ICCJ. Decizia nr. 2440/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2440/2014
Dosar nr. 5689/180/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 26 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata la data de 14 aprilie 2014, pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta D.M. a solicitai, în contradictoriu cu V.M., instituirea curateiei pentru fiul său, minorul V.M., născut la data de 07 decembrie 1998, în persoana pârâtei.
În motivare, reclamanta a arătat că V.M. a rezultat din căsătoria sa cu numitul V.M., care a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 4133 din 22 iunie 2005 a Tribunalului Bacău, în urma căreia copilul i-a fost încredinţat acesteia, spre creştere şi educare.
Petenta a mai arătat că, din cauza problemelor financiare, a trebuit să părăsească ţara şi să plece la muncă în italia, iar din anul 2009, copilul său a fost lăsat în grija surorii sale, pârâta V.M., care locuieşte în Brăila.
Din acest motiv, întrucât reclamanta nu se poale ocupa de creşterea şi educarea minorului, a solicitat instituirea curateiei, pentru ca acesta să poată fi reprezentat în faţa instituţiilor statului.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 178 lit. c) şi art. 179 lit. c) C. civ.
Prin sentinţa nr. 466CC din 12 iunie 2014, Judecătoria Bacău, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brăila, reţinând că, în temeiul prevederilor art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu stipulează altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
În acest sens, Judecătoria Brăila este competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii, întrucât în raza teritorială a acesteia este situat atât domiciliul minorului, cât şi cel al persoanei indicate, în calitate de curator.
La rândul său, prin sentinţa nr. 3717 din 28 iulie 2014, Judecătoria Brăila, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Bacău, reţinând că întrucât, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 178 lit. c) C. civ., aceasta se soluţionează potrivit prevederilor art. 179 lit. c) din acelaşi act normativ, pentru care a fost instituită o normă de competenţă teritorială expresă.
Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă, revine Judecătoriei Bacău, pentru considerentele ce succed:
Prin demersul judiciar iniţiat la 14 aprilie 2014, reclamanta D.M. a solicitat instituirea măsurii curatelei pentru fiul său, V.M., motivând că această măsură se impune în raport de faptul că aceasta locuieşte şi lucrează în străinătate, iar în absenţa sa, minorul nu are un reprezentant legal, care să îi apere interesele în faţa instituţiilor statului,
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 178 lit. c) şi art. 179 lit. c) C. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 178 lit. c) C. civ. curatela se poate institui dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat an mandatar sau un administrator general.
Dispoziţiile art. 179 lit. c) C. civ. au atribuit competenţa de soluţionare a cererilor privind instituirea curatelei, întemeiate pe prevedrile art. 178 lit. c) din acelaşi act normativ, în favoarea instanţei de tutelă de la ultimul domiciliu din ţară al celui lipsă.
Sub aspectul învestirii instanţei din perspectiva obiectului cererii şi a cauzei acesteia, Înalta Curte reţine ca reclamanta a solicitat instituirea curatelei în temeiul dispoziţiilor art. 178 lit. c) C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009.
Faţă de temeiul de drept indicat şi de împrejurarea că din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta solicită instituirea acestei măsuri din pricina absenţei sale îndelungate din ţară, ca o măsură de ocrotire a minorului V.M., instanţa constată că, în cauză, nu este atrasă competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul acestuia, ci a instanţei prevăzute de art. 179 lit. c) C. civ.
De asemenea, în raport de situaţia de fapt expusă în acţiunea civilă dedusă judecăţii, se constată că persoana obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu este reclamanta, a cărei ultimă locuinţă se află în satul P., comuna Sascut, judeţul Bacău.
Aşa fiind, în aplicarea prevederilor legale anterior citate, instanţa de tutelă competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Bacău, în circumscripţia căreia se află ultimul domiciliu din ţară al reclamantei.
Faţă de considerentele reţinute.
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2439/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2442/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
