ICCJ. Decizia nr. 290/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 290/2014
Dosar nr. 19692/63/2008
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 23 decembrie 2008, reclamantul Baroul Dolj a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 376.058,88 lei cu titlu de plată nedatorată, încasată de către pârâtă prin supraevaluarea lucrărilor de amenajare interioară, consolidare şi reparaţii capitale executate la imobilul proprietatea Baroului Dolj, din Staţiunea Călimăneşti - Căciulata, judeţul Vâlcea.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, învederând că la data de 20 decembrie 2005 s-a făcut recepţia la terminarea lucrărilor întocmindu-se procesul -verbal din 20 decembrie 2005 şi că potrivit dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 167/1958 „dreptul la acţiune privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni".
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, învederând că la data introducerii acţiunii Baroul Dolj în calitate de beneficiar, datora pârâtei suma de 1.416.841,300 lei reprezentând lucrările efectuate, iar ultima plată efectuată de Baroul Dolj către SC R. SRL a fost înregistrată la 25 iulie 2006.
Reclamantul a depus o precizare a acţiunii prin care a învederat că nu poate depune la dosar contractul din 2004, deoarece acesta nu se află în posesia sa, ci în posesia pârâtei, mai exact a doamnei D.S.C.I., care a fost contabil şef la Baroul Dolj până în primăvara anului 2008 şi asociată la SC R. SRL şi care a ridicat acest contract împreună cu numeroase acte contabile ale Baroului de la sediul Baroului, fără cunoştinţa şi consimţământul Consiliului de conducere al Baroului.
Prin precizarea la acţiune, reclamantul a solicitat obligarea directă a numitei D.S.C.I. la plata sumelor achitate fără avizul Consiliului de conducere al Baroului, sume ce vor fi determinate cu exactitate printr-o expertiză de specialitate.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 14 octombrie 2009, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, constatând că aceasta a fost formulată în termen.
Prin sentinţa nr. 3305 din 14 decembrie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei S.D.C.I., a admis în parte acţiunea formulată de Baroul Dolj, a obligat pârâta SC R. SRL să plătească reclamantului suma de 158.304,66 lei şi suma de 6.182 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respingând totodată acţiunea fată de pârâta S.D.C.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
în urma licitaţiei organizate de reclamant la data de 30 aprilie 2004 şi acceptării ofertei propusă de societatea pârâtă SC R. SRL pentru preţul total de 762.502,6 lei vechi fără T.V.A., această pârâtă a efectuat o serie de lucrări la imobilul reclamantului situat în Staţiunea Călimăneşti - Căciulata, judeţul Vâlcea.
Între părţi s-a încheiat şi contractul din 2004 prin care şi-au asumat reciproc obligaţii, şi deşi au recunoscut că s-a încheiat acest contract, niciuna dintre părţi nu l-a depus la dosar, susţinând că nu se află în posesia vreunui exemplar.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că reclamanta a achitat pârâtei SC R. SRL suma de 1.207.180,73 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de pârâtă la imobilul reclamantei, pentru care s-au emis facturi de pârâtă întocmite în baza devizelor de lucrări ce au fost aprobate de decanul Baroului Dolj.
Instanţa a reţinut că pârâta SC R. SRL nu a respectat preţul unitar pentru materiale şi manopera evidenţiată în devizul ofertă şi nici cotele de recapitulaţie, astfel că pârâtei necuvenit i-a fost plătită suma de 158.304,66 lei de către reclamant.
S-a reţinut că între reclamant şi pârâta S.D.C.I. nu există vreun raport juridic obligaţional născut în baza vreunui contract încheiat între aceste părţi, iar pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor angajării răspunderii civile delictuale a acestei pârâte în baza art. 998 - 999 C. civ., motiv pentru care a respins acţiunea faţă de pârâta S.D.C.I. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul Baroul Dolj, cât şi pârâta SC R. SRL Craiova.
Apelantul reclamant Baroul Dolj a solicitat schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei - pârâte S.D.C.I. şi a obligării acesteia, în solidar, alături de pârâta SC R. SRL la plata sumei de 158.304,66 lei.
Apelanta - pârâtă SC R. SRL Craiova solicită schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Prin Decizia nr. 101/ A din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia a ll-a civilă, maritimă şi fluvială, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.D.C.I., aceasta s-a aflat în raporturi de muncă cu reclamanta în perioada în care se afirmă că ar fi favorizat-o pe pârâta SC R. SRL în defavoarea reclamantei şi că, fără această poziţie de angajat nu ar fi avut posibilitatea săvârşirii faptelor indicate de către reclamantă.
Aşa fiind, reclamanta ar fi trebuit să promoveze acţiunea în răspundere patrimonială prevăzută de Legea nr. 53/2003, grefată pe raporturi de muncă.
