ICCJ. Decizia nr. 103/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 103/2014
Dosar nr. 57965/299/2012
Şedinţa Camerei de Consiliu din 17 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti la data de 7 decembrie 2012, SC K.M.B.S.R. SRL a chemat în judecată pe debitoarea SC U. SRL, solicitând emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată împotriva debitoarei având ca obiect suma de 48.843,15 lei reprezentând contravaloare debit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părţi a fost încheiat contractul de service şi materiale din 23 octombrie 2009 prin care i-a livrat debitoarei consumabile, piese de schimb şi service, emiţând în acest sens facturi fiscale, care nu au fost achitate de debitoare.
Debitoarea, prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 9404 din data de 24 aprilie 2013 Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanta.
Pentru a hotărî astfel, instanţa iniţial învestită a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ. „cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal." Iar în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei clauze atributive de competenţă în favoarea instanţei de la sediul reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 11303 din data de 23 septembrie 2013 Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de creditoare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel Judecătoria Constanţa a reţinut că părţile au depus la dosar forma completă a contractului în litigiu care la art. 11.2 cuprinde o clauză atributivă de competenţă în favoarea instanţelor de la sediul executantului, în speţă creditoarea SC K.M.B.S.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 1. Prin urmare în baza prevederilor art. 19 C. proc. civ. care reglementează prorogarea convenţională de competenţă coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 „Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului în primă instanţă".
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, pentru situaţia în care pârâta este persoană juridică este înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea se face la instanţa sediului principal al acesteia.
În cauză, nefiind incidenţă nici una din situaţiile ce impun competenţa teritorială obligatorie, se aplică competenţa teritorială de drept comun stabilită de art. 7 alin. (1) C. proc. civ.
Competenţa teritorială de drept comun prevăzută de art. 7 C. proc. civ. nu are caracter absolut, ci relativ, aflându-ne deci în prezenţa unei necompetenţe relative, de ordine privată.
Una dintre caracteristicile competenţei relative o reprezintă posibilitatea derogării prin acordul expres al părţilor, de la norma care o stabileşte.
Atunci când, prin convenţie, părţile au stabilit competenţa unei anumite instanţe, partea care introduce cererea trebuie să sesizeze respectiva instanţă.
În speţă, prin contractul de service şi materiale din 23 octombrie 2009 părţile au stipulat o clauză atributivă de competenţă prin care au stabilit că orice litigiu născut între părţi este de competenţa instanţelor judecătoreşti de la sediul executantului, în speţă creditoarea SC K.M.B.S.R. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 1.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată ca Judecătoria Constanţa a apreciat in mod corect situaţia de fapt si de drept reţinând că în baza prevederilor art. 19 C. proc. civ. care reglementează prorogarea convenţională de competenţă coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti.
Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1015/2014. Civil. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 151/2014. Civil → |
|---|
