ICCJ. Decizia nr. 160/2014. Contestație debitoare tabel preliminar rectificativv
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia a II-a civilă, decizia nr. 160 din 22 ianuarie 2014
Prin Decizia nr. 402 din 29 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, s-a admis în parte recursul declarat de debitoarea SC A. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 2381/ Sind din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a fost modificată în parte în sensul admiterii în parte a contestaţiei formulate de debitoare împotriva tabelului preliminar rectificativ din 27 ianuarie 2010 cu consecinţa respingerii creanţei creditorului D.N. privind suma de 103.622 lei reprezentând drepturi salariale cu dobânda aferentă şi înlăturării măsurii dispuse administratorului judiciar de determinare a dividendelor suplimentare datorate creditorilor contestatori.
S-au respins restul pretenţiilor şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale instanţei de fond.
A fost obligat intimatul creditor D.N. să plătească recurentei debitoare SC A.C. SA Braşov suma de 3.060 lei cheltuieli de judecată parţiale în recurs.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire creditorii D.N., D.M. şi D.I.C., în temeiul art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire se arată că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut respectiv puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1191 din 06 iunie 2008 şi există contrarietate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate între Decizia nr. 402 din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov şi Decizia nr. 137 din 14 noiembrie 2006 şi Decizia nr. 200 din 28 aprilie 2009 pronunţate de aceeaşi curte de apel.
Constatând că revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este de competenţa instanţei superioare Curţii de Apel Braşov a căror hotărâri potrivnice se invocă, prin Decizia nr. 907 din R din 2 mai 2012, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. a fost suspendată până la soluţionarea celei pe pct. 7.
Analizând aspectele deduse judecăţii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru următoarele considerente:
Motivul de revizuire îl constituie prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că în cauză ar exista două hotărâri potrivnice în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate şi anume Decizia nr. 402/ R din 29 februarie 2012 pronunţată în dosarul de fond şi Decizia nr. 137/ AP din 14 noiembrie 2006 pronunţată în dosarul de fond, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov.
Contradicţia invocată ar consta în faptul că prin Decizia nr. 137/2006 Curtea de Apel Braşov a anulat hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003 a SC A.C. SA Braşov, prin care a fost revocat administratorul D.N. şi astfel Decizia nr. 402/2012 a Curţii de Apel Braşov s-ar fi întemeiat pe o hotărâre A.G.A. nulă.
Înalta Curte constată că, în ce priveşte calitatea de administrator al revizuientului D.N. adunarea generală a acţionarilor SC A.C. SA Braşov a adoptat două hotărâri şi anume:
- prima hotărâre A.G.A. din 18 februarie 2003 desfiinţată prin Decizia nr. 137/2006 menţionată mai sus şi menţinută prin Decizia nr. 1247 din 26 aprilie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul de fond;
- a doua hotărâre A.G.A. din data de 31 martie 203 menţinută irevocabil în vigoare prin sentinţa civilă nr. 9/ CC din 10 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul de fond, Decizia nr. 108/ AP din 29 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul de fond şi respectiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti prin Decizia nr. 1852 din 20.mai 2010 pronunţată în acelaşi număr de dosar, aflată la fila 158 din vol. VII al dosarului de fond, prin care a fost ales un nou consiliu de administraţie alcătuit din P.G., preşedinte, C.Ş., A.P., P.T. şi B.D., consiliul din care revizuienţii nu mai făceau parte.
Prin Decizia ce face obiectul revizuirii nr. 402/ R din 29 februerie 2012, Curtea de Apel Braşov a reţinut la fila 9 din decizie, că revizuientul D.N. nu a mai avut calitatea de administrator deoarece această calitate a încetat ca efect al Hotărârii A.G.A. din 31 martie 2003, menţinută ca legală prin Decizia nr. 1852/2010 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul de fond. A mai reţinut că creditorul D.N. nu mai figurează în statele de plată şi listele de prezenţă ale societăţii din luna martie 2003, drept pentru care începând cu această dată nu i se cuvin drepturi salariale şi indemnizaţii de conducere.
