ICCJ. Decizia nr. 3201/2014. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3201/2014
Dosar nr. 32794/3/2012*
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 31 ianuarie 2011, contestatorii C.C. şi C.C.A., în contradictoriu cu pârâtul W.L.C., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate, în principal: prescripţia dreptului material al intimatului de a mai cere executarea sentinţei civile ŞÎ anularea încheierii de încuviinţare a executării, iar în subsidiar, stabilirea întinderii titlului intimatului creditor în sensul explicitarii dispozitivului a cărui întindere nu poate ti pusă în aplicare, faţă de situaţia reală de pe teren, anularea parţială a procesul ui-verbal de punere în posesie întocmit în Dosarul de executare nr. 11538/94/2010, întoarcerea executării silite şi obligarea intimatului să le respecte servitutea legală de trecere spre terenul proprietatea lor.
În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ. şi cele ale art. 616 şi urm. C. civ.
La data de 22 iunie 2011, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestaţia la titlu, formându-se Dosarul cu nr. 6724/94/2011.
Intimatul a depus la dosar un înscris prin care a invocat faptul că nu mai are calitate procesuală, întrucât a înstrăinat terenul situa în Otopeni soţilor A.D. şi N.
Contestatorii C.C. şi C.C.A. au depus cerere precizatoare a acţiunii introductive, solicitând sub aspectul cadrului procesual pasiv, introducerea în cauză şi citarea în calitate de intimat, a oraşului Otopeni, prin primar.
Prin sentinţa civilă nr. 166 din 1 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea constituie o contestaţie la titlu, respectiv sentinţa civilă nr. 1070/2006 a Tribunalului Bucureşti, prin care Primăria Otopeni - Comisia Legii nr. 10/2001 a fost obligată să restituie în natură autoarei pârâtului W.L.C., imobilul situat în com. Otopeni, jud. Ilfov compus din teren în suprafaţă de 7.310 mp şi construcţie.
S-a reţinut că titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr, 1070/2006 este neechivocă şi nu comportă lămuriri suplimentare. Dacă în cuprinsul suprafeţei retrocedate autoarei pârâtului există suprafeţe revendicate de terţe persoane, aceste aspecte urmează a fi soluţionate pe alte căi, nu pe cea a contestaţiei la titlu.
Prin Decizia nr. 30/A din 27 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii C.C. şi C.C.A. împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că într-un ciclu procesual anterior litigiului de faţă s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1070/2006 a Tribunalului Bucureşti, devenită irevocabilă. Prin această sentinţă, autoarea pârâtului a devenit beneficiară în baza Legii nr. 10/2001 a unui imobil situat la adresa de mai sus, imobil pe care autoritatea competentă potrivit Legii nr. 10/2001 a fost obligată să i-o restituie beneficiarei în natură.
În acest context, toate criticile formulate de apelanţii reclamanţi în legătură cu modul în care s-a derulat litigiul anterior, cu capacitatea părţilor acelui litigiu, cu probatoriul administrat acolo, vor fi respinse, generic, motivat de faptul că o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fî repusă în discuţie decât eventual prin căile extraordinare de atac, dar nicidecum printr-o contestaţie la titlu întemeiată pe dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.,
În legătură cu criticile propriu-zise bazate pe „întinderea, lămurirea şi aplicarea" dispozitivului sentinţei civile nr. 1070/2006 s-a reţinut că pârâtul este, necontestat, moştenitorul beneficiarei hotărârii judecătoreşti amintite. La fel de necontestat este şi faptul că hotărârea a fost pronunţată în calea specială a Legii nr. 10/2001 şi că pârâta, din acea hotărâre a fost obligată la restituirea în natură a unei suprafeţe de teren indicată în metri pătraţi şi a unei construcţii edificată pe teren, identificată prin adresă poştală - str. F. Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, din acest punct de vedere, dispozitivul hotărârii este foarte clar atât în întinderea, cât şi în aplicarea lui.
Faptul că reclamanţii invocă Ia rândul lor drepturi proprii asupra unei părţi din suprafaţa Indicată în titlul pârâtului, nu constituie temei al unei contestări bazate pe art. 400 alin. (2) C. proc. civ., ci temei al comparării drepturilor legal dobândite de părţi asupra aceleiaşi suprafeţe de teren.
Cum o atare comparare de titluri nu poate constituit obiect al unei acţiuni bazate pe art. 400 alin, (2) C. proc. civ., soluţia de respingere a unei astfel de acţiuni de către judecătorul fondului este legală şi pe cale de consecinţă, apelul este nefondat.
Împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au declarat recurs reclamanţii C.C. şi C.C. şi au solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, modificarea hotărârii şi, pe fond, admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată şi motivată.
În motivarea recursului, reclamanţii au arătat că titlul executoriu nu este pe deplin lămurit, creând astfel premizele unor acţiuni nelegale ale creditorului, intimatul W.L. Între considerente şi dispozitiv există contradicţii în sensul că întinderea titlului intimatului W. nu este de 7.300 mp, ci. este „cota care i se cuvine", astfel cum arată considerentele, dintr-un teren situat la un număr poştal, care însă trebuie identificat.
