ICCJ. Decizia nr. 151/2014. Civil

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 151/2014

Dosar nr. 1658/108/2011

Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2014

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 05 ianuarie 2012, reclamanta SC L.S. SRL Arad a chemat în judecată pe pârâta SC B.C.T. SRL Baia Mare pentru obligaţie de a face, solicitând executarea directă în natură (silită) a obligaţiilor contractuale asumate de către pârâtă prin încheierea Contractului de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2006, respectiv obligarea SC B.C.T. SRL fie de a preda o nouă staţie de epurare, fie de o aduce pe cea predată la calitatea stabilită, în ambele cazuri, astfel încât să se obţină următoarele caracteristici ale apei reziduale: cod medie 328 mg/l -maxim 3200 mg/l; bod medie 395 mg/l - maxim 24Ş4 mg/l; azot amoniacal medie 4,91 mg/l; l=AT medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l; suspensii totale medie 552 mg/l; PH maxim 6.6. şi următoarele cerinţe ale efluentului: PH maxim 8.5; cod maxim 500 mg/l; bod maxim 300 mg/l;azot amoniacal maxim 30 mg/l; fog maxim 30 mg/l; suspensii totale maxim 30 mg/l; Substanţe extractibile maxim 30 mg/l, iar în cazul unei neconformări, autorizarea reclamantei de a aduce la îndeplinire aceste obligaţii, pe cheltuiala integrală a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată pentru următoarele motive:

Pe cale de excepţie, a invocat în prescripţia dreptului la acţiune, iar pe fond, a susţinut că acţiunea pentru „obligaţia de a face" este nefondată şi în consecinţă, solicită respingerea acesteia, cu cheltuieli de judecată în baza art. 274 C. proc. civ.

S-a arătat că netimbrarea cererii la valorile prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare încalcă Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Pârâta a invocat excepţia de neexecutare a Contractului din 2006, încheiat între părţi, potrivit clauzei existente la art. 19 din contract, reclamanta, în calitate de cumpărător, a avut obligaţia de a întreţine, în mod corespunzător, utilajul conform cărţilor tehnice puse la dispoziţie de către vânzător, însă reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, pe motiv că încăperea în care a fost montat utilajul a fost inundată aproape complet, în anul 2009, din vina exclusivă a reclamantei, cu ocazia unor precipitaţii abundente în municipiul Arad, ceea ce a făcut ca întreaga instalaţie să se afle în întregime sub apă, motiv pentru care pârâta, nu a mai fost obligată la asigurarea garanţiei asupra utilajului, aşa cum e prevăzut la art. 3 alin. (3) din contractul sinalagmatic, întrucât părţile s-au obligat reciproc una faţă de alta (art. 943 C. civ.), iar temeiul juridic al acestei excepţii, o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor reciproce din contractul de vânzare-cumpărare.

Prin sentinţa civilă nr. 1635 din 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L.S. SRL, împotriva pârâtei SC B.B.C.T. SRL, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Privitor la prescripţia dreptului la acţiune al reclamantei, instanţa de fond a respins-o pentru următoarele motive:

Potrivit art. 1336 C. civ. vânzătorul răspunde fata de cumpărător pentru liniştita posesiune a lucrului si pentru viciile lucrului.

Potrivit art. 1352 C. civ., vânzătorul va răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, daca, din cauza acestora, lucrul nu este bun de întrebuinţat, după destinaţia sa, sau întrebuinţarea sa este atât de micşorată încât se poate presupune ca cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau nu ar fi dat preţul achitat, dacă ar fi cunoscut viciile lucrului.

Prin O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor a fost instituit un nou cadru juridic al asigurării calităţii produselor si serviciilor.

Potrivit art. 12 din ordonanţă, consumatorii au dreptul de a pretinde agenţilor economici remedierea/înlocuirea gratuita a produselor obţinute, precum si despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate.

Potrivit art. 12 din ordonanţă, după expirarea termenului de garanţie, consumatorii pot pretinde remedierea înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora; remedierea deficientelor se face într-un termen maxim, stabilit ca si in cazul răspunderii in termenul de garanţie, cu precizarea ca termenul curge de la finalizarea expertizei efectuate de un organism tehnic neutru, conform art. 13 alin. (2) din ordonanţă, ori Raportul de expertiză tehnică neutru a fost întocmit cu ocazia soluţionării prezentei cereri, nefăcându-se dovada efectuării altei expertize.

Pe fond, prima instanţă, din probele administrate în cauză, a reţinut în fapt următoarele:

Prin Contractul de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2006, reclamanta SC L.S. SRL a cumpărat de la pârâta SC B.C.T. SRL, o staţie de epurare cu următoarele componente: o bucată separator de grăsimi Lipatomat automatic, descris în anexa 1 la contract, o bucată sită rotundă DN 200, două bucăţi siber închidere manuală, patru bucăţi flanşă de legătură, o bucată vas de prelevare probe şi două bucăţi colector de grăsimi, preţul de vânzare stabilit în urma acceptării ofertei fiind de 59.000 euro conform art. 3 din contract.

Tot prin art. 3 al.3 s-a stabilit faptul că, garanţia este pe o perioadă de 24 de luni de la livrare.

Prin art. 13 vânzătorul s-a obligat să predea bunul însoţit de toate certificatele aferente, iar prin art. 8 al. 19 cumpărătorul şi-a asumat obligaţia de a întreţine în mod corespunzător utilajul conform cărţilor tehnice.

Prin art. 20 s-a prevăzut dreptul cumpărătorului de a reclama abateri cantitative ori calitative ori defecţiuni al produselor, determinate de vicii ascunse ori alte cauze generate de neglijenţa vânzătorului, reclamaţiile fiind făcute în termen de 10 zile de la data constatării deficienţelor.

Din caietul de sarcini din 12 august 2006 (filele 23-31) au rezultat caracteristicile staţiei de epurare, astfel cum a solicitat reclamanta: debit maxim 10 mc/h,80 mc/zi; debit mediu 5 mc/h, 48 mc/zi; sursa de apă utilizată în producţie - apă potabilă; alte surse de deversare: spălătorie maşini şi instalaţii sanitare; - caracteristici ape reziduale: cod (cco cr) medie 328 mg/l, maxim 3.200 mg/l; bod (cb05) medie 395 mg/l, maxim 2.484 mg/l; azot amoniacal, medie 4,91 mg/l; fat medie 552 mg/l, maxim 1.120 mg/l; suspensii totale – medie 552 mg/l; ph-maxim 6,6. cerinţele efiuentului: cod (cco cr), maxim 500 mg/l; bod (cbo5) - maxim 300 mg/l; azot amoniacal - maxim 30 mg/l; fog - maxim 30 mg/l ; suspensii totale -maxim 30 mg/l; ph-maxim 8,5; substanţe extractibile maxim 30 mg/l; deversare în reţeaua publică de canalizare; alimentare electrică; locaţia disponibilă pentru staţia de epurare este foarte aproape de frontul stradal; spaţiu disponibil circa 3,5 m/20 m.

