ICCJ. Decizia nr. 2744/2014. Civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2744/2014
Dosar nr. 65/35/2014
Şedinţa publică din 16 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 20 din 25 martie 2014, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire a Deciziilor nr. 80 din 17 ianuarie 2014 şi nr. 629/R/2011, pronunţate de Tribunalul Bihor, formulată de revizuenţii D.S.G., S.C. şi S.I.
În motivare, curtea de apel a reţinut că Decizia nr. 80/R/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor nu este potrivnică, în înţelesul art. 322 C. proc. civ., cu Decizia civilă nr. 629/R/2011 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Dosarul nr. 5095/271/2008 al Judecătoriei Oradea, în care s-a pronunţat Decizia nr. 629/R/2011 a Tribunalului Bihor, prin care s-a evocat fondul cauzei, avea ca obiect Legea nr. 18/1991, iar revizuenţii din prezentul dosar aveau calitatea de reclamanţi.
În Dosarul nr. 22662/271/2011 al Judecătoriei Oradea, în care s-a pronunţat Decizia nr. 80/2014, obiectul cauzei a fost prestaţie tabulară promovată de o parte din intimaţii de azi, respectiv numiţii S.T. şi S.M.E.
Prin urmare, nu este îndeplinită în speţă condiţia esenţială a triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză.
S-a arătat şi că cele două hotărâri nici nu sunt contradictorii, cât timp în primul dosar a fost stabilit dreptul de proprietate cu titlu reconstituire, în baza legii speciale (Legea nr. 18/1991), în favoarea revizuenţilor, iar în al doilea dosar s-a recunoscut transmiterea, de către antecesorul revizuenţilor, a suprafeţei din litigiu în favoarea intimaţilor mai sus arătaţi.
Împotriva acestei sentințe revizuenții D.S.G., S.C., S.I. au formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Au arătat că a fost greşit interpretat art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru că obiectul celor două cereri este identic. Aparent, obiectul uneia dintre cauze este prestaţie tabulară şi celălalt fond funciar, dar de fapt ambele se referă la aplicarea Legii nr. 18/1991, prin aceea că se încearcă valorificarea de către intimaţi a contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu S.T. la data de 19 octombrie 1999.
În plus, cele două procese au aceleaşi părţi şi au fost pronunţate în recurs de către Tribunalul Bihor.
Revizuenţii au arătat că instanţa a reţinut greşit că cele două hotărâri nu ar fi contradictorii. În realitate, sunt contradictorii deoarece interpretează diferit dispoziţiile Legii nr. 18/1991, în raport de dreptul comun.
Analizând excepția de inadmisibilitate a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Prin Decizia nr. 80 din 17 ianuarie 2014, Tribunalul Bihor a admis recursul declarat de recurenţii S.T. şi S.M.E. împotriva sentinţei civile nr. 15349 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată precizată, a dispus intabularea în C.F. Săldăbagiu de Munte a titlului de proprietate nr. 3891 din 09 februarie 2004, pentru suprafaţa de 2 ha și 1.523 mp/68.235 mp Săldăbagiu de Munte, în favoarea lui S.C.I.
A constatat că între defunctul S.C. (K.) - antecesorul defunctului S.C.I. şi a pârâţilor D.S.G., S.C. şi S.I., în calitate de vânzător promitent, pe de o parte şi defunctul K.S. - antecesorul pârâtului K.S.G., în calitate de cumpărător promitent, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 22 noiembrie 1949 având ca obiect suprafaţa de 1 holda, adică 5.755/68.235 mp, înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte.
A constatat că ulterior, între defunctul K.S., antecesorul pârâtului K.S.G., în calitate de cumpărător promitent, pe de o parte şi reclamanţii S.T. şi S.M.E., în calitate de cumpărător promitenţi, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare la data de 20 octombrie 1999, având ca obiect suprafaţa 5.755/68.235 mp înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte.
A constatat că între defunctul S.C. (K.) - antecesorul defunctului S.C.I. si a pârâţilor D.S.G., S.C. şi S.I., în calitate de vânzător promitent, pe de o parte şi defuncţii U.J. si soţia V.R. - antecesorii defunctului U.I. şi a pârâţilor U.E. şi J.J.E. în calitate de cumpărător promitent, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 12 septembrie 1949, având ca obiect suprafaţa de 800 stp. adică 2.877,5/68.235 mp înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte.
A constatat că ulterior între defunctul U.I. - antecesorul pârâţilor U.E. şi J.J.E., in calitate de vânzător promitent, pe de o parte şi reclamanţii S.T. şi S.M.E., în calitate de cumpărător promitenţi pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare la data de 19 octombrie 1999, având ca obiect suprafaţa 2.877,5/68.235 mp înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte.
S-a dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, precum şi intabularea drepturilor de proprietate în cartea funciară şi au fost respinse celelalte cereri.
Prin Decizia nr. 629 din 19 septembrie 2011 Tribunalul Bihor a admis recursurile formulate de S.C. şi D.S.G. împotriva sentinţei nr. 729 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o, în sensul că a constatat nulitatea absolută parţială şi a T.P. din 2000 privind cota de 3.461/69.235 din numărul topografic înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte şi cota de 1.669/2.294 părţi din numărul topografic înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte, a constatat nulitatea absolută parţială şi a T.P. din 1999 pentru cota de 8.632/68.236 părţi înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte. S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Săldăbagiu de Munte, în sensul radierii înscrierilor efectuate în baza celor două titluri de proprietate anulate parţial.
Cele două hotărâri judecătoreşti mai sus amintite au fost pronunţate în recurs, iar art. 377 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Art. 328 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de Lege pentru hotărârea revizuită”.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepţia cazurilor când instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.
Înalta Curte a reţinut că recursul declarat împotriva hotărârii prin care se soluţionează cererea de revizuire ar fi admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire era susceptibilă de apel sau recurs. Aceasta deoarece, în caz de contrarietate de hotărâri, art. 327 alin. (1) C. proc. civ. impune anularea celei de a doua hotărâri, ceea ce înseamnă că admisibilitatea căii de atac se determină în raport cu cea de a doua hotărâre.
Ca urmare, sentinţa nr. 20 din 25 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I a civilă, prin care s-a respins cererea de revizuire a Deciziilor nr. 80 din 17 ianuarie 2014 şi nr. 629/R/2011 ale Tribunalul Bihor, este tot irevocabilă, şi nu este supusă căii de atac a recursului, cum greşit s-a menţionat în respectiva hotărâre.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exerciţiul lui; o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii constituie o încălcare a principiilor legalităţii şi egalităţii în faţa legii.
Faţă de cele arătate mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenţii D.S.G., S.C., S.I. împotriva sentinţei civile nr. 20/PI din 25 martie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2711/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2746/2014. Civil → |
|---|