Instanţa a încadrat greşit criticiie invocate, reţinând că toate susţinerile referitoare la capacitatea părţilor din titlul executoriu, la contradicţia dintre dispozitiv şi considerente nu se circumscriu dispoziţiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., ci eventual, unor cai extraordinare de atac.
Conform art. 399 alin. (1) C. proc. civ. nu este nevoie de cale extraordinară de atac, ci de procedura prevăzută de art. 281 şi urm. C. proc. civ., pe care reclamanţii nu o pot urma, nefiind părţi,
În procedura de executare silită, când se tinde la deposedarea terţului de bun» acesta are la îndemână în primul rând contestaţia la executare.
Instanţa sugerează că reclamanţii pot introduce o acţiune în revendicare prin comparare de titluri, însă acţiunea în revendicare prezumâ ca un proprietar să fie deposedat. Or, în speţă, contestaţia urmăreşte ca reclamanţii sa nu fie deposedaţi (abuziv) de terenul lor.
Astfel, în mod greşit instanţa de apel. a considerat că aceste critici nu se circumscriu contestaţiei la titlu.
Referitor la "întinderea, lămurirea şi aplicarea dispozitivului", instanţa a considerat greşit că acesta este clar, în sensul că debitoarea a tbst obligată să restituie un teren indicat în „metri pătraţi către pârât, necontestat moştenitorul beneficiarei hotărârii judecătoreşti amintite".
Or, în speţă, ambele instanţe de fond au trecut cu vederea faptul că dispozitivul hotărârii atacate avea nevoie de lămuriri, în condiţiile în care, în cuprinsul motivării hotărârii, instanţa arată că, în măsura în care se va constata şi existenţa altor moştenitori care au formulat cerere, să i se acorde intimatului W. doar cota care i se cuvine, deşi în dispozitiv Primăria Otopeni a fost obligată la restituirea unei suprafeţe de 7.300 mp teren.
Considerentele hotărârii fac corp comun cu dispozitivul; în măsura în care titlul comportă discuţii - cum în speţa este situaţia numărului poştal 3, care are o întindere de 815 mp, nu de 7.300 mp, este evident că orice persoană interesată apelează la considerentele hotărârii pentru a putea lămuri dispozitivul, pe calea procedurală prevăzută de lege, aceasta devenind chiar o obligativitate şi o necesitate.
În ceea ce priveşte chestiunea aplicării titlului, recurenţii s-au referit la necesitatea identificării terenului în baza unei expertize efectuate în condiţiile Legii speciale nr. 10/2001. Această expertiză nu a fost efectuată, dosarul de executare contestat în prezenta cauză fiind introdus în baza unei expertize extrajudiciare, întocmite de intimatul W.
Aşadar, terenul restituit nu a fost identificat şi instanţa nu cunoaşte dacă acest teren există (era posibil să fie un lac sau orice altceva pe teren), care este întinderea lui, unde este situat,
Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte chestiunea aplicării titlului, nu poate fi reţinută poziţia instanţei de apel care consideră că, indicându~se unitatea de măsură, această cerinţă a fost îndeplinită.
Titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 1070/2006 este pronunţată m favoarea unei persoane decedate anterior depunerii contestaţiei ce a condus la emiterea titlului executoriu,
Dosarul nr. 36182/3/200S a fost format la data de 7 noiembrie 2005 pe rolul instanţelor judecătoreşti, având drept contestatoare pe numita E.Ş. care a decedat la data de 25 iulie 2005, anterior depunerii contestaţiei.
Titlul emis pentru o persoană care nu mai era în viaţă nu se poate transmite succesoral, întrucât moştenitorii erau obligaţi să intervină în cauză şi să continue sau nu judecata, o persoană decedată neputând fi titular de drepturi şi obligaţii procesuale.
Instanţa de apel a considerat eronat că această chestiune - a capacităţii părţilor nu se înscrie în motivele prevăzute de art. 400 alin. (2) C. proc. civ. în cadrul unei contestaţii la titlu.
Or, această chestiune ţine de lămurirea şi aplicarea titlului executor, întrucât se pun în discuţie drepturile dobândite prin titlu şi transmise succesoral.
Pe de altă parte, intimatul W. nu este moştenitorul ambilor soţi (care au divorţat în 1960), ci este moştenitorul doar a unuia dintre ei, iar stabilirea cotei prezurna atribuirea unei suprafeţe de 2.600 mp teren şi nu de 7.300 mp.
Aşadar, sub acest aspect, în mod greşit instanţa de apel a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
Atâta timp cât dispozitivul obligă la restituirea unei suprafeţe de teren neidentificate, care urma să fie identificată la momentul punerii în executare a titlului executoriu, în măsura "cotei", orice discuţie cu privire la modalitatea de executare a titlului este o contestaţie la titlu şi nu la executare.
