ICCJ. Decizia nr. 3212/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3212/2014
Dosar nr. 547/44/2010*
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 678 din 17 martie 2006 reclamanţii C.G., C.N.V. şi C.M. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galaţi, anularea Dispoziţiilor nr. 2372/SR din 24 ianuarie 2006 şi nr. 2373/SR din 24 ianuarie 2006 şi restituirea în natură a terenurilor din strada M. în suprafaţă de 630 mp şi din Galați, în suprafaţă de 7.200 mp.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea terenurilor mai sus menţionate, terenuri care au aparţinut autorului lor, C.T. şi care, în prezent, sunt deţinute de Primăria municipiului Galaţi, fără titlu, ca urmare a preluării lor abuzive.
Prin dispoziţiile a căror anulare o soiicită, Primăria municipiului Galaţi a respins cererea reclamanţilor de restituire a terenurilor reţinând, în privinţa suprafeţei de 630 mp din Galați, că nu s-a făcut dovada deposedării iar în privinţa terenului în suprafaţă de 7.200 mp că acesta este afectat unor lucrări de sistematizare şi, prin urmare, nu poate face obiectul restituirii în natură.
Reclamanţii au susţinut că ceie două dispoziţii sunt nelegale întrucât, pe de o parte, nu se poate invoca de către pârâtă nedovedirea deposedării în condiţiile în care terenul se află în posesia sa, operând prezumţia de preluare abuzivă a acestuia, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada faptului că terenul din Galați, ar fi afectat de detalii de sistematizare.
Prin sentinţa civila nr. 1706/2006 a Tribunalului Galaţi a fost admisă contestaţia, au fost anulate Dispoziţiile nr. 2372/2006 şi nr. 2373/2006 emise de primarul Galaţi şi s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţelor de teren situate în Galați, conform raportului de expertiză H.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul situat în Galați, având suprafaţa de 7.200 mp teren, este delimitat pe schiţa anexă de pct.: a-b-c-d (schiţa nr. 1), este teren viran, neamenajat, nefolostt, liber de construcţii, situat la Nord de terenul de sport „A." (la distanţă de 30,00 m de gardul din plasă de sârmă ai stadionului).
Imobilul situat în Galați, are suprafaţa de 630 mp., fiind delimitat pe schiţa anexă de punctele: A-B-F-E (schiţa nr. 1). Este situat la sud de blocul de locuinţe şi la Vest de gara C.F.R. Călători (gara nouă). Terenul este viran, nefolosit, liber de construcţii. S-a apreciat că există posibilitatea de restituire a imobilelor (teren) deoarece nu sunt folosite, nu au construcţii edificate, nu sunt lucrări de construcţii care să Ie afecteze.
Prin Decizia civila nr. 39 din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apei Galaţi, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1010/44/2007, a fost admis apelul declarat de pârâtă şi a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 1709/2006 a Tribunalului Galaţi în sensul că s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a 220,97 mp. din suprafaţa de 630 mp, teren situat în Galaţi, suprafaţă de teren identificată prin conturul A B F E de expert N.V. în apel. Pentru restul de teren s-a constatat că reclamanţii au dreptul la despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin aceeaşi decizie s-a. dispus restituirea în natură către reclamanţi şi a celor 7.200 mp din Galaţi, potrivit expertizei N.V. din apel, teren identificat prin conturul A B C D.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta nu a contestat dreptul intimaţilor de a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 (drept indubitabil, avându-se în vedere sentinţa civilă nr. 1602/1971 a Tribunalului Popular Regional Galaţi, actele fiscale de la filele 47-55 din dosarul de fond, certificatul de moştenitor din 1955 al notariatului Galaţi), ci doar natura măsurii reparatorii şi modul de stabilire a vechiului amplasament al terenurilor în suprafaţă de 7,200 mp din str. M, şi de 630 mp din str. M.
În ceea ce priveşte identificarea vechiului amplasament, Curtea a reţinut că obiecţîurale apelantei din cererea de apel cu privire la expertiza efectuată la fond sunt întemeiate în condiţiile în care, la efectuarea lucrării, expertul a avut în vedere doar planurile de situaţie a imobilelor de îa data preluării lor de către stat.