În adresa trimisă la data de 19 septembrie 2006, reclamantei, pârâta a menţionat că principala problemă constă în concentraţia foarte ridicată a grăsimilor motiv pentru care oferă reclamantei un separator de grăsime cu evacuarea automată a grăsimilor şi stocarea acestora.

În cererea de ofertă adresată de reclamantă către firma germană, din 12 septembrie 2006, s-au menţionat ca şi criterii de adjudecare pentru staţia de epurare: preţ, performanţă tehnică, calitate, servicii, garanţii, beneficiarul urmând să aleagă oferta care permite cel mai bine realizarea obiectivelor proprii, reclamanta optând pentru staţia din litigiu

Din procesul - verbal din 09 mai 2007, încheiat între cele două părţi, rezultă că la acea dată a fost pus în funcţiune separatorul de grăsimi Lipomat.

Din fotografiile de la filele 87-98, coroborat cu concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert ing. K.A. rezultă, cu evidenţă, inundarea şi deplasarea separatorului de grăsimi, fără însă ca nici una din părţi să menţioneze exact data inundaţiei.

Prin încheierea de la fila 104 a fost respinsă excepţia de netimbrare a acţiunii invocată de pârâtă, iar prin încheierea de la fila 114, întrucât termenul de prescripţie, curge în mod diferit, după cum viciul a fost ascuns cu viclenie sau fără, raportat la art. 11 din Decretul nr. 167/1958, şi la art. 137 C. proc. civ., pentru a se cunoaşte exact data de la care curge prescripţia, a fost unită excepţia cu fondul cauzei; tot prin aceeaşi încheiere s-a confirmat faptul că produsul cumpărat este de folosinţă îndelungată raportat la O.G. nr. 21/1992 - privind protecţia consumatorilor.

În răspunsul reclamantei la interogatoriu, aceasta a confirmat faptul că criteriile care au stat la baza achiziţionării staţiei au fost parametrii dintre calitate şi preţ, s-a confirmat faptul că staţia a fost inundată, din culpa pârâtei, care nu a montat o clapetă pentru eliminarea riscului de inundare; anterior montării staţiei nu era necesară o clapetă de reţinere pentru că nivelul scurgerii era superior canalului.

Potrivit răspunsului la întrebarea 11, reclamanta a menţionat că a permis pârâtei efectuarea de probe de specialitate şi nu a refuzat monitorizarea în acest sens.

Din Declaraţia de conformitate şi garanţie (filele 124-129) a rezultat că este vorba de un separator de grăsimi Lipatomat SR E, termenul de garanţie fiind de 2 ani (şi nu unul).

Din declaraţia martorei P.A., angajată la reclamantă în calitate de inginer (fila 190-191) a rezultat că nu a venit nimeni din partea pârâtei pentru a recolta probe, nu ştie motivul deplasării staţiei, ştie că apa uzată conţine mai mult apă decât grăsimi.

Din declaraţia martorului H.V. (fila 192) s-a reţinut că acesta în mod indirect a aflat de la reprezentantul pârâtei faptul că reprezentantul legal al reclamantei nu este de acord cu recoltarea de probe.

Din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert ing. K.A. (filele 272-287) s-a reţinut:

Dacă staţia de epurare corespunde celei descrise în contractul de vânzare - cumpărare: Staţia de epurare identificată la sediul SC L.S. SRL corespunde ca şi componente cu elementele existente în Contractul de vânzare - cumpărare din 2006, pct. 2 art. 2.a.

Care este debitul mediu şi maxim de apă în mc/oră şi în mc/zi?

În urma monitorizării consumului de apa pentru perioada 12 decembrie 2011 -15 decembrie 2011, rezultă următoarele valori: debit orar maxim - 5 mc/oră debit orar mediu = 4,26mc/oră debit zilnic maxim =56,50 mc/zi debit zilnic mediu = 60 mc/oră.

Dacă anterior inundării staţiei a existat montata clapeta (supapa) între staţia de epurare şi reţeaua de canalizare (la ieşire din staţie).

Nu a existat supapa de sens între staţia de epurare şi reţeaua de canalizare anterior inundării staţiei.

Dacă staţia a fost inundată şi cărei cauze s-a datorat inundarea ei?

Staţia a fost inundată în urma unor precipitaţii care au umplut căminul stradal la care aceasta era racordată şi neexistând, în acel moment, o supapă de sens, apa din canalizarea stradală s-a scurs în incinta staţiei.

Dacă lucrarea executata de către pârâtă este o staţie de epurare sau un separator de grăsimi?

Lucrarea executată de către pârâtă este un separator de grăsimi care are ca şi funcţiuni separarea nămolului şi a grăsimilor, fără a trata parametrii chimici ai apei uzate.

O staţie de epurare (ca definiţie) prin componentele sale trebuie să realizeze toate metodele de reţinere şi îndepărtare a poluanţilor care depăşesc limitele admise din norme. în cazul de faţă, SC L.S. SRL deversează în reţeaua de canalizare a oraşului, normele în vigoare sunt reglementate de NTPA-002/2002.

Dacă era d.p.d.v. tehnic obligaţia montatorului să echipeze instalaţia de golire şi deversare a staţiei cu o supapă de reţinere (supapă de unic sens) în vederea închiderii circuitului şi eliminării unei eventuale inundări din canalul de scurgere in staţie?

Nu s-a pus la dispoziţie nici un proiect de racordare la utilităţi sau alte documente din care sa reiasă obligaţia montatorului să monteze pe conducta de evacuare o supapa de sens.

SC B.C.T. SRL în conformitate cu art3 din contractul de vânzare - cumpărare, avea obligaţia de a pune la dispoziţia cumpărătorului schemele de conectare la utilităţi.