În acest context sunt nefondate susţinerile revizuenţilor, în sensul că instanţa de recurs - Curtea de Apel Braşov - prin Decizia nr. 402/ R din 29 februarie 2012 şi-a întemeiat soluţia pe o hotărâre A.G.A. nulă, potrivnică Deciziei nr. 137/2006, ori Curtea de Apel Braşov, astfel cum s-a arătat, nu a reţinut că prin această hotărâre A.G.A. din 18 februarie 2003 revizuientul D.N. ar fi fost revocat din calitatea de administrator şi director general al societăţii, ci că prin hotărârea A.G.A. din 31 martie 2003 confirmată prin Decizia Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie nr. 1852/2010 i-a încetat mandatul de administrator şi de director general ca efect al desemnării unui nou consiliu de administraţie în componenţa căruia acesta nu mai făcea parte.
De asemenea, prin Hotărârea A.G.A. din 12 februarie 2004 acţionarii societăţii au confirmat din nou componenţa consiliului de administraţie ales prin Hotărârea A.G.A. din 31 martie 2003 din care evident nu mai făcea parte revizuientul D.N.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii ale situaţiei de contrarietate de hotărâri care să justifice cererea de revizuire şi anume : hotărâri potrivnice în aceeaşi cauză; nu există întrunită condiţia triplei identităţi: părţi, obiect şi cauză; nu sunt pronunţate în aceeaşi cauză.
Al doilea motiv de revizuire îl constituie prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că în cauză ar exista două hotărâri potrivnice în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate şi anume între hotărârea atacată prin revizuire şi Decizia nr. 200/ R din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Braşov prin care s-a deschis procedura de insolvenţă.
Contrarietatea dintre aceste două hotărâri ar consta în faptul că prin decizia de deschidere a procedurii de insolvenţă s-a stabilit existenţa şi întinderea creanţei conform hotărârilor A.G.A. ale debitoarei, iar prin decizia atacată instanţa „micşorează semnificativ creanţele creditorilor declarate ca fiind, certe, lichide şi exigibile printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă" şi în consecinţă nu se mai putea pune în discuţie în faţa instanţei de recurs cuantumul creanţelor.
Decizia nr. 200/R/2009 nu este în contradicţie cu Decizia nr. 402/ R din 29 februarie 2012 deoarece ambele hotărâri au fost pronunţate în procedura de insolvenţă ce face obiectul aceluiaşi dosar de fond în care este debitor SC A.C. SA Braşov. Faptul că pentru soluţionarea contestaţiei formulate la tabelul preliminar rectificativ, s-a acordat un număr de dosar administrativ distinct de cel numărului de dosar de fond, nu schimbă situaţia juridică, ambele hotărâri fiind pronunţate în aceeaşi cauză care are ca obiect procedura insolvenţei aceluiaşi debitor.
Nu este îndeplinită condiţia de contrarietate de hotărâri deoarece prin Decizia nr. 200/R/2009, Curtea de Apel Braşov a soluţionat în recurs cererea creditorilor privind îndeplinirea condiţiilor legale de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei SC A.C. SA Braşov, iar prin hotărârea atacată - Decizia nr. 402/R/2012, Curtea de Apel Braşov a soluţionat în recurs contestaţia debitoarei la tabelul preliminare rectificativ întocmit de administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei deja deschise. Doar prin hotărârea atacată s-a analizat existenţa şi întinderea creanţelor şi numai din acest moment ele au devenit certe, lichide şi exigibile.
Faţă de aceste considerente, cum în cauză nu sunt întrunite toate condiţiile cerute cumulativ de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa a respins cererea de revizuire.
În aplicarea art. 274 C. proc. civ., a obligat pe revizuenţii D.N., D.M. şi D.I.C. la plata sumei de 2.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA Braşov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 747/2014. Affectio societatis | Excepţia necompetenţei teritoriale admisă. Plată daune... → |
|---|