Recursul va fi respins pentru considerentele ce succed:
În temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., cei interesaţi sau vătămaţi prin executare pot face contestaţie împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare şi pot face, de asemenea, contestaţie la titlul executoriu, dacă sunt necesare lămuriri privind înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.
Aşadar, terţii care justifică un interes, fiind vătămaţi prin executarea silita sunt îndreptăţiţi să exercite contestaţie privind executarea însăşi şi orice act de executare, dar şi pentru lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
În speţă, reclamanţii C.C. şi C.C. au calitate procesuală activă şi interes în formularea contestaţiei la titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1070/2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în baza căruia intimatul W.L.C. a început executarea silită a imobilul ui-teren în care era inclusă şi suprafaţa de 68 mp deţinută de soţii C. în caiitate de proprietari.
Pe fondul recursului, toate criticile formulate de reclamanţi vizează o greşită interpretare şi aplicare în cauză a prevederilor art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Dispoziţiile legale enunţate reglementează contestaţia la executare şi contestaţia la titlul executoriu - căi de atac ce pot fi exercitate în procedura executării silite şi care au o natură juridică diferita, în raport cu obiectivul urmărit prin contestaţie.
Formulată după ce a început executarea silită, prin contestaţia la executarea propriu-zisă sau prin contestaţia la titlu executoriu nu se poate urmări modificarea sau desfiinţarea hotărârii puse în executare. în caz contrar, s-a aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii pe care se întemeiază executarea silită. în oricare situaţie, pe calea contestaţiei nu se poate ajunge la schimbarea fondului soluţiei cuprinse în titlul executoriu, deoarece este o cale de atac împotriva urmărilor derivate din valorificarea titlului executoriu.
Contestaţia împotriva actelor de executare declanşează controlul instanţei cu privire la actele de urmărire silită. Când această cale de atac este exercitată de către un terţ care este vătămat prin executare, acesta se pretinde proprietar al bunului şi solicită respectarea dreptului său, prin scoaterea de sub urmărire a bunului respectiv.
Prin contestaţia la titlu se contesta însuşi titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce priveşte înţelesul, întinderea şi aplicarea sa. Pe această cale nu se poate modifica situaţia reţinută definitiv şi irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţii de fapt care şi-au primit o soluţie în procesul de fond. Dreptul supus deja judecăţii nu poate fi reanalizat, întrucât s-ar aduce atingere principiului puterii lucrului judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
Altfel spus, pe calea acestei contestaţii se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înţelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul român creând în acest fel posibilitatea ca instanţa emitentă a titlului sa facă lămuriri de natură a permite executarea fara dificultăţi a hotărârii pronunţate şi nicidecum modificarea acesteia,
Contestaţia la titlu nu este un mijloc procedural creat a anula sau modifica însuşi titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.
În cauză, recurenţii - reclamanţi au formulat susţineri privind existenţa unor contradicţii între considerentele şi dispozitivul hotărârii judecătoreşti ce constituie titlul executoriu, privind întinderea dreptului de proprietate al intimatului W.L.C., corespunzător loturilor moştenite de acesta de la autorii săi, precum şi critici referitoare la capacitatea părţilor din titlul executoriu.
Toate aceste argumente constituie apărări ce vizează fondul cauzei, prin care recurenţii tind îa modificarea soluţiei pronunţate în litigiul dintre părţi, ce nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la titlu, faţă de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., în interpretarea cărora trebuie avut în vedere că, deşi terţilor interesaţi Ii să dă posibilitatea de a cere să se lămurească înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti care se execută, pe această cale nu poate fi pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia titlului executoriu.
Aşadar, prin criticile astfel formulate, deşi recurenţii invocă temeiul de drept al unei contestaţii la titlu, în realitate, urmăresc modificarea titlului executoriu, ceea ce presupune repunerea în discuţie a sentinţei civile nr. 1070/2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - hotărâre definitivă şi irevocabilă, analiză nepermisă, opunându-se principiul puterii de lucru judecat.
Totodată, recurenţii-reclamanţi au formulat critici privind modul în care a decurs executarea propriu-zisă în baza titlului executoriu în discuţie, privind necesitatea identificării terenului printr-o expertiză efectuată în dosarul de executare.
Toate aceste chestiuni pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare, în cadrul procedurii de executare silită, când se tinde, ca în speţa de faţă, la deposedarea terţului de bun, acesta având la îndemână remediul juridic reprezentat de contestaţia la executare.
Având în vedere considerentele reţinute, se constată că instanţa de apel a analizat corect problema de drept dedusă judecăţii, reţinând că susţinerile formulate de reclamanţi nu se circumscriu unei contestaţii la titlul executoriu şi că sentinţa civilă nr. 1070/2006 a Tribunalului Bucureşti nu conţine în dispozitiv nicio neclaritate care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcţie de care să se realizeze executarea.
Faţă ce cele ce preced, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate, recursul urmând a fi respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.C. şi C.C. împotriva Deciziei nr. 30/A din dala de 27 ianuarie 2014 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2995/2014. Civil. Legea 112/1995. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3202/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