Din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate chimie întocmit de expert I.M., în colaborare cu expert K. (filele 299- 346, inclusiv cu anexele), a rezultat următoarele:

Din analiza tuturor indicatorilor referitor la apa uzată supusă epurării în Separatorul de grăsimi Lipatomat NG15, a rezultat că, apa la ieşirea din separatorul de grăsimi nu prezintă modificări esenţiale ale indicatorilor faţă de apa ce intră în staţie, neîncadrându-se în limitele prevăzute în NTPA002/2002 pentru a fi deversată la canal, aşa cum se vede din tabelul nr. 3.

În opinia expertului în chimie, având în vederea complexitatea compoziţiei apelor uzate din industria de procesare a cărnii şi analiza rapoartelor, pentru epurarea acestor ape, un separator de grăsimi, nu este suficient pentru ca indicatorii să se încadreze în limitele prevăzute în NTPA 002/2002 pentru a fi deversate la canalizare.

S-a subliniat că este evident că alegerea tehnologiei şi a instalaţiei de epurare nu s-a făcut pe baza unui studiu în vederea alegerii tehnologiei şi a instalaţiei adecvate, numai o simplă analiză a caracteristicilor apei reziduale prevăzute în caietul de sarcini referitor la intrare şi la ieşire din staţia de epurare; se arată că, numai într-un separator de grăsimi, nu se poate realiza epurarea acestor ape, deoarece orice separator de grăsimi, nu realizează decât o pre-epurare a apei uzate, reducând doar conţinutul de grăsimi.

Din răspunsul ing. K.A. la obiecţiunile formulate de către reclamantă la Raportul de expertiză, (filele 352-354), rezultă că expertul Ie-a considerat nefondate şi neîntemeiate pentru următoarele motive:

Expertul a menţionat clar şi fără echivoc faptul că, lucrarea executată de către pârâtă este un separator de grăsimi. La acest punct, în conformitate cu obiectivele expertizei s-au definit folosind argumente de specialitate, funcţiunile unei staţii de epurare.

Referitor la afirmaţia reclamantei„din lucrarea expertului rezulta aprecieri pur tehnice", se menţionează faptul că acesta este de fapt datoria şi aportul expertului tehnic în rezolvarea unui litigiu, latura juridică în elucidarea problemelor revenind avocaţilor şi juriştilor.

Pârâta în calitate de furnizor, avea obligaţia de pune la dispoziţia cumpărătorului: documentaţia privind dimensiuni de gabarit, schiţe şi/sau desene ale utilajului, utilităţi necesare pentru funcţionare, precum şi alte date necesare pentru punerea în funcţie, însă nu s-au pus la dispoziţie aceste documente.

În cererea de ofertă din 18 septembrie 2006, adresată de reclamantă către SC B.C.T. SRL, se solicită o staţie de epurare pct. 2.1 - Obiectul ofertei.

În oferta firmei SC B.C.T. SRL din 29 septembrie 2006 se ofertează 1 bucata Separator de Grăsimi Lipatomat Automatic şi alte componente ca sita, siber, vas prelevare probe si colectoare de grăsimi. Aceste componente rezolva doar tratarea mecanica si nu îndeplinesc funcţiunile unei staţii de epurare. Prin intermediul separatorului de grăsimi nu este asigurata tratarea biologică a efluentului.

În contractul de vânzare - cumpărare este acceptată de reclamantă, varianta separatorului de grăsimi cu componentele de mai sus.

În cazul de faţă nu se pune problema indicării de către expert a unor costuri suplimentare, deoarece nu este datoria acestuia de a desfăşura o procedura de achiziţie care nu s-a realizat de către reclamantă, care nu a achiziţionat integral o staţie de epurare, ci doar treapta mecanică a unei staţii de epurare care este separatorul de grăsimi. Această sarcină reclamanta o poate solicita unui proiectant de specialitate precizându-i o serie de caracteristici. în aceste sens menţionează că pentru epurarea şi evacuarea apelor uzate rezultate din diverse ramuri industriale (prelucrare carne, conserve din fructe şi legume, abatoare, fabrici de prelucrare a laptelui, etc.) există o gamă diversificată de echipamente sub forma staţiilor de epurare de diferite capacităţi.

În aceste sens nu este vorba de un echipament din care lipseşte o componentă ci de faptul că nu s-a achiziţionat treapta biologică pentru asigurarea funcţiunilor complete a unei staţii de epurare. Această problemă reclamanta o poate rezolva în baza unei proceduri de achiziţie bazată pe un caiet de sarcini complex elaborat de un proiectant de specialitate în baza normativului NTPA-002/2002 în care prezintă ofertanţilor caracteristicile sus menţionate, iar aceştia la rândul lor vor prezenta variante produs/cost, respectiv produs/cheltuieli de exploatare din care beneficiarul are posibilitatea sa aleagă varianta optima.

Potrivit art. 1313 C. civ. de la 1864, (incident în cauză, raportat la data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare-20 noiembrie 2006), vânzătorul SC B.C.T. SRL are două obligaţii: să predea lucrul cumpărătorului si să răspundă pentru lucru, adică sa îl garanteze pe acesta in privinţa lucrului dobândit.

Obiectul obligaţiei de predare îl constituie lucrul vândut, asupra căruia au convenit părţile contractante, astfel cum a fost individual determinat.

În contract, e adevărat s-a menţionat „Staţia de epurare" identificată la sediul SC L.S. SRL, dar care corespunde, material, ca şi componente, cu elementele existente în Contractul de Vânzare-cumpărare din 2006, pct. 2 art. 2.a".

În oferta firmei SC B.C.T. SRL din 29 septembrie 2006 s-a ofertat bucata Separator de Grăsimi Lipatomat Automatic şi alte componente ca sita, siber, vas prelevare probe si colectoare de grăsimi, iar prin contract reclamanta a acceptat varianta separatorului de grăsimi cu componentele de mai sus.

Pentru toate considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L.S. SRL

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC L.S. SRL solicitând admiterea acestuia şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Prin Decizia civilă nr. 223 din 26 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, s-a respins apelul formulat de reclamanta SC L.S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1635 din 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad.

În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:

Cu privire la excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi al netimbrării acţiunii la valoare, excepţii care au fost invocate de către pârâtă şi în faţa primei instanţe, instanţa de apel a constatat că aceste excepţii au fost corect analizate şi soluţionate de către instanţa de fond, constându-se în mod temeinic şi legal că acţiunea formulată de către reclamantă nu este o acţiune evaluabilă în bani ci o acţiune având ca obiect obligaţie de a face astfel că nu trebuie timbrată la valoare şi constându-se, de asemenea, că această acţiune nu este prescrisă deoarece termenul de prescripţie curge de la data de la care s-a născut dreptul acţiune al reclamantei şi anume de la data expirării termenului de garanţie al bunului vândut.

