ICCJ. Decizia nr. 2761/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2761/2014
Dosar nr. 610/46/2014/a1
Şedinţa publică din 16 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Reclamanta S.G., prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 15 septembrie 2006, a chemat în judecată pe pârâtul D.A.B. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 27 mp teren curţi - construcţii situat în intravilanul comunei Valea Mare, sat Valea Caselor jud. Dâmboviţa; să-i permită accesul la drumul public prin proprietatea sa, căci terenul său a rămas înfundat şi pe acesta doreşte să-şi construiască o casă. A mai solicitat să se grăniţuiască terenul de 1.000 mp aparţinând pârâtului faţă de proprietatea reclamantei de 1.452 mp, astfel încât să se creeze o servitute de trecere, pârâtul rămânând cu cei 1.000 mp cumpăraţi, iar reclamanta, cu drumul de acces sub forma servitutii de trecere în modalitatea în care să nu mai fie nevoie să-l despăgubească pe acesta. Un alt capăt de cerere a constat în obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii într-un cuantum stabilit de instanţă pentru fiecare zi de întârziere pentru lipsa de folosinţă a terenului, timp de 16 ani.
Prin încheierea pronunţată la data de 11 decembrie 2007 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 2206/232/2006 al Judecătoriei Găeşti, de la această instanţă, la Judecătoria Piteşti, fiind păstrate actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare.
Pe rolul Judecătoriei Piteşti, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de Dosar nr. 2206/232/2006.
La data de 4 aprilie 2011 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precîzatoare a acţiunii introductive sub aspectul cererii în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-eumpărare aut. Din 1990, cât şi al cererii privind instituirea dreptului de servitute, solicitând ca aceasta să fie dispusă de instanţă pe latura proprietăţii pârâtului care se învecinează cu N.C., întrucât aceasta este cea mai simpla şi economicoasă modalitate de trecere.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2011 instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capetelor de cerere având ca obiect revendicare şi grăniţuire, formulată personal de aceasta.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 5967 din 25 iunie 2013, a respins cererea de repunere pe roi a cauzei formulată de reclamanta S.G., a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capetelor de cerere având ca obiect revendicare şi grăniţuire, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 12 octombrie 1990 de notariatul de Stat Găieşti, a respins acţiunea completată şi restrânsă formulată de reclamanta S.G. împotriva pârâtului D.A.B., luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Tribunalul Argeş, prin Decizia nr. 2561 din 07 noiembrie 2013 a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei de primă instanţă, iar Curtea de Apei Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 915 din 6 mai 2014, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, ca instanţă de recurs.
La data de 4 iunie 2014, reclamanta S.G. a cerut retractarea Deciziei nr. 915 din 6 mai 2014 a Curţii de Apel Piteşti, pe calea contestaţiei în anulare, formandu-se Dosarul nr. 610/46/2014.
În dosarul având ca obiect contestaţia în anulare, la data de 15 septembrie 2014 contestatoarea a depus înscrisuri şi a invocat excepţia de neconstituţîonaiitate a art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 2821 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 septembrie 2014, Curtea de Apei Piteşti, secţia I civilă, a constatat că este necesar a se acorda un termen de judecată pentru lipsa Dosarului de fond nr. 2206/232/2006 al Tribunalului Argeş şi pentru ca intimaţi să-şi exprime un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionaiitate invocată şi, prin urmare, a dispus amânarea judecatei cauzei la data de 14 octombrie 2014.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta/contestatoare S.G.G. întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. criticând soluţia de respingere a excepţie de neconstituţionalitate.
Recurenta, având reprezentarea că i-a fost respinsă excepţia invocată, a susţinut în motivarea recursului că instanţa nu avea competenţa să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate prin prisma criticării constituţionalităţii, temeiniciei şi legalităţii fonduiui acesteia, depăşindu-şi astfel, atribuţiunile specifice puterii judecătoreşti.
În acelaşi timp a susţinut şi faptul c prezentul recurs a fost formulat preventiv faţă de eventuala respingerea excepţiei de neconstituţîonaiitate.
Cu acest recurs a fost învestită în prezenta cauză Înalta Curte, care la termenul de judecată din data de 16 octombrie 2014 a supus dezbaterii excepţia inadmisibilităţii lui, invocată prin întâmpinare de intimatul D.A.B.
Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte găseşte incidenţă speţei excepţia inadmisiblităţii recursului, pentru următoarele considerente;
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi supuse recursului hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Înalta Curte reţine, în primul rând, că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea prin care instanţa a respins sesizarea Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs.
Prin urmare, calea de atac a recursului este deschisă doar în situaţia în care instanţa de judecată, constatând inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată, a respins sesizarea Curţii Constituţionale, ipoteză care nu se regăseşte în speţă, unde instanţa a acordat (prin încheierea atacată) un nou termen de judecată pentru a acorda posibilitatea părţii adverse să exprime un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurentă.
Pe de altă parte, toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare şi fac corp comun cu hotărârea finală, astfel încât nu pot fi atacate cu apel/recurs decât odată cu fondul.
Or, în speţă, s-a declarat recurs împotriva unei încheieri premergătoare, nesusceptibile de recurs separat de fondul cauzei.
Coniestatoarea S.G.G. a dedus judecaţii în recurs o încheiere premergătoare, ce nu putea fi atacată decât odată cu fondul, iar nu pe cale separată, conform prevederilor legale enunţate.
Nu în ultimul rând, se reţin şi dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Or, în speţă, stadiul procesual este contestaţie în anulare împotriva unei decizii irevocabile prin care s-a soluţionat un recurs, iar hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil, astfel încât şi încheierile premergătoare îşi însuşesc acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.
Aşa fiind, având în vedere că încheierea recurată a fosi dată în cadrul contestaţiei în anulare, în timpul judecării contestaţiei şi că decizia pronunţată în acest dosar este irevocabilă, nefiind supusă niciunei căi de atac conform art. 299 şi art. 377 alin. (2) pct 4 C. proc. civ., încheierea atacată nu este supusă recursului.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care nu a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, este inadmisibil, deoarece nu este recunoscut de lege drept o cale de atac viabilă în ipoteza data, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contesîatoarea S.G.G. împotriva încheierii de şedinţă din 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2746/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2771/2014. Civil → |
|---|