Cererea de chemare în judecată a fost expediată prin poştă la 19 decembrie 2008 şi faţă de data înregistrării procesului - verbal de recepţie la terminarea lucrărilor - 20 decembrie 2005, la data formulării acţiunii nu era îndeplinit termenul de prescripţie.
Prin adjudecarea lucrării, între părţi a intervenit un acord contractual, în sensul că SC R. SRL se angajează să efectueze lucrările indicate în ofertă pentru preţul de 762.502,60 lei fără T.V.A.
În oferta făcută de SC R. SRL şi acceptată de reclamant se regăsesc lucrări precum demolarea ziduri din cărămidă, desfacere şarpante şi articole precum „diferenţă preţ materiale" fără a se arăta consecinţele variaţiei de preţuri.
Prin sentinţa apelată s-a reţinut că s-a achitat, fără titlu, pârâtei suma de 158.304,66 lei, respectiv suma de 113.611,19 lei provenită din nerespectarea procentelor de cheltuieli indirecte, profit şi organizare de şantier şi suma de 44.683,47 lei T.V.A.
Curtea a apreciat că motivele de apel ale pârâtei SC R. SRL referitoare la lipsurile expertizei tehnice în construcţii şi la existenţa unor alte lucrări suplimentare ce trebuie achitate de către reclamantă sunt vădit nefondate.
În cauză, pârâta nu poate, în lipsa unei cereri reconvenţionale să formuleze ea însăşi cereri în contradictoriu cu reclamanta prin care să solicite să se aprecieze că sumele rezultând din majorarea cheltuielilor indirecte şi a calculului T.V.A. pot fi reţinute de ea pentru alte lucrări efectuate la solicitarea reclamantei.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul Baroul Dolj, cât şi pârâta SC R. SRL
Reclamantul Baroul Dolj critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:
Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a reţinut în mod greşit lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei S.D. apreciind că aceasta se află în raporturi de muncă cu reclamantul.
Faptul că se suprapuneau două raporturi juridice în privinţa intimatei nu dă posibilitatea instanţei să aleagă sau să aprecieze că se impunea alegerea unuia dintre acestea. Este adevărat că intimata era într-un raport de muncă cu reclamantul - recurent, dar acesta apreciază că există şi o altă faptă civilă delictuală.
Instanţa trebuia să stabilească dacă în speţă este vorba despre un administrator de fapt sau nu.
Pe de altă parte, instanţa a făcut o aplicare greşită a noţiunii de administrator de fapt, precum şi a textelor de lege incidente.
Intimata S.D. era un administrator ocult ce exercita nemijlocit activităţi specifice societăţii comerciale respective.
Atât Legea nr. 31/1990 cât şi art. 218 alin. (2) C. civ. stabilesc că persoana juridică este angajată prin actele organelor sale în măsura în care actele sunt făcute de persoane ce au această calitate chiar dacă depăşesc puterea de reprezentare.
Pe lângă administrarea în fapt a societăţii SC R. SA în care formal nu apărea, beneficiile ajungeau direct sau indirect în patrimoniul său, urmare a raporturilor cu asociatul fiind soţul său şi astfel se aplică regimul comunităţii de bunuri.
SC R. SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:
În mod greşit a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data semnării procesului - verbal de recepţie finală din 20 decembrie 2005 şi se împlinea la 20 decembrie 2008, iar acţiunea Baroului Dolj a fost înregistrată la 23 decembrie 2008.
Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Actul juridic dedus judecăţii este contractul încheiat între Baroul Dolj, în calitate de beneficiar şi SC R. SA, în calitate de antreprenor, pentru lucrările de execuţie, de amenajare interioară, consolidare şi reparaţii capitale la imobil.
Datorită creşterii preţurilor din luna de decontare, s-au majorat cotele din devizele iniţiale emise de SC R. SA şi acceptate de Baroul Dolj, devenind în devizele finale: 15 % cheltuieli indirecte, 8 % profit şi 5 % organizare şantier. Această majorare a fost acceptată de Baroul Dolj.
Conţinutul contractului consensual încheiat între părţi este dovedit prin toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Instanţa nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 969 şi 970 C. civ. şi a încălcat aceste dispoziţii legale obligând SC R. SA să restituie o sumă pe care a primit-o conform clauzelor contractuale şi lucrărilor efectuate la imobil.
De asemenea, au fost încălcate dispoziţiile art. 150 alin. (3) din C. fisc. - Legea nr. 151/2003, deoarece expertul nu a ţinut seama de prevederile legii, propunând restituirea sumei de 44.683,47 lei plătită cu titlu de T.V.A. către Baroul Dolj. SC R. SA nu a primit o plată nedatorată, astfel că în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 992 C. civ.