Cu privire la excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă prin întâmpinare, în apel, instanţa de apel a constatat că aceasta are legătură directă cu fondul litigiului dedus judecăţii căci prin acţiunea introductivă reclamanta a invocat tocmai faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale şi i-a livrat un produs necorespunzător calitativ astfel încât în acest context invocarea neexecutării contractului din culpa reclamantei nu reprezintă o veritabilă excepţie ci o apărare în raport de susţinerile reclamantei.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat faptul că pârâta nu este în culpă pentru livrarea unui produs care nu a corespuns cerinţelor reclamantei ci reclamanta este cea care şi-a invocat propria culpă astfel încât instanţa de fond a dat dezlegare acestei alegaţii a pârâtei.

În ce priveşte apelul formulat de reclamantă, s-a constatat că acesta este structurat pe mai multe motive şi anume s-a susţinut că instanţa de fond nu a respectat procedura pentru că nu i-a comunicat faptul că expertul în instalaţii, K.A., a înaintat un înscris prin care a arătat că nu se consideră competent în a răspunde la toate cele 4 obiective solicitate de către reclamantă şi că instanţa de fond a dat o dezlegare greşită pricinii deduse judecăţii.

În primul motiv de apel reclamanta a arătat că în cazul în care îi era comunicat înscrisul înaintat de expertul în instalaţii, ar fi solicitat înlocuirea expertului cu un altul care să răspundă la toate cele 4 obiective ale sale deoarece în acest fel probatoriul a fost incomplet.

Cu privire la acest motiv de apel, instanţa de apel a reţinut că este neîntemeiat deoarece, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, aceste susţineri din apel s-au constituit ca obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică în instalaţii întocmit de expertul în instalaţii K.A., în faţa instanţei de fond.

La aceste obiecţiuni expertul a răspuns că 2 dintre cele 4 obiective solicitate de către reclamantă exced specialităţii sale, aşa cum a precizat şi în cuprinsul expertizei, răspunzând pe larg şi la celelalte critici invocate de către reclamantă cu privire la efectuarea expertizei.

După ce au luat cunoştinţă de răspunsul la obiecţiuni, în şedinţa publică din 24 mai 2012, atât reprezentantul reclamantei cât şi al pârâtei, au arătat că nu solicită efectuarea unei contraexpertize în cauză, şi nici în faţa instanţei de apel părţile nu au solicitat efectuarea vreunui probatoriu, astfel încât instanţa de apel a constatat că susţinerile pârâtei din apel sunt neîntemeiate.

Totodată, prin apelul formulat reclamanta a invocat şi faptul că instanţa de fond a dat o dezlegare eronată fondului cauzei deoarece în speţă era vorba de o nerespectare a calităţii lucrului vândut asimilat în doctrină cu nerespectarea obligaţiei de predare, ori în opinia reclamantei, tocmai faptul că lucrul dobândit nu a corespuns condiţiilor de folosinţă şi exploatare reprezintă eroare de înţelegere şi apreciere a instanţei de fond.

Într-un ultim motiv de apel reclamanta a arătat că staţia de epurare livrată de către pârâtă nu poate fi numită o staţie de epurare câtă vreme nu a atins parametrii legali de funcţionare a unei astfel de instalaţii astfel încât a solicitat instanţei de apel să constate intenţia mascată a pârâtei de a comercializa o instalaţie ce nu respectă prescripţiile tehnice înscrise în caietul de sarcini.

Cu privire la aceste susţineri instanţa de apel a reţinut, de asemenea, că sunt neîntemeiate deoarece instanţa de fond a analizat speţa dedusă judecăţii în raport de probatoriul administrat în cauză, printre care şi 2 expertize tehnice de specialitate şi anume o expertiză tehnică în specialitate instalaţii şi o expertiză în chimie.

Ambele expertize au răspuns la obiectivele solicitate de către părţi şi, aşa cum s-a arătat mai sus, niciuna dintre părţi nu a solicitat o contraexpertiză.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză a rezultat că reclamanta a achiziţionat conform contractului de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2006 încheiat cu pârâta o staţie de epurare care avea următoarele componente: o bucată separator grăsimi care este descris în anexa 1 a contractului încheiat între părţi, o bucată sită rotundă, 2 bucăţi siber închidere manuală, 4 bucăţi flanşe de legătură, precum şi un vas de prelevare probe şi 2 bucăţi colector de grăsimi, la preţul de 59.000 euro.

Prin contractul încheiat între părţi s-a stabilit la art. 3 alin. (3) că bunul cumpărat se află în garanţie pe o perioadă de 24 de luni de la achiziţie, iar la art. 13 s-a prevăzut obligaţia pârâtei de predare a bunului însoţit de toate certificatele de garanţie aferente.

În acelaşi timp, părţile au prevăzut prin contract, la art. 19, obligaţia cumpărătorului, adică al reclamantei de a întreţine în mod corespunzător bunul vândut corespunzător cărţii tehnice.

Cu privire la îndeplinirea acestei obligaţii, din probele administrate în cauză, cu precădere din concluziile expertizei tehnice în instalaţii, a rezultat faptul că încăperea în care a fost plasat bunul cumpărat a fost inundată, fapt ce a generat deplasarea şi deteriorarea separatorului de grăsimi.

Totodată, în faţa instanţei de fond s-a administrat şi proba cu interogatoriul reclamantei, probă solicitată de către pârâtă, prin care s-a confirmat din nou împrejurarea că staţia de epurare a apei a fost inundată.

Aşadar, instanţa de apel a statuat că reclamanta este cea care poartă culpa pentru deteriorarea bunului în litigiu, astfel încât nu îşi poate invoca propria culpă pentru a obţine repararea prejudiciului suferit sau pentru a obţine livrarea unui nou produs cu parametrii superiori celui iniţial vândut.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.S. SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanta a arătat în esenţă următoarele:

Referitor la art. 304 pct. 8C. proc. civ, reclamanta susţine că instanţa de fond şi cea de apel, au apreciat greşit ca pârâta nu este în culpă pentru livrarea unui produs care nu corespunde cerinţelor reclamantei, cerinţă care se desprinde fără dubiu din caietul de sarcini, ce a stat la baza legării contractuale, prin cerere de ofertă, oferta şi acceptarea acesteia şi în consecinţă, cele două instanţe, nu au analizat juridic scopul şi cauza raportului contractual, ce constă în obţinerea imperativă a rezultatului, pentru care reclamanta s-a obligat şi fără de care motiv, achiziţia instalaţiei în litigiu, nu ar fi fost efectuată de la intimată.