Cea de-a doua expertiză, efectuată în cauză (cea a expertului N.V.) a avut în primul rând în vedere Dispoziţia nr. 3501/SR/2007 a Primarului Galaţi şi schiţa anexă a acesteia prin care s~a dispus restituirea în natură a imobilului din Galați, precum şi toate reperele posibile identificate în actele prezentate de reclamanţi, şi de pârâtă pentru stabilirea vechiului amplasament al imobilelor solicitate. Acest fapt a determinat validarea acestui ultime expertize de către instanţa de apel.
Pe baza expertizei N., Curtea a reţinut că din terenul în suprafaţă de 630 mp din Galaţi, se pot restitui în natura 220 mp. individualizaţi prin conturul A B F E , teren care, în prezent, are destinaţia de parcare auto şi spaţiu verde. Instanţa de apei a apreciat că acest teren poate face obiectul restituirii în natură pentru că atâta parcarea auto cât şi spaţiul verde nu afectează normala utilizare a blocurilor din zonă, fapt ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la terenul din Galați, s-a reţinut că acesta a fost individualizat de expert prin conturul A B C D (schiţa nr. 2), acesta propunând restituirea în natură a întregii suprafeţe pentru că terenul vechiului imobil este teren de sport şi teren liber.
Deşi pârâta s-a opus ta restituirea integrată în natură a acestui teren motivat de faptul că terenul sportiv aparţine SC D. SA, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1997 al M.I.C., instanţa de ape! a apreciat că, atât timp cât acest certificat nu a fost depus la dosar împreună cu o schiţă cadastrală care ar fi putut permite verificarea suprapunerii dintre terenul în cauză şi cei 15.814 mp aparţinând acestei societăţi, susţinerea apelantei nu poate fi primită.
În plus, instanţa de apeî a reţinut că, potrivit Legii nr. 10/2001, dacă pârâta avea cunoştinţă de faptul că terenul în cauză este, în prezent, deţinut de o altă persoană juridică, avea obligaţia de a-i comunica acesteia din urmă notificarea intimaţilor. Or, în această fază procesuală ce nu permite introducerea de noi părţi în proces, s-ar crea un cerc vicios ale cărui victime sunt reclamanţii, singurii care şi-au îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Spre deosebite de aceştia, pârâta nu a lacut suficiente demersuri pentru identificarea vechiului amplasament, ci a prezentat acte în rate, apărându-se în final prin aceea că cel puţin o parte a terenului nu este posesia ei.
Prin Decizia civilă nr. 252 din 21 februarie 2010 pronunţata în Dosarul nr. 1010/44/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Galaţi, a casat Decizia civilă nr. 39 din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În esenţă, în motivarea deciziei s-a reţinut că nu au fost lămurite pe deplin circumstanţele cauzei, respectiv situaţia terenurilor pentru care s-a dispus restituirea în natură, ceea a determinat o greşită aplicare a legii. S-a reţinut că, în cauză, se impune administrarea de noi probe, inclusiv efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se identifica imobilele, persoanele juridice deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001 şi cele care au obligaţia stabilirii masurilor reparatorii potrivit legii speciale, posibilitatea restituirii în natură şi suprafaţa de teren pentru care se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În rejudecare, cauza a fost înregistrata la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 547/44/2010,
Având în vedere îndrumările date prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice.
Expertiza efectuată de expert R.C. a concluzionat că, în raport de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul din Galați, nu există posibilitatea restituirii în natură iar pentru imobilul din Galați, s-a constatat că acesta este afectat de construcţii care aparţin SC D. SA Galaţi, construcţii definitive, tară să fie ataşate ia dosar autorizaţii de construcţie.
Expertul consilier N.V., solicitat de reclamanţi, a precizat în obiecţiuniie la raportul de expertiză al expertei R.C. că suprafaţa de 240,50 mp situată în Galaţi, conform schiţei anexă, poate fi restituită în natură, fiind teren neîngrădit şi neocupat (rămăşiţele unei construcţii demolate care nu apare pe planurile fotografice din anul 1961).
