ICCJ. Decizia nr. 304/2014. Civil. Acţiune în constatare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 304/2014
Dosar nr. 265/1/2013
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4966 din 13 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.A. împotriva Deciziei nr. 88 din 22 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Revizuenta R.A., prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2013, în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4966 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
În criticile formulate, după o prezentare a situaţiei de fapt, revizuenta a susţinut în esenţă următoarele:
Că instanţa de recurs nu a analizat contractul de asociere încheiat de părţi, cu referire expresă la art. 13 alin. (1) şi alin. (2), din contract, în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile, respectiv a art. 969, art. 1523 şi următoarele C. civ. şi art. 244 C. com. care nu prevăd că în urma lichidării asocierii, asociatul proprietar al terenului, în speţă reclamanta SC A. SA, va păstra în proprietate construcţiile edificate pe acesta în baza contractului.
Revizuenta a arătat că prin expertiza contabilă efectuată în cauză, au fost stabilite cotele ce le revenea asociaţilor în urma lichidării asocierii, iar expertiza în construcţii a identificat construcţiile edificate pe terenul pus la dispoziţie de reclamanta SC A. SA, în baza contractului de asociere, precum şi aportul asociaţilor la edificarea acestora şi că instanţele au reţinut în mod greşit situaţia de fapt atunci când în considerentele hotărârii s-a menţionat faptul că ulterior încetării asocierii, SC T.S. SRL a ridicat mai multe bunuri de la locul unde a funcţionat asocierea, în condiţiile în care probele administrate au dovedit contrariul.
S-a mai susţinut că instanţele au dat mai mult decât s-a cerut, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât reclamanta SC A. SA a recunoscut că pe terenul său au rămas o serie de bunuri fixe, unele menţionate chiar în cererea de chemare în judecată.
Revizuenta a apreciat că, acest aspect echivalează cu o recunoaştere a pretenţiilor SC T.S. SRL, conform art. 270 C. proc. civ., astfel că dezlegarea dată pricinii de instanţele fondului este nelegală, întrucât nu lămureşte de ce lasă în posesia unuia din asociaţi bunurile fixe, în paguba celorlalţi asociaţi.
Intimatele SC A.S.P. SRL Ploieşti şi SC A. SA Ploieşti, prin întâmpinările formulate, au cerut respingerea cererii de revizuire, întrucât motivele invocate de revizuenta presupun reexaminarea fondului, reaprecierea probelor administrate în cauză, aspect ce nu este posibil pe calea unei căi extraordinare de atac.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire, formulată de revizuenta R.A. împotriva Deciziei nr. 4966 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, din perspectiva criticilor formulate şi a condiţiilor de admisibilitate, a reţinut următoarele:
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte condiţiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire şi anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Astfel, în lumina dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere şi poate fi făcută doar în situaţia în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1- 9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanţă.
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reprezintă o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată.
Prin sintagma „lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii.
Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speţă, având în vedere că prin Decizia nr. 4966 din 13 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.A.
Pe de altă parte, se observă că, cererea de revizuire vizează aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de recurs, reţinându-se în esenţă faptul că părţile, cu ocazia lichidării asocierii, şi-au recuperat bunurile cu care au contribuit la asociere, restul constituind cheltuieli ce nu pot fi recuperate.
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cerute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de R.A. împotriva Deciziei nr. 4966 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta R.A. împotriva Deciziei nr. 4966 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 940/105/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 303/2014. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 311/2014. Civil → |
|---|