Cu privire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, susţine că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile legale, înlăturând răspunderea vânzătorului, cu toate că viciile bunului vândut, au fost dovedite prin probaţiunea administrată, încălcându-se astfel, art. 1352 şi următoarele, C. civ.

Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel nu au analizat nerealizarea obiectului raportului juridic, drept aspect fundamental, ce nu a fost atins ca obiect al contractului de vânzare-cumpărare, respectiv achiziţionarea şi punerea în funcţiune la parametrii cunoscuţi de vânzătoare, a unei instalaţii, care în orice fel s-ar numi, trebuia să epureze apele uzate la parametrii imperativi înscrişi în caietul de sarcini, pe care pârâta şi l-a însuşit, iar instanţele au ignorat acest lucru.

Consideră reclamanta că sunt incidente şi prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ, în sensul motivării hotărârilor de respingere, pe motive străine de natura pricinii şi pe temeiuri ce se contrazic în stabilirea răspunderii vânzătorului pentru vicii.

Susţine că ambele instanţe, de fond si de apel au făcut aprecieri, pornind de la aspecte de fapt (faptului că instalaţia a fost inundată fără vina reclamantei i se dă o importanţă nejustificată) şi nu se ţine seama de dovezile prin înscrisuri, dinaintea litigiului şi nici nu se dă importanţă juridică cuvenită, probelor administrate judiciar de către instanţă, ce a considerat probaţiunea încuviinţată, drept concludentă şi pertinentă, în special expertizele.

Consideră că ambele instanţe s-au aflat în eroare de înţelegere asupra obiectului raportului juridic şi acest aspect, este exprimat de erorile cuprinse în considerente, unde cu repetitivitate şi lipsă de pertinenţă, se reiau în mod contradictoriu, formulări ce nu pot susţine convingerea instanţelor, în a respinge cererea reclamantei.

În susţinerea acestui motiv de casare, reclamanta arată că:

- instalaţia, conform expertizelor judiciare de specialitate, nu poate şi nu putea la momentul realizării acordului de voinţă să epureze apele uzate tehnologic, adică să rezolve cauza pentru care reclamanta s-a adresat în baza caietului de sarcini, cu cerere de ofertă, către intimata;

- nu este important în raţionamentul juridic faptul că staţia a fost inundată, deoarece şi după inundare a rămas în aceiaşi parametrii, pentru că aceasta a fost reparată, cu piese originale, de firma care a montat-o, ea funcţionând mai apoi la parametrii iniţiali;

- garanţia instalaţiei, pe care reclamanta nu a invocat-o nu are legătura de cauzalitate în înţelegerea obligaţiei pârâtei de a preda o staţie care să facă ceea ce s-au angajat că va face, ori tocmai faptul că aceste echipamente, însumate şi montate nu puteau atinge rezultatul urmărit şi exprimat în caietul de sarcini, fără de care societatea reclamantă n-ar fi încheiat tranzacţia, reprezintă fără echivoc, o obligaţie de a face, ce însoţeşte obligaţia de a da, adică instalaţia cumpărata de aceasta este garantată de vânzător, atât pentru vicii, cât şi pentru atingerea scopului urmărit, toate coroborate într-o obligaţie de rezultat, ce a fost încălcată cu vinovăţie de intimată şi reprezintă cheia dezlegării pricinii.

- motivaţia instanţei de apel că obligaţia cumpărătorului de a întreţine corespunzător bunul vândut a fost încălcată prin inundare, nu are nicio relevanţă asupra substanţei bunului şi arată din nou că instanţele nu au reuşit să se desprindă în raţionamentele făcute şi explicate în considerente contradictorii de existenţa acestui incident fără relevanţă şi recunoscut de reclamantă cu onestitate, ori este o mare diferenţă între inundare şi întreţinere şi astfel, nu poate fi calificată inundarea ca o lipsă de întreţinere.

- dacă experţii judiciari au arătat fără echivoc că instalaţia nu putea şi nu poate în nicio condiţie să epureze apele uzate la parametrii înscrişi în caietul de sarcini, ce relevanţă are întreţinerea, inundarea, modul de achiziţionare pentru a respinge pe fond şi în apel, simpla cerere îmbrăcată juridic, în obligaţie de a face, pentru ca bunul vândut, să corespundă scopului pentru care a fost cumpărat.

Mai susţine recurenta - reclamantă şi faptul că instanţele nu au desluşit de ce pârâta s-a angajat să remedieze iniţial, în urma concilierii, defectele instalaţiei şi pentru reclamantă, este evident că, vânzătorii intimaţi ştiau că i-au vândut şi montat numai treapta mecanică, nu şi cea biologică (despre care numai în cursul judecăţii se face vorbire), toate acestea arătând clar că pârâta a dorit şi a reuşit în mod nemijlocit şi mascat, prin înşelăciune (doi) să vândă un echipament necorespunzator funcţional cu caietul de sarcini, dar cu titlu (denumire) adecvat dar care instalaţie (echipament), nu este şi nu a fost nicio clipă contraprestaţia preţului achitat de reclamantă.

Recurenta - reclamantă, prezentând situaţia de fapt, consideră relevante următoarele aspecte:

Susţine că acordul de voinţă pentru încheierea acestui negotium s-a realizat etapizat: la data de 18 septembrie 2006, a transmis pârâtei o cerere de ofertă având ca obiect achiziţionarea unei staţii de epurare, ale cărei caracteristici tehnice - şi implicit "rezultatele" pe care dorea să le obţină prin funcţionarea sa - se regăseau în caietul de sarcini anexat policitaţiunii în discuţie; la data de 19 septembrie 2006, pârâta a făcut o "ofertă staţie de epurare", „în conformitate cu datele primite" de la reclamantă, astfel că obiectului material al contractului de vânzare-cumpărare, i-au fost trasate calităţile prin însăşi caietul de sarcini, care a fost acceptat şi asumat de către pârâtă; mai departe, după predarea, montarea şi punerea în funcţiune a acestei staţii s-a constat că performanţele tehnice ale acesteia nu corespund în vederea realizării dezideratului pentru care a fost achiziţionată, respectiv obţinerea parametritor legali -menţionaţi expres în chiar petitul acţiunii introductive - pentru apa uzată evacuată.

