Excepţia necompetenţei teritoriale admisă. Plată daune compensatorii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 552/2014
Dosar nr. 8910/99/2013
Şedinţa Camerei de consiliu din 13 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 72623/3/2011, reclamanta N.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T.N.T.R. SRL obligarea acesteia la plata daunelor compensatorii în valoare de 900.000 lei, întrucât nu şi-a respectat obligaţiile contractuale.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 6850 din data de 26 iunie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta N.P. în favoarea Tribunalului laşi, cu motivarea că reclamanta are domiciliul şi locul de muncă în judeţul laşi.
Tribunalul laşi, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 3406 din 16 octombrie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului laşi şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta N.P., reţinând că, în materia dreptului muncii, dispoziţiile legale se interpretează în favoarea salariatului, aspect care a fost avut în vedere la instituirea competenţei teritoriale în raport de domiciliul salariatului.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 269 alin. (1) C. muncii în vigoare la momentul introducerii acţiunii introductive, judecarea conflictelor de muncă este de competenta instanţelor stabilite conform codului de procedura civilă, iar cererile referitoare la cauzele anterior menţionate se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
Aşadar, faţă de prevederile anterior legale, dreptul de a alege dintre mai multe instanţe, deopotrivă competente, revine reclamantei, potrivit art. 12 C. proc. civ. şi art. 275 C. muncii, acestea din urmă statuând că dispoziţiile titului privind jurisdicţia muncii se completează cu prevederile C. proc. civ.
Din analiza contractele de comodat existente la filele 55 - 58 dosar Tribunalul Bucureşti, rezultă că reclamanta şi-a stabilit reşedinţa în Municipiul Bucureşti, astfel încât, în mod corect, a dat eficienţă art. 12 C. proc. civ. coroborate cu art. 269 alin. (1) C muncii şi a înregistrat acţiunea introductivă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşt, secţia a VIII a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 160/2014. Contestație debitoare tabel... | ICCJ. Decizia nr. 1868/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
