ICCJ. Decizia nr. 146/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 146/2014
Dosar nr. 2457/46/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia civilă la data de 24 octombrie 2003, contestatorul A.D.G. în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei V., prin Primar şi Primarul comunei V. a solicitat anularea dispoziţiei din 24 septembrie 2003 emisă de Primarul comunei V., prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a unui imobil compus din teren şi construcţie situat în comuna V., stabilindu-se despăgubiri echivalente în valoare de 792.694,160 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 484 din 10 mai 2004, Tribunalul Vâlcea a respins contestaţia şi a obligat reclamantul să plătească pârâtei Primăria comunei V. suma de 5.000.000 ROL cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că autorul reclamantului a deţinut în centrul comunei V. suprafaţa de 746 mp teren şi o clădire compusă din 8 încăperi, folosite ca locuinţă.
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, pentru că proprietarul şi-a stabilit domiciliul în Germania. Trecerea s-a realizat prin decizia din 18 august 1981, emisă de fostul Comitet executiv al Consiliului popular judeţean Vâlcea, iar în decizie s-a stabilit ca despăgubire suma de 35.000 RON pentru construcţie.
Totodată, tribunalul a reţinut că preluarea a fost abuzivă, conform art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001, în sensul că, deşi preluarea s-a făcut cu titlu valabil în baza unui act normativ, Decretul nr. 223/1974 a fost el însuşi abuziv faţă de reglementările internaţionale la care România era parte semnatară în anul 1981. Dreptul reclamantului la măsuri reparatorii a fost recunoscut şi de primar, prin decizia contestată, iar restituirea în natură nu este posibilă, pentru că după preluare construcţia a fost demolată şi „terenul a fost afectat atât construirii clădirii în care funcţionează oficiul poştal, cât şi unor spaţii de interes public, constând în trotuare pietonale şi spaţii publice aferente funcţionării Primăriei comunei V., situată în imediata vecinătate”. De aceea, corect s-a stabilit de către primar dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent.
R.T., Direcţia de telecomunicaţii Vâlcea nu a edificat abuziv construcţia pe teren, pentru a se aplica prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi pentru că imobilul este ocupat de o instituţie publică sunt aplicabile prevederile art. 16 din lege.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 1916/A din 29 septembrie 2004 a respins apelul declarat de contestator împotriva acestei sentinţe şi l-a obligat pe apelant să plătească Primăriei comunei V. suma de 8.000.000 ROL cheltuieli de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin decizia din 9 noiembrie 2006 a admis recursul declarat de contestator şi a casat decizia recurată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
În rejudecare, după casare, prin decizia nr. 59 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A.D.G. împotriva sentinţei primei instanţe.
Examinând actele de la dosar, inclusiv expertiza administrată în rejudecarea apelului, având în vedere şi problemele de drept dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia soluţionării recursului, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, atunci când pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat construcţii noi, autorizate, aşa cum este cazul în speţă, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, ca afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent.
În speţă, după construirea clădirii R.T., care ocupă 228 mp din terenul preluat abuziv de la autorul apelantului, nu mai există nicio porţiune de teren liberă, în sensul prevederilor textului de lege sus enunţat, întrucât diferenţa de teren de 212,09 mp este ocupată de trotuare pietonale, spaţiu verde amenajat şi trotuar acces la primărie, deci este afectat amenajărilor de utilitate publică a localităţii respective, aşa încât în mod corect, prin decizia contestată s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului (teren şi construcţie) situat în comuna V., satul V., judeţul Vâlcea, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei din urmă decizii a exercitat calea de atac a recursului contestatorul A.D.G., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de apel spre rejudecare pentru administrarea de probe noi.
Pentru termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2014, recurentul-contestator A.D.G. a depus cerere de renunţare la judecata recursului declarat în prezenta cauză, menţionând datele de identificare şi anexând cererii, o copie de pe paşaport.
Având în vedere cererea formulată, în raport de dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă şi în raport de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, văzând manifestarea de voinţă a recurentului-contestator A.D.G., în sensul renunţării la judecata recursului, Înalta Curte va lua act de cererea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de contestatorul A.D.G. împotriva deciziei nr. 59 din data de 28 martie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 144/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 147/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