Recurenta arată că a sesizat pârâta în legătură cu acest aspect în nenumărate ocazii, s-au prezentat la sediul său şi a constatat inadvertenţele existente, obligându-se fără rezerve a le remedia, ceea ce nu s-a întâmplat.

Susţine şi faptul că manualul de întreţinere şi funcţionare a instalaţiei, nu i-a fost predat, precum şi dovada instructajului personalului nu s-a depus în instanţă, acest lucru rămânând doar o promisiune făcută în scris din data de 09 mai 2007. S-au efectuat numeroase buletine de analize fizico-chimice, toate confirmând că staţia de epurare, pur şi simplu, fără a avea vreun defect, nu realizează „epurarea" potrivit parametrilor impuşi. Niciodată în cadrul demersurilor de ofertare, intimata nu a prezentat (nu exista vreun înscris în acest sens) oferte alternative sau mai mult, nu a atenţionat că montarea unei asemenea instalaţii nu va avea ca efect epurarea apelor tehnologice uzate la parametrii fizico-chimici imperativ stabiliţi de lege. Faptul că reclamanta, în calitate de beneficiar a solicitat şi a analizat mai multe oferte de la mai mulţi ofertanţi, precum şi faptul că preţul a reprezentat unul din factorii de analiză, nu poate constitui un motiv legal, pertinent, în a considera că aceasta este în culpa alegerii echipamentului, numai şi pentru faptul că nu a abandonat niciodată condiţia de a obţine imperativ rezultatele fizico chimice impuse în proiect pentru apa tehnologică uzată la ieşirea din staţie după prelucrare.

Se arată că procesul-verbal, care se doreşte a fi actul de predare al instalaţiei, nu cuprinde minimul necesar de date, şi în acest context, SC B.C.T. SRL, în calitate de executant (vânzător-montator-asigurator al calităţii) al investiţiei „Staţie de epurare", nu are şi nu a avut în niciun moment competenţa necesară şi/sau suficientă, nici scriptică, nici faptică de a duce la bun sfârşit o asemenea instalaţie(investiţie). Intimata, în calitate de specialist în domeniu, trebuia să ştie şi trebuia să prevadă că orice instalaţie trebuie să aibă un plan de amplasament, un studiu de fezabilitate, un plan de infrastructură, un plan de racordare la utilităţi, o autorizaţie de construire fără de care, o exploatare, o întreţinere, nu poate fi legală şi eficientă.

Consideră recurenta, fără a pretinde că este exonerată de orice culpă, că suntem în prezenta unui viciu de consimţământ, dolul, cu elementele sale constitutive: elementul intenţional care constă în voinţa de a induce o persoană în eroare şi elementul material constând în întrebuinţarea de mijloace viclene pentru realizarea intenţiei de inducere în eroare.

Instanţa de fond şi instanţa de apel, nu au reţinut, ca un aspect de mare claritate juridică, din depoziţia martorului pârâtei, H.V. (fila 192), faptul că, deşi a primit acceptul (nu refuzul) telefonic de la martora reclamantei ing.P.M., nu a dorit să monitorizeze, în niciun fel funcţionarea instalaţiei, deşi solicitaseră expres aceasta prin cererea aprobată (fila 47). Acest aspect, conduce la două ipoteze ce trebuiau analizate şi separat şi împreună, astfel: de ce a dorit pârâta să monitorizeze instalaţia, dacă această staţie oricum nu poate epura ape uzate tehnologic şi de ce pârâta nu a informat reclamanta despre inutilitatea staţiei, dacă aceasta nu epurează ape uzate tehnologic.

Hotărârile pronunţate de instanţele fondului sunt criticabile prin omisiunea acestora de a judeca legăturile de cauzalitate -clar- desprinse din probatoriu, din care rezultă fără echivoc, intenţia mascată a intimatei de a vinde o instalaţie nerecomandată tehnic investiţiei reclamantei.

Cel mai important dintre principiile dreptului comercial este cel care asigură în schimbul prestaţiei plăţii, o prestaţie echivalentă, care să satisfacă scopul pentru care înţelegerea a fost încheiată.

Potrivit art. 1313 C. civ. de la 1864, invocat de instanţa de fond la pag. 12 din sentinţa/vânzătorul-pârât are două obligaţii: să predea lucrul cumpărătorului şi să răspundă pentru lucru - adică să garanteze pe acesta în privinţa lucrului dobândit.

Ori, în opinia reclamantei, tocmai faptul că lucrul dobândit, nu este garantat, pentru că nu corespunde condiţiilor de folosinţă şi exploatare, reprezintă eroarea de înţelegere şi apreciere a instanţei de fond.

Lipsa specialistului în domeniu, incompetenta directorului de atunci L.M., ori alte interese ascunse, nu pot învinge în faţa instanţei, faptul că instalaţia, conform aprecierii experţilor desemnaţi, nu poate produce rezultatele tehnologice pentru care contractul de achiziţie a fost încheiat. Condiţia obţinerii de ape uzate la caracteristicile fizico-chimice clar înscrise în cererea de ofertă trebuie să reprezinte, pentru instanţă cheia dezlegării acestui litigiu. Fără îndeplinirea condiţiei de obţinere a rezultatului, acest contract nu ar fi fost încheiat. Reclamanta arată că se opune ferm ca pârâta-intimată să profite, printr-o apreciere juridică eronată, de calitatea de vânzător de bună credinţă, pe care instanţa de fond i l-a acordat cu titlu gratuit.

Reclamanta susţine că indubitabil în speţă este vorba de o executare defectuoasă a obligaţiilor contractuale. Mai exact, este vorba de o nerespectare a calităţii lucrului, asimilată în doctrină cu nerespectarea obligaţiei de predare.

Recurenta - reclamantă arată concluziile experţilor judiciari desemnaţi de instanţă, concluzionând faptul că nu este relevant că staţia de epurare a fost inundată, nici faptul că reclamanta a reparat stricăciunile cauzate de inundare, sau că a pierdut sau nu garanţia, garanţie care putea şi trebuia să continue, atâta timp, cât aceasta a suportat cheltuielile cu reamplasarea şi reparaţiile aferente, cu aceeaşi echipă de montaj, din raţiuni economice şi nu din considerente de culpă.

Susţine că este relevant faptul că aceasta instalaţie cu sau fără garanţie, cu sau fără inundare, înainte sau după repunerea pe amplasament, cu debit minim sau maxim admis prin proiect, nu putea si nu poate epura apa tehnologică uzată, aşa cum arată experţii tehnici judiciari desemnaţi de instanţă, prin rapoartele de expertizare înaintate.