În ceea ce priveşte imobilul din Galați, consilierul expert şi-a menţinut punctul de vedere exprimat în cuprinsul raportului de expertiză efectuat cu ocazia judecării apelului în primul ciclu procesual, respectiv în Dosarul nr. 1010/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi,, în sensul că se poate dispune restituirea în natură conform schiţei, cu precizarea că se impune restituirea doar a suprafeţei de 6.957,54 mp, scăzându-se din cei 7.200 mp solicitaţi, suprafaţa de 161,5 mp teren ocupat de conducta de termoficare şi suprafaţa de 40,95 mp pe care este un colţ al tribunei stadionului „A."
Primăria Galaţi cu adresa din 16 noiembrie 2010 a prezentat instanţei situaţia actuală a terenurilor:
- imobilul din Galați în suprafaţă de 641 mp din care 300 mp în incinta localului D.P., restul fiind amplasată pe domeniul public - parcare şi spaţiu verde;
- imobilul din Galați în suprafaţă de 7.200 mp din care aproximativ 2.800 mp teren proprietatea municipiului Galaţi, 1.650 mp ocupată de construcţie şi suprafaţa de 2.750 mp inclusă în proprietatea SC D. SA.
Atât expertul R.C. cât şi consilier expert N.V. au precizat că nici Primăria Galaţi şi nici S.A D. SA Galaţi nu au prezentat în cursul procesului nici un act din care să reiasă proprietatea asupra stadionului „Ancora".
Prin Decizia civilă nr. 30 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, a fost admis apelul pârâtei şi a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 1709 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galaţi în sensul că s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 240,50 mp situată în Galaţi, conform schiţei anexă la obiecţiuniie la raportul de expertiză formulate de consilier expert N.V., pentru restul de teren, până la 630 mp, reclamanţii având dreptul la despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
S-a dispus, de asemenea, restituirea în natură a suprafeţei de 6.957,54 mp teren situat în Galaţi, conform schiţei nr. 2 la raportul de expertiză N.V. efectuat în Dosarul nr. 1010/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere punctul de vedere exprimat de consilierul expert N.V. în cadrul obiecţiunilor formulate la expertiza R.C. precum şi în cadrul expertizei efectuate cu ocazia primei soluţionări a apelului şi a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că o parte din terenul situat în Galați, ar aparţine altei societăţi comerciale cu motivarea că, dacă Primăria Mun. Galaţi avea cunoştinţă de această împrejurare, avea obligaţia de a-i comunica respectivului deţinător al terenului notificarea intimaţilor. S-a mai reţinut că, oricum, în această fază procesuală nu se pot introduce în cauză alte părţi pe baza unei simple susţineri nedovedite cu mijloace de probă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta,
Prin Decizia civilă nr. 1746 din 09 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recursul pârâtei a fost admis, a fost casată decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că, prin soluţia pronunţată în apel, s-a revenit în punctul iniţial al judecăţii pentru că experţii nu au identificat proprietarii terenurilor cu care se suprapune amplasamentul revendicat, problemă ce a constituit motiv de casare şi în primul ciclu procesual. Pe de altă parte, în considerentele deciziei recurate sunt enumerate concluziile a două expertize efectuate în cauza şi se menţionează relaţiile primite de la Primăria Municipiului Galaţi, în condiţiile In care aceste probe sunt divergente, după care instanţa de apel. fără a motiva alegerea tăcută, omologhează raportul de expertiză efectuat de consilierul expert al reclamanţilor şi face aplicarea art 9 din Legea nr, 10/2001, nu sunt prezentate argumentele pentru care a fost înlăturată expertiza efectuată de experta desemnată de instanţă şi nu se fac referiri la situaţia juridică a imobilelor astfel că nu poate fi cunoscut raţionamentul juridic avut în vedere de instanţă ceea ce echivalează cu soluţionarea procesului tară cercetarea fondului, făcând imposibila efectuarea controlului de legalitate asupra deciziei recurate.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., s-a recomandat ca, în rejudecarea cauzei, să fie identificat vechiul amplasament al celor două terenuri în raport de titlurile de proprietate, să se stabilească cine le deţine şi care este suprafaţa ocupată de fiecare unitate deţinătoare, cine a edificat construcţii pe aceste terenuri, dacă există autorizaţie de construire, dacă edificiile respective au caracter permanent sau pot fi demolate şi dacă terenurile sunt sau nu libere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 5471/44/2010*
În rejudecarea apelului. Curtea de Apel Galaţi, având în vedere îndrumările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia de casare, a dispus efectuarea unei noi expertize termice topometrice şi, respectiv, în construcţii, pentru lămurirea situaţiei juridice a terenurilor ce formează obieetul prezentului litigiu.
