se şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. De asemenea, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, menţinând măsurile asigurătorii luate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpaţii S.V.D. şi B.C., prin apărătorii lor de la fond, iar în faţa instanţei de apel, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în vederea susţinerii căii de atac formulate.

În motivarea apelurilor lor, inculpaţii au solicitat reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate acestora, raportat la contribuţia minimă avută la comiterea faptelor, precum şi la persoanele acestora, inculpatul S.V.D. fiind la prima confruntare cu legea penală, iar inculpata este integrată în societate conform referatului de evaluare psiho-socială de la dosar, ambii inculpaţi recunoscând şi regretând comiterea faptei.

Prin decizia penală nr. 125 din 13 iunie 2013 Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.V.D. şi B.C. împotriva sentinţei penale nr. 69/F din 29 mai 2012 a Tribunalului Bistriţa Năsăud. Apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt, în baza unui probatoriu vast, legal administrat în cursul urmării penale coroborat cu declaraţiile de recunoaştere a comiterii fapte date în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. de către inculpaţii apelanţi, astfel că vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a constatat că instanţa de fond a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. orientând cuantumul pedepselor spre minimul special prevăzut de textele mcriminatoare şi redus ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004 în cazul inculpatului S.V.D., ţinând seama pe de o parte, tocmai de activitatea infracţională bogată a inculpaţilor de urmarea produsă, de modul organizat de comitere a faptelor, dar şi pe de altă parte, de persoanele inculpaţilor, de atitudinea sinceră a acestora şi de colaborarea cu organele judiciare în vederea aflării adevărului. Pe de altă parte este de observat că inculpata apelantă este recidivistă postexecutorie (primul termen al acesteia fiind condamnarea la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 117/2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud), fiind îndeplinite în cauză dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., în timp ce, inculpatul S.V.D. se află la prima confruntare cu legea penală însă a avut un rol determinant în constituirea grupului infracţional.

Raportat la toate aceste împrejurări, Curtea a constatat că instanţa de fond a dat dovadă de clemenţă prin reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatei B.C. şi prin aplicarea unei sancţiuni orientate spre minimul special în cazul inculpatului S.V.D.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs peste termen inculpaţii S.V.D. şi B.C., ambii, solicitând, în esenţă rejudecarea cauzei şi redozarea pedepsei.

Examinând recursurile peste termen Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., se apreciază că recurenţii nu au motivat în termen recursurile, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., astfel că instanţa de recurs va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pot fi avute în vedere din oficiu.

Instanţa de recurs constată că recurenţii inculpaţi au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când judecata a avut loc în absenţa inculpatului, iar prezenţa acestuia era obligatorie.

Instanţa reţine că în vederea garantării unui proces echitabil, dispoziţiile legale conţin prevederi exprese privind prezenţa părţilor la judecata cauzelor, precum şi sancţiuni atunci când acestea sunt încălcate.

În acord cu legislaţia europeană, art. 314 alin. (1) C. proc. pen., prevede că judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii legale o constituie nulitatea absolută a hotărârii. În ceea ce priveşte judecata în căile de atac reglementată de dispoziţiilor art. 375 alin. (3) (apel) şi art. 38511 alin. (2) (recurs) C. proc. pen. şi aceasta este guvernată de principiile şi regulile care stau la baza judecării în primă instanţă, prezenţa inculpatului fiind obligatorie, tocmai în vederea exercitării tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale.

Art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin raportare la art. 5§4 din acelaşi act normativ, garantează drepturile acuzatului de a participa efectiv la procesul penal, care include nu numai dreptul de a fi prezent la judecată, ci şi dreptul de a auzi şi de a urmări efectiv procedura.

Aceste drepturi sunt incluse de altfel în însăşi noţiunea de procedură contradictorie şi rezultă şi din garanţiile conţinute de lit. a), lit. d) şi lit. e) ale art. 6§3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauza Standford contra Regatului Unit).

În viziunea C.E.D.O. prezenţa personală a deţinutului la dezbaterile procesului este întotdeauna necesară în cauzele în care instanţa trebuie să facă o apreciere a personalităţii şi a stării mentale a acestuia, fapt de natură să atragă caracterul echitabil al procedurii, acesta fiind mijlocul de asigurare a respectării egalităţii armelor, una din principalele garanţii inerente unei instanţe (Singh contra Regatul Unit).

Din actele dosarului rezultă că inculpata B.C. a fost liberată condiţionat la data de 7 octombrie 2005, cu un rest de pedeapsă de 666 zile închisoare din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 117/2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, fiind reîncarcerată la data de 12 iulie 2013, ca urmare a emiterii mandatului de executare a pedepsei.

Se observă că pe parcursul judecării prezentei cauze, respectiv la instanţa de fond şi apel, aceasta s-a aflat în libertate (primul termen la instanţa de fond fiind la data de 5 iunie 2009).

Recurentul inculpat S.V.D. a fost arestat preventiv în perioada 20 noiembrie 2008 la 14 septembrie 2009, fiind reîncarcerat la data de 18 iulie 2013 ca urmare a emiterii mandatului de executare a pedepsei.

La fel ca şi în cazul inculpatei B.C., şi inculpatul S.V.D. a fost liber pe parcursul judecăţii în faţa instanţei de fond şi apel.

Legislaţia procesual penală prevede obligativitatea soluţionării cauzei în prezenta inculpatului numai când acesta este arestat şi, potrivit art. 314 alin. (2) C. proc. pen. anterior „aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie”.

Or, aşa cum rezultă din actele dosarului inculpaţii au fost liberi pe parcursul procesului penal, prezenţa acestora la judecată nefiind obligatorie, iar împrejurarea că judecarea cauezi a avut loc în absenţa lor nu poate fi imputată instanţei de judecată.

Ca atare, criticile recurenţilor inculpaţi sunt nefondate.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Astfel, inculpatul S.V.D. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de acţionare în cadrul unui grup organizat, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi complicitate la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Inculpata B.C. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de acţionare în cadrul unui grup organizat, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior; complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior.

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 13 iunie 2013 şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de inculpaţi, Înalta Curte urmează să analizeze:

1. influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor de care sunt acuzaţi (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică);

2. consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi:

Art. 291 C. pen. anterior-Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial şi, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 323 C. pen.-Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă când înscrisul este oficial şi, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei:

Sub vechea incriminare, mai aspră, inculpatului S.V.D. i s-a aplicat, pentru infracţiunea de uz de fals, reţinută în forma complicităţii, o pedeapsă de 1 an închisoare, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen.

Legea nouă este mai favorabilă întrucât prevede sancţiuni alternative, respectiv închisoare sau amendă pentru folosirea unui înscris oficial fals.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003

Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vedere săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 C. pen.

Art. 323 C. pen. anterior incrimina fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri. Sancţiunea prevăzută de legiuitor este închisoarea de al 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

Noua incriminare, art. 367 alin. (1) C. pen., prevede că iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Dispoziţiile alin. (6) ale art. 367 noul C. pen. definesc grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat format din trei sau mai multe persoane constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Analizând conţinutul noii incriminări, se constată că acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen. anterior. Singura modificare operată de către legiuitor faţă de textul din art. 7 raportat la art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 îl reprezintă extinderea sferei noţiunii de grup infracţional organizat, în sensul că potrivit art. 367 alin. (6) C. pen. grupul infracţional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. În concepţia noului C. pen. a fost eliminată şi condiţia ca grupul să fi fost constituit pentru a obţine un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În situaţia în care nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a fi incidente dispoziţiile art. 367 alin. (6) C. pen., devin aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dezincriminarea operează şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

În sarcina inculpatului S.V.D. s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât acesta a acţionat în cadrul unui grup infracţional, ajutând diverse persoane, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, să obţină credite bancare folosind acte false.

În sarcina inculpatei B.C. s-a reţinut că a aderat la un grup infracţional în scopul sprijinirii membrilor grupului să obţină, pentru sine sau pentru altul, prin mijloace frauduloase, pe bază de înscrisuri false, diferite foloase materiale, fapta acesteia fiind încadrată în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Luând în considerare imposibilitatea reaprecierii probelor şi stabilirii unei alte situaţii de fapt în recurs, având în vedere şi principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac se constată că prin hotărârile atacate s-a stabilit că nu sunt îndeplinite condiţiile unui grup infracţional organizat aşa încât faptele inculpaţilor nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 367 alin. (6) noul C. pen. motiv pentru care, apreciază că acestea nu mai constituie infracţiuni potrivit legii noi.

Art. 215 C. pen. anterior-Înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

(5) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 244 C. pen.-Înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Legea nouă, care prevede limite de pedeapsă sensibil mai mici şi care nu mai incriminează distinct forma de înşelăciune în convenţii şi nici forma agravată a înşelăciunii cu consecinţă deosebit de grave, este mai favorabilă.

Este de subliniat faptul că abrogarea unora din textele de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză [alin. (3) şi alin. (5) al art. 215 C. pen. anterior] nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor, întrucât dezincriminarea operează in rem, înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat, de înşelăciune în convenţii, însă cu trimitere expresă la forma de bază [alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior], care este şi în prezent incriminată [art. 244 alin. (1) C. pen.]. Ca urmare, se va reţine varianta tip a infracţiunii de înşelăciune.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei:

Legea nouă, care nu mai incriminează înşelăciunea în convenţii şi nici înşelăciunea cu consecinţe deosebit de grave, prevede limite de pedeapsă cu închisoarea mai reduse, respectiv de la 1 la 5 ani închisoare.

Legea veche, mai aspră, prevedea, pe lângă caracterul calificat, şi creşterea limitelor de pedeapsă între 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, atunci când fapta avea consecinţe deosebit de grave, cum este cazul de faţă.

Sub vechea incriminare, mai aspră, inculpatului S.V.D. i s-a aplicat, pentru infracţiunea de înşelăciune, reţinută în forma complicităţii, o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Şi inculpatei B.C., în sarcina căreia s-a reţinut aceeaşi formă de participaţie, i s-a aplicat tot o pedeapsă de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, la individualizarea căreia a avut în vedere, dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. anterior, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. anterior, precum şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. situaţie faţă de care pedeapsa aplicată s-a situat sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.

Această circumstanţă judiciară atenuantă nu mai poate fi reţinută sub actuala reglementare, întrucât nu mai este prevăzută de lege, dar chiar şi aşa legea nouă este mai favorabilă, deoarece prevede un minim special mai mic decât minimul la care se putea ajunge ca urmare a reţinerii circumstanţelor judiciare atenuante de sub vechea reglementare.

Cu privire la reţinerea formei de săvârşire a faptei, în forma continuată prevăzută în art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, C. pen. anterior este lege penală mai favorabilă, sub aspectul tratamentului sancţionator.

În ce priveşte regimul sancţionator al concursului de infracţiuni se constată că legea penală mai favorabilă o reprezintă C. pen. anterior, art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b), prin prisma faptului că în reglementarea anterioară judecătorul nu era obligat să aplice spor de pedeapsă în cadrul operaţiunii de contopire a pedepselor aplicate pentru fapte concurente.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Astfel, instanţa reţine că potrivit hotărârii de condamnare inculpaţilor li s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiile art. 67 alin. (2) noul C. pen. interzicerea exercitării unor drepturi este obligatorie atunci când legea prevede expres această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită. Or, pentru niciuna din infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor legiuitorul nu a prevăzut în mod expres obligativitatea interzicerii exercitării unor drepturi, motiv pentru care, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., nu se vor aplica pedepse complementare şi accesorii.

Cât priveşte tratamentul sancţionator al stării de recidivă, vizând situaţia juridică a inculpatei B.C., acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situaţia în care una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.

Art. 18 din Legea nr. 508/2004 actualizată nu a suferit modificări sub aspectul conţinutului şi, chiar dacă infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior a fost dezincriminată, această împrejurare nu este de natură să înlăture menţinerea aceste dispoziţii legale, fiind un beneficiu câştigat al inculpatului.

Întrucât în cauza dedusă judecăţii inculpaţii B.C. şi S.V.D. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 365 C. proc. pen., va admite recursurile declarate peste termen de inculpaţii S.V.D. şi B.C. împotriva deciziei penale nr. 125 din 13 iunie 2013 a Curţii de apel Cluj, secţia penală şi de minori, va casa decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 69 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi, în rejudecare:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.V.D. în sancţiunile componente:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi art. 3201 C. proc. pen.

Va achita inculpatul S.V.D., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Va condamna inculpatul S.V.D. la pedeapsa de 1 an, 6 luni şi 9 zile închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Va condamna acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, va contopi aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an, 6 luni şi 9 zile închisoare.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.C. în sancţiunile componente:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.

Va achita inculpata B.C., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Va condamna inculpata B.C. la pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei atacate.

Va deduce perioada executată din pedeapsa aplicată inculpatei B.C. de la 12 iulie 2013 la 1 aprilie 2014.

Va deduce perioada executată din pedeapsa aplicată inculpatului S.V.D. de la 20 noiembrie 2008 la 14 septembrie 2009 şi de la 18 iulie 2013 la 1 aprilie 2014.

Va constata executată în întregime pedeapsa aplicată inculpatului S.V.D.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 69 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.V.D. şi B.C.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul S.V.D., precum şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta B.C., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate peste termen de inculpaţii S.V.D. şi B.C. împotriva deciziei penale nr. 125 din 13 iunie 2013 a Curţii de apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 69 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.V.D. în sancţiunile componente:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals,prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi art. 3201 C. proc. pen.

Achită inculpatul S.V.D., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

Condamnă inculpatul S.V.D. la pedeapsa de 1 an, 6 luni şi 9 zile închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, contopeşte aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an, 6 luni şi 9 zile închisoare.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.C. în sancţiunile componente:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.

Achită inculpata B.C., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Condamnă inculpata B.C. la pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei atacate.

Deduce perioada executată din pedeapsa aplicată inculpatei B.C. de la 12 iulie 2013 la 1 aprilie 2014.

Deduce perioada executată din pedeapsa aplicată inculpatului S.V.D. de la 20 noiembrie 2008 la 14 septembrie 2009 şi de la 18 iulie 2013 la 1 aprilie 2014.

Constată executată în întregime pedeapsa aplicată inculpatului S.V.D.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 69 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.V.D. şi B.C.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul S.V.D., în sumă de 80 RON, precum şi onorariul apărătorului desemnat Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2509/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 1068/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1155/2014. Penal