În concluzie, reclamanta recurentă arată că staţia de epurare nu este o staţie de epurare, pe cale de consecinţa intimata a ofertat, a montat şi a pus în funcţiune o altă instalaţie, care chiar dacă se compune din elementele enumerate în ofertă, nu poate fi numită staţie de epurare şi nu poate oferi în nicio situaţie garanţia atingerii parametrilor de epurare impuşi de cererea de ofertă.

Recurenta - reclamantă solicită instanţei de recurs să constate fără echivoc intenţia mascată a intimatei de a comercializa o instalaţie ce nu putea, nu poate şi nu va putea să respecte prescripţiile tehnice (conform rapoartelor expertizei judiciare) imperativ înscrise în caietul de sarcini. Acesta este motivul pentru care obligaţia de a face, este obligaţia contractuală care trebuie respectată întocmai de intimată, fără de care acest contract nu ar fi fost încheiat. Neatingerea parametrilor legali de către această instalaţie, atrage după sine ipoteza că intimata a dorit să creeze o situaţie, care în final să fie acceptata „aşa cum este".

Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi modificării în tot a sentinţei Tribunalului Arad, în sensul admiterii acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată.

Intimata - pârâtă SC B.C.T. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, precum şi susţinerile din întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de ofertă înregistrată la 12 septembrie 2006, reclamanta SC L.S. SRL Arad, a solicitat pârâtei achiziţionarea unei staţii de epurare care să aibă caracteristicile tehnice înscrise în anexa cererii de ofertă şi anume:

Staţie de epurare,

- debit maxim 10 m/h, 80 m/zi,

- debit mediu 5 m/h, 48 m/zi,

- sursa de apă utilizată în producţie - apă potabilă;

- alte surse de deversare: spălătorie maşini şi instalaţii sanitare; - caracteristici ape reziduale:

- cod medie 328 mg/l - maxim 3200 mg/l;

- bod medie 395 mg/l - maxim 2484 mg/l;

- azot amoniacal medie 4,91 mg/l;

- fat medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l;

- suspensii totale medie 552 mg/l;

- ph maxim 6.6.

- cerinţele efluentului:

- ph maxim 8.5;

- cod maxim 500 mg/l;

- bod maxim 300 mg/l;

- azot amoniacal maxim 30 mg/l;

- fog maxim 30 mg/l;

- Suspensii totale maxim 30 mg/l;

- Substanţe extractibile maxim 30 mg/l.

- deversare în reţeaua publică de canalizare;

- alimentare electrică;

- locaţia disponibilă pentru staţia de epurare este foarte aproape de

frontul stradal;

- spaţiu disponibil cea. 3.5 m/20 m.

Pârâta SC B.C.T. SRL Baia Mare a trimis reclamantei adresa din data de 19 septembrie 2006 prin care precizează că: „în conformitate cu datele primite vă oferim o staţie de preepurare a apelor tehnologice din întreprinderea dumneavoastră".

Din datele primite reiese că principala problemă constă în concentraţia foarte ridicată a grăsimilor din apele tehnologice. De aceea vă oferim un separator de grăsimi cu evacuare automată a grăsimilor şi stocarea acestora.

Grăsimile stocate pot fi folosite ca şi materie primă în industria cosmetică.

Aluviunile vor fi vidanjate periodic şi vor fi tratate cu Zeoliţi. Reziduul cu zeoliţi se va supune compostării".

Ulterior, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 20 noiembrie 2006 având ca obiect:

„1 staţie de epurare având următoarele componente:

- 1 bucată separator de grăsimi Lipatomat automatic tip autoportant cu descrierea cuprinsă în anexa 1 la prezentul contract,

- 1 bucată sită rotundă, DN 200,

- 2 bucăţi siber de închidere manuală, DN 200

- 4 bucăţi flanşe de legătură, Dn 200, din 2501, PN 10 -1 bucată vas de prelevare probe

- 2 bucăţi colector de grăsimi".

Potrivit art. 3 din contract preţul vânzării utilajului este de 59.000 euro plus T.V.A., iar garanţia este de 24 de luni de la livrare.

Din procesul - verbal încheiat la data de 9 mai 2007,rezultă că a fost pus în funcţiune un separator de grăsimi Lipomat, urmând ca până la data de 23 mai 2007 să se pună la dispoziţia beneficiarului certificatul de provenienţă în original şi manualul de funcţionare şi întreţinere a utilajului;procesul-verbal a fost semnat.fără obiecţiuni, de către recurentă în calitate de beneficiar.

Întrucât analizele efectuate la apa reziduală ieşită din staţia de epurare nu se încadrează în limitele admise conform NTPA 002/2002, prin adresa din 25 mai 2007 reclamanta a solicitat pârâtei să se discute măsurile ce trebuie luate, însă părţile nu au putut soluţiona amiabil această situaţie şi în consecinţă, după apropare 4 ani de folosire a utilajului, la data de 10 martie 2011 reclamanta a formulat acţiunea având ca obiect „executarea directă în natură (silită) a obligaţiilor contractuale asumate de către pârâtă prin încheierea cu subscrisa a contractului de vânzare - cumpărare nr. 8376 din 20 noiembrie 2006, respectiv obligarea SC B.C.T. SRL fie de a preda o nouă staţie de epurare, fie de o aduce pe cea predată la calitatea convenită, în ambele cazuri, însă, astfel încât să se obţină următoarele caracteristici ale apei reziduale,precizate în cerea de ofertă şi anume:

- cod medie 328 mg/l - maxim 3.200 mg/l;

- bod medie 395 mg/l - maxim 2.484 mg/l;

- azot amoniacal medie 4,91 mg/l;

- fat medie 552 mg/l - maxim 1120 mg/l;

- suspensii totale medie 552 mg/l;

- ph maxim 6.6.

şi următoarele cerinţe ale efluentului:

- ph maxim 8.5;

- cod maxim 500 mg/l;

- bod maxim 300 mg/l;

- azot amoniacal maxim 30 mg/l;

- fog maxim 30 mg/l;

- suspensii totale maxim 30 mg/l;

- Substanţe extractibile maxim 30 mg/l.

În motivarea acţiunii reclamanta susţine, în esenţă, că „după montarea şi punerea în funcţiune a staţiei s-a constatat că, calităţile acesteia nu corespund în vederea realizării dezideratului pentru care a fost achiziţionată, respectiv obţinerea parametrilor legali - menţionaţi expres chiar în petitul acţiunii - pentru apa uzată evacuată".