În realitate, Baroul Dolj datorează constructorului SC R. SRL Craiova suma de 141.684,13 lei.
Instanţa de apel a încălcat drepturile procesuale ale SC R. SA şi dreptul acesteia la apărare respingând proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate, în faza apelului, în condiţiile în care expertiza efectuată de expert N.G.R. este incompletă, incorectă, prezintă inadvertenţe şi contradicţii, iar concluziile sunt eronate.
În cauză, intimata S.D.C.I. a formulat întâmpinare la recursul declarat de Baroul Dolj solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul declarat de Baroul Dolj:
Recurentul - reclamant Baroul Dolj a arătat că nu are niciun raport contractual cu intimata S.D.C.I. şi că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale existând îndeplinite condiţiile pentru instituirea unei răspunderi a acesteia ca persoană fizică în nume propriu, distinct şi independent de alte raporturi juridice, cum sunt cele de muncă şi de răspunderea societăţii.
De asemenea, consideră că intimata pârâtă a fost administrator de fapt şi că a exercitat această activitate în folosul său şi al societăţii şi că, în contextul atribuţiilor sale de contabil şef s-a interpus în raportul juridic contractual dintre Baroul Dolj şi SC R. SRL, favorizând-o pe aceasta din urmă.
Faptul că pârâta s-a aflat în raporturi de muncă cu Baroul Dolj şi că în calitate de contabil şef a favorizat pârâta SC R. SA face aplicabilă în speţă pentru repararea prejudiciului Legea nr. 53/2003, potrivit dispoziţiilor: „Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor".
Aşa fiind, s-a reţinut în mod corect că în temeiul dispoziţiilor art. 969, 992 - 997 şi 1092 C. civ. nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtei S.D.C.I.
Pe de altă parte, în cauză nu s-a dovedit faptul că această pârâtă ar fi acţionat în calitate de administrator de fapt al pârâtei SC R. SRL.
Potrivit dispoziţiilor art. 73 din Legea nr. 31/1990, în situaţia în care s-ar fi dovedit calitatea de administrator de fapt al SC R. SRL, nu poate fi atrasă direct de către terţi răspunderea administratorului societăţii.
În situaţia în care se stabilea că pârâta intimată avea calitatea de administrator de fapt, atunci se aplicau toate regulile privind administratorul de drept al societăţii, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990.
Este de reţinut că în speţă nu sunt întrunite cerinţele angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei intimate S.D.C.I., respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, vinovăţiei şi legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.D.C.I.
în ceea ce priveşte recursul declarat de SC R. SRL:
Termenul de prescripţie al dreptului la acţiune prevăzut de art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 158/1967 nu s-a împlinit, acţiunea fiind formulată în termen.
Aceasta deoarece cererea de chemare în judecată a fost expediată prin poştă la 19 decembrie 2008, data poştei, iar termenul de prescripţie se împlinea la 20 decembrie 2008, faţă de data semnării procesului - verbal de recepţie finală din 20 decembrie 2005.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nici nu a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, în cauză nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Urmare a licitaţiei organizată de reclamantul Baroul Dolj şi acceptării ofertei propusă de societatea pârâtă SC R. SRL pentru preţul total de 762.502,6 lei fără T.V.A., societatea a efectuat lucrări la imobilul reclamantului situat în Staţiunea Călimăneşti - Căciulata.
În realitate, recurenta SC R. SRL critică faptul că instanţa de apel nu a reţinut că părţile şi-ar fi asumat obligaţii prin „draftul contractului de antrepriză" şi nu a ţinut seama de acesta la soluţionarea cauzei.
Recurenta SC R. SRL critică astfel stabilirea situaţiei de fapt, ceea ce nu constituie motiv de nelegalitate al deciziei recurate, nefiind încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. aprecierea probelor nu poate constitui motiv de recurs.
Mai mult decât atât, respectivul „draft" nu este acceptat prin semnătură de ambele părţi şi în mod corect nu a fost luat în considerare.
În aceeaşi ordine de idei, criticile referitoare la lipsurile expertizei, la necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză privesc temeinicia deciziei recurate, respectivele critici neîncadrându-se în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. şi ca atare, nu pot face obiectul prezentului recurs.
Aşa fiind, s-a reţinut în conformitate cu dispoziţiile legale în materie şi ale contractului încheiat între părţi faptul că s-a achitat fără titlu pârâtei - recurente SC R. SRL suma de 158.304,66 lei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Baroul Dolj - Craiova şi de pârâta SC R. SRL Craiova - prin lichidator SC J.E.C. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 101/ A din 23 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a ll-a civilă, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 285/2014. Civil. Reziliere contract. Obligatia... | ICCJ. Decizia nr. 297/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