Reclamanţii au beneficiat de serviciile unui consilier expert care a participat, alături de experţii desemnaţi de instanţă, la măsurători şi a întocmit un punct de vedere separat, diferit, sub anumite aspecte, de lucrarea expertului topometrist principal
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 76/A din 23 iunie 2014, rejudecănd cauza, a admis apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 1709 din 26 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 678/C/2006, în contradictoriu cu reclamanţii C.G., C.N.V., C.M.
A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1709 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galaţi în sensul că:
A dispus restituirea în natură, către reclamanţi, din terenul în suprafaţă de 7.200 mp situat în Galaţi, a următoarelor suprafeţe:
- 610 mp (drum de acces neamenajat, inundabil);
- 876 mp (taluz cu vegetaţie);
- 3.803 mp (teren liber de construcţii, inundabil), în total 5.289 mp, conform raportului de expertiză tehnică topometrică C.I. şi a schiţelor anexă la aceasta, ce fac parte integrantă din hotărâre.
A constatat că pentru restul de teren de 1.911 mp din suprafaţa de 7.200 mp situată în Galaţi, precum şi pentru suprafaţa de 630 mp teren situată în Galaţi, reclamanţii au dreptul, conform art. 1 din Legea nr. 165/2013 la măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte, potrivit cap. III din acelaşi act normativ.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a înlăturat din cuprinsul acesteia dispoziţiile contrare deciziei.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei Tribunalului Brăila, prin prisma criticilor formulate de pârâtă, ţinând cont de noile rapoarte de expertiză efectuate în cauză, precum şi de toate celelalte probe administrate pe parcursul procesului, Curtea de Apel Galaţi a constatat că apelul pârâtei este întemeiat şi 1-a admis, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei atacate, pentru considerentele ce succed.
În cauză, calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite, în sensul Legii nr. 10/2003, dreptul de proprietate al autorului reclamanţilor asupra imobilelor revendicate şi dovada trecerii abuzive a imobilelor în proprietatea statului nu au fost contestate de către pârâtă. Deşi, iniţial, prin Dispoziţia nr. 2372/SR din 24 ianuarie 2006, care a soluţionat notificarea reclamanţilor cu privire la imobilul din strada M., în suprafaţă de 630 mp, pârâta a respins pretenţiile reclamanţilor pe considerentul că nu s-a făcut dovada deposedării, ulterior, pe parcursul procesului, Primăria municipiului Galaţi nu a mai insistat pe această apărare şi nu a înţeles să critice hotărârea instanţei de fond sub acest aspect.
Singura problemă rămasă în discuţie şi care a determinat cele două casări dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este aceea de a se stabili situaţia juridică exactă a terenurilor a căror restituire se solicită, respectiv dacă acestea sunt libere şi dacă, astfel, pot face obiectul unei restituiri în natură, cerinţă impusă de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, incidenţă stabilită cu autoritate de lucru judecat în primul ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 252 din 21 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 1010/44/2007, când instanţa de recurs a apreciat că acest temei de drept este aplicabil faţă de modalitatea de preluare a celor două imobile în proprietatea statului.
Astfel, raportul de expertiză topometrică şi cel în specialitatea construcţii efectuate în apel au stabilit că, în prezent, cele două adrese ale imobilelor în litigiu, F.M. şi strada M., nu mai există iar amplasamentul actual al celor doua suprafeţe de teren de 7.200 mp şi, respectiv, 630 mp de la adresele menţionate, se află situat în actualul cartier C.D. şi zona blocurilor A.N.L., de o parte şi de alta a viaductului peste calea ferată de pe Calea P.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 630 mp situat în strada M., expertul topometrist a realizat identificarea acestuia pe planul fotogrammetrie al oraşului Galaţi din anul 1961, conform descrierii făcute de reclamantul C.G., expertul stabilind conturul acestuia şi suprafaţa exactă precum şi situaţia actuală. S-a reţinut de către expert că terenul este compus din următoarele suprafeţe: 69 mp, teren aflat în incinta O.P. Galaţi şi care aparţine, în acte Primăriei Municipiului Galaţi, 401 mp teren ocupat de trama stradală actuală M. şi care cuprinde trotuare şi spaţii verde, aparţinând tot Primăriei municipiului Galaţi şi 160 mp teren C.F.R., întabulat în cartea funciară locală, destinat amenajărilor cu caracter public în scopul fluidizării circulaţiei auto în zona staţiei C.F.R. Galaţi, în acest scop existând proiect aprobat.
Pe terenul în suprafaţă de 630 mp se află utilităţi cu caracter public -energie electrică, gaze, apă, canalizare şi cabluri telefonice.
Expertul în specialitatea construcţii a stabilit, în plus, că imobilul de la adresa de mai sus nu mai există pe teren (construcţia), pe amplasamentul acestuia realizându-se sistematizarea pe verticală aferentă a două blocuri de locuinţe A.N.L., începând cu anul 2004. Astfel, la acest moment, terenul este ocupat de construcţii permanente, căi de circulaţie, inclusiv parte din carosabilul actualei străzi Maramureş, ce simt necesare funcţionalităţii blocurilor de locuinţe, astfel că temui nu poate fi restituit în natură.
Punctul de vedere al consilierului expert coincide, în linii mari, cu concluziile experţilor desemnaţi de instanţă. Consilierul expert consideră, însă, că din suprafaţa de 630 mp pot face obiectul restituirii în natură către reclamanţi terenul aflat în incinta O.P., teren măsurând, în opinia acestuia, 26 mp faţă de 69 mp cât a stabilit expertul principal, şi terenul C.F.R., măsurând, în opinia aceluiaşi consilier expert, 264 mp faţă de 160 mp cât a. stabilit expertul principal.
Cu privire îa diferenţele dintre dimensiunile terenurilor, instanţa de apel a apreciat că punctul de vedere exprimat de consilierul expert nu poate fi luat în considerare întrucât raportul de expertiză efectuat de expertul principal C.I. a fost semnat şi de către consilierul expert, ceea ce înseamnă că acesta din urmă şi-a însuşit întocmai conţinutul lucrării şi concluziile pe care aceasta le cuprinde, singura obiecţie sau, mai corect, precizare pe care el a înţeles să o facă, diferit de opinia expertului principal, privind o suprafaţă de 250 mp din imobilul de la cealaltă adresă, respectiv din F.M.
În aceste condiţii, exprimarea, ulterior acestui moment, a unui alt punct de vedere, divergent faţă de cel exprimat de expertul principal şi însuşit în primă fază de către consilierul expert, apare ca fiind lipsită de fundament. De altfel, imediat după depunerea lucrării la dosar consilierul expert a formulat obiecţiuni, obiecţiuni transmise expertului principal care răspuns la ele, lămurind situaţia în sensul că a arătat de unde provine eroarea de calcul a consilierului expert.
În ceea ce priveşte posibilitatea de restituire în natură a terenului în discuţie, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat construcţii noi, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Având în vedere aceste dispoziţii legale şi aspectele stabilite prin expertizele efectuate în cauză, instanţa de apel a apreciat că terenul în suprafaţă de 630 mp situat în Galaţi, nu poate face obiectul restituirii în natură întrucât acesta este ocupat de construcţii noi (blocuri A.N.L.), este afectat de detalii de sistematizare (trotuare, spaţii verzi, carosabil) şi utilităţi eu caracter public (energie electrică, gaze, apă, canalizare şi cabluri telefonice) ce simt necesare funcţionalităţii blocurilor de locuinţe.
Consilierul expert propus de reclamanţi consideră că pot face, totuşi, obiect al restituirii terenurile aflate în incinta Oficiului poştal şi cel aparţinând C.F.R.
Cu privire la terenul aflat în incinta Oficiului poştal, instanţa de apel a apreciat că, şi în situaţia în care s-ar reţine că acesta nu deserveşte unei amenajări de utilitate publică, suprafaţa de 69 mp pe care acesta o are este oricum prea mică şi ar fi lipsită de utilitate pentru reclamanţi în cazul în care le-ar fi restituită.
Referitor la terenul în suprafaţă de 160 mp în legătură cu care expertul a arătat că aparţine C.F.R., că este intabulat în cartea funciară locală şi că este destinat unor amenajări cu caracter public în scopul fluidizării circulaţiei auto în zona Staţiei C.F.R., în acest scop fiind proiect aprobat, instanţa de apel a constatat că, într-adevăr, susţinerile consilierului expert N.V. în sensul că expertul principat nu a probat în nici un fel aceste afirmaţii este reală.
Coroborând, însă, concluziile expertizei topografice cu concluziile expertizei în specialitatea construcţii, expertiză care nu a fost contestată de către consilierul expert şi de către reclamanţi, în care sunt precizate în detaliu toate construcţiile noi existente pe terenul în suprafaţă de 630 mp precum şi împrejurarea că este ocupat în totalitate de detalii de sistematizare şi alte amenajări de utilitate publică, planşele foto anexate raportului de expertiză fiind elocvente în acest sens, instanţa de apel a apreciat că nicio parte a acestei suprafeţe de teren nu poate face obiectul restituirii, reclamanţii urmând a beneficia doar de măsuri reparatorii în echivalent.
În ceea ce priveşte natura măsurilor reparatorii de care reclamanţii urmează a beneficia, instanţa de apel a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora, în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum şi compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III ai actului normativ mai sus menţionat.
Cum, în speţă, reclamanţii nu au solicitat bunuri în echivalent, neexistând nici o ofertă, în acest sens, din partea pârâtei, instanţa de apel a constatat că singura modalitate de despăgubire a reclamanţilor este măsura compensării prin puncte, date fiind şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 potrivit cu care dispoziţiile acestui act normativ se aplică şi cauzelor nesoluţionate până la intrarea în vigoare a acestei legi, aliate, încă, pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 7.200 mp situat în F.M., acesta a fost identificat de expertul desemnat de instanţă atât pe planul fotogrammetrie al oraşului Galaţi din anul 1931 cât şi pe cel din anul 1961, expertul detaliind elementele pe care le-a avut în vedere la poziţionarea imobilului şi care se regăsesc la fila 4 din raportul de expertiză. S-a stabilit că acest teren se compune din următoarele suprafeţe: 1.725 mp teren ce aparţine Ş.N.D. fiind înscris în cartea funciară a localităţii Galaţi şi este amenajat ea teren de fotbal gazonat; 610 mp drum de acces neamenajat, inundabil, ce aparţine Primăriei Municipiului Galaţi; 876 mp teren aflat pe taluz cu vegetaţie ce aparţine Primăriei municipiului Galaţi, 186 mp teren ocupat de traseul de termoficare; 3.803 mp teren liber de construcţii, inundabil, cu depuneri de deşeuri ce aparţine Primăriei municipiului Galaţi.
În completare, expertiza în construcţii a stabilit că fosta stradă F.M. nu mai există în prezent iar actuala stradă Maramureş, adiacentă blocurilor A.N.L., are un traseu deplasat spre est faţă de vechiul amplasament, până ia poarta Bazei sportive „Z.D." Expertul a reţinut, aşa cum s-a arătat şi în expertiza topometrică, că peste terenul revendicat în suprafaţă de 7.200 mp se suprapune o parte a unui teren de sport şi că, eventuala dezafectare a acestuia implică scoaterea din funcţiune a bazei sportive actuale. Baza sportivă, dedicată în prezent copiilor şi juniorilor, a fost deţinută iniţial de către Ş.N. sub numele de arena „A." Ulterior, Ş.N.D. Galaţi a închiriat stadionul în cauză către F.C. Oţelul (începând cu anul 2009), acesta din urmă efectuând lucrări de reabilitare şi modernizare a stadionului astfel că la 25 februarie 2011 a inaugurat Baza sportivă „Z.D."
Pe terenul în suprafaţă de 7.200 mp se mai află o platformă de gunoi aferentă bazei sportive, gardul împrejmuitor al bazei din panouri de plasă împletită precum şi un şanţ paralel cu limita nordică a bazei sportive, cu rol de dirijare a apelor de pe taluzul coastei de deal la baza căruia se află terenul.
Expertul a mai constatat că terenul este traversat de conductele de încălzire centrală a acestei zone a oraşului, montate pe estacade din beton şi că, construcţiile aferente bazei sportive sunt construcţii demontabile.
Şi concluziile expertului desemnat de instanţă cu privire la terenul In suprafaţă de 7.200 mp din Galați, au fost contestate, în parte, de către consilierul expert, acesta considerând că suprafaţa de teren ocupată de terenul de fotbal este mai mare decât cea măsurată de expert, respectiv de 3.006 mp faţă de 1.725 mp.
Punctul de vedere al consilierului expert a fost înlăturat pentru motivele deja expuse la analizarea situaţiei terenului în suprafaţă de 630 mp din Galați, instanţa de apel apreciind că nu se mai impune reluarea ior.
Consilierul expert a propus retrocedarea în natură către reclamanţi a întregii suprafeţe de 7.200 mp cu excepţiei, terenului pe care se află conductele de termoficare.
Instanţa de apel, având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză şi dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a apreciat că reclamanţilor le pot fi restituite in natură: suprafaţa de 610 mp drum de acces neamenajat, inundabil, ce aparţine Primăriei Municipiului Galaţi, suprafaţa de 876 mp teren aflat pe taluz cu vegetaţie ce aparţine Primăriei municipiului Galaţi şi suprafaţa de 3.803 mp teren liber de construcţii, inundabil, cu depuneri de deşeuri ce aparţine Primăriei municipiului. Galaţi.
Toate aceste suprafeţe de teren, însumând 5.289 mp din cei 7.200 mp din Galați, ce fac obiectul litigiului, sunt libere de construcţii şi nu sunt afectate de niciun fel de detalii de sistematizare, îndeplinind, deci, condiţiile impuse de legea specială pentru a putea fi restituite reclamanţilor.
Cu privire la terenul ocupat de traseu! de termoficare, în suprafaţă de 186 mp, s-a constatat că acesta este afectat de o amenajare de utilitate publică în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că nu poate fi restituit în natură. De altfel, toate părţile din proces au fost de acord în această privinţă.
Referitor la terenul în suprafaţă de 1.725 mp ocupat de baza sportivă „Z.D.", respectiv de o parte a terenului de fotbal, instanţa de apel a reţinut că se afla în proprietatea privată a unei societăţi comerciale, respectiv Ş.N. „D." Galaţi, fiind intabulat pe numele acesteia în cartea funciară a localităţii Galaţi.
Prin urmare, pârâta din raportul juridic dedus judecăţii nu are terenul în proprietate şi nici măcar în posesie, astfel că nu poate fi obligată la restituirea acestuia.
Pe de alîă parte, având în vedere că părţile nu au fost de acord cu introducerea în cauză a acestei societăţi, deţinătoare în fapt şi în drept a terenului, lucru, de altfel, imposibil de realizat din punct de vedere procedural, în apei neputându-se lărgi cadrul procesual prin introducerea în proces a altor părţi decât cele între care s-a purtat litigiul la fond, iar părţile nu au cerut în mod expres trimiterea dosarului la instanţa de fond în acest scop, instanţa de apel a apreciat că nu poate dispune restituirea terenului în suprafaţă de 1.725 mp în natură către reclamanţi, o hotărâre ce ar cuprinde astfel de dispoziţii nefiindu-i opozabilă Ş.N. şi neputând fi pusă efectiv în executare.
Este adevărat că într-un alt litigiu, privind pe numita C.M., moştenitoarea acesteia a beneficiat de restituirea în natură, tot în procedura Legii nr. 10/2001, a unui teren peste care, de asemenea, se suprapunea o parte a fostului stadion „A.", aflat în proprietatea Ş.N. Elementele acelui litigiu sunt însă diferite de cele ale cauzei deduse judecăţii de către reclamanţi astfel că, deşi aceştia au solicitat instanţei să ţină seama de soluţia din procesul anterior, instanţa de apel a constatat că acest lucru nu este posibil întrucât în acel litigiu Ş.N. a fost parte în proces, or, în acţiunea reclamanţilor