De asemenea, reclamanta precizează că „s-au efectuat numeroase buletine de analize fizico - chimice, rapoarte tehnice, toate confirmând că staţia de epurare, pur şi simplu fără a avea vreun defect, nu realizează parametrii regăsiţi în caietul de sarcini".

Astfel fiind, reclamanta apreciază că „în speţă suntem în prezenţa unei executări defectuoase a obligaţiilor contractuale, de o nerespectare a calităţii lucrului, asimilată în doctrină cu nerespectarea obligaţiei de predare".

În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că potrivit cereri de oferta pentru „Staţie de Epurare", la art. 8.1 intitulat criteriul de adjudecare se precizează că se va ţine seama de următoarele criterii:" preţ, performanţă tehnică, calitate, servicii, garanţii, cu precizarea că beneficiarul va alege acea ofertă care permite cel mai bine realizarea obiectivelor proiectului propuse prin studiul de fezabilitate şi planul de afaceri".

În consecinţă, după primirea ofertei (precitată) de la pârâtă, în care i se oferea o staţie de preepurare „a apelor tehnologice (deşi reclamanta solicitase staţie de epurare) şi anume un separator de grăsimi cu evacuare automată a grăsimilor şi stocarea acestora, reclamanta avea următoarele posibilităţi:

- să refuze oferta

- să solicite precizări referitoare la caracteristicile tehnice utilajului pentru a le compara cu cele din caietul de sarcini şi a constata dacă utilajul este adecvat din punct de vedere tehnic pentru scopul urmărit de reclamantă prin achiziţionarea lui.

- să accepte oferta în raport de criteriul de adjudecare precitat, criteriu conform căruia beneficiarul va alege acea ofertă „ care permite cel mai bine realizarea obiectivelor proiectului propuse prin studiul de fezabilitate şi planul de afaceri".

- să solicite pârâtei sau altui furnizor ofertă care să corespundă obiectivelor proiectului.

În speţă reclamanta a acceptat oferta, pur şi simplu, considerând că sunt îndeplinite condiţiile din criteriul de adjudecare (precitate), a folosit utilajul timp de patru ani şi nouă luni, după care a formulat acţiune, precizând că „ceea ce ne-a determinat însă să formulăm prezenta acţiune, pe lângă poziţia din ultima perioadă a pârâtei, a fost adresa din 8 aprilie 2010 parvenită de la A.P.M. Arad, care ne atrage atenţia, elegant spus - mai exact ne oferă un ultimatum - a ne conforma limitelor legale de încărcare pentru apele uzate evacuate în reţeaua de canalizare menajeră a oraşului, în caz contrar urmând a pierde valabilitatea autorizaţiei de mediu".

Astfel fiind, rezultă în mod indubitabil că reclamanta a acceptat oferta, în deplină cunoştinţă de cauză considerând că acest utilaj corespunde realizării obiectivelor sale.

Reclamanta susţine în mod nelegal în motivele de recurs, ca şi în acţiune că i s-a livrat un alt utilaj, deosebit, faţă de oferta acceptată deoarece, după cum s-a arătat mai sus avea posibilitatea să solicite pârâtei să-i comunice datele tehnice ale utilajului sau să respingă oferta, întrucât chiar în ofertă pârâta a precizat că oferă o staţie de preepurare a apelor tehnologice, mai precis un separator de grăsimi şi în consecinţă reclamanta, ştiind că în cererea de ofertă utilajul era denumit „staţie de epurare" avea posibilitatea să solicite lămuriri tehnice referitoare la deosebirile dintre o staţie de epurare şi o staţie de preepurare, cu atât mai mult cu cât pârâta precizase concret că oferă un separator de grăsimi.

În consecinţă reclamanta nu poate invoca propria culpă constând în faptul că nu a verificat îndeplinirea condiţiilor stabilite chiar de ea potrivit criteriului de adjudecare şi mai precis caracteristicile tehnice ale utilajului pe care intenţiona să-l cumpere.

Aşa cum în mod legal au reţinut atât tribunalul cât şi curtea de apel utilajul oferit de pârâtă şi acceptat fără obiecţiuni de reclamantă, aşa cum rezultă din procesul - verbal de instalare, folosit ulterior timp de peste patru ani de către reclamantă, este un separator de grăsimi Lipomat, care are caracteristicile tehnice corespunzătoare ofertei, după cum s-a stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză, expertiză în care inginerul K.A. precizează că staţia de epurare identificată la sediul reclamantei corespunde ca şi componente cu elementele existente în contractul de vânzare - cumpărare din 2012.

După ce a acceptat oferta privind separatorul de grăsimi Lipomat, fără să verifice dacă din punct de vedere tehnic acest utilaj are caracteristicile tehnice necesare epurării apei reziduale în parametri care să se încadreze în limitele admise de, reclamanta susţine în mod nelegal că pârâta i-a livrat un alt utilaj decât cel prevăzut în ofertă.

Osebit de cele expuse, însăşi reclamanta recunoaşte în acţiune că staţia de epurare pe care a cumpărat-o în deplină cunoştinţă de cauză, „fără a avea vreun defect, nu realizează epurarea potrivit parametrilor impuşi şi în consecinţă, după primirea ofertei, avea posibilitatea să verifice sau să solicite precizări de la pârâtă referitoare la aceşti parametri, însă reclamanta nu a considerat necesar să facă aceste verificări, fapt ce denotă că a avut reprezentarea exactă a obiectului contractului.

Un ultim aspect care trebuie precizat, referitor la conduita reclamantei, anterior introducerii acţiunii, se referă la însăşi precizarea reclamantei (precitată) în sensul că adresa din 6 aprilie 2010 trimisă de A.P.M. Arad, prin care i se comunica posibilitatea retragerii autorizaţiei de mediu dacă nu se conformează limitelor legale de încărcare pentru apele uzate evacuate, a determinat-o să formuleze acţiunea în justiţie, astfel încât, deşi utilizează de peste patru ani utilajul, reclamanta a apreciat că nu este conform cu obiectul contractului, ca urmare a adresei A.P.M. Arad,referitoare la o eventuală pierdere a valabilităţii autorizaţiei de mediu.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul şi să menţină decizia recurată întrucât este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC L.S. SRL împotriva Deciziei civile nr. 223 din 26 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 103/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond		ICCJ. Decizia nr. 303/2014. Civil. Acţiune în anularea... →

Vezi şi alte speţe de drept civil: