ICCJ. Decizia nr. 2016/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2016/2014
Dosar nr. 210/1/2014/a1
Şedinţa din camera de consiliu din 24 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 mai 2014, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ., petentul V.N.A. a solicitat completarea şi lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1186 din 8 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea cererii, petentul arată că solicită a se înlătura dispoziţiile potrivnice din considerentele şi dispozitivul deciziei menţionate, hotărâre pronunţată, în opinia sa, cu încălcarea tuturor procedurilor legale.
Analizând cererea formulată de petent, se constată că aceasta este neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ., invocate de petent, pentru considerentele ce succed:
Potrivit textului art. 2811 C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice”.
Art. 2812 C. proc. civ. prevede că „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare”.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 1186 din 8 aprilie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 210/1/2014, s-a constatat nul recursul declarat de petentul V.N.A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Se constată că dispozitivul deciziei menţionate este clar şi nu lasă loc de interpretări, în sensul că recursul a fost constatat nul.
Instanţa de recurs a reţinut, în considerentele deciziei, că petentul V.N.A. şi-a motivat recursul cu depăşirea termenului prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ. (încheierea de şedinţă a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă fiind pronunţată la data de 25 februarie 2013, îndreptată prin încheierea din 25 noiembrie 2013, aceasta din urmă fiind comunicată petentului la 17 decembrie 2013, iar motivele de recurs fiind depuse printr-un memoriu separat la data de 2 aprilie 2014) şi, întrucât nu există nici motive de ordine publică, care să oblige instanţa să le analizeze din oficiu, a constatat nulitatea căii de atac formulate de către petent.
Prin urmare, susţinerile petentului, în sensul că se impune completarea şi lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1186 din 8 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sunt neîntemeiate, acesta fiind, în realitate, nemulţumit de constatarea nulităţii căii de atac a recursului.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ., cererea formulată de petentul V.N.A. urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de completare şi lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1186 din 8 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentul V.N.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1974/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2095/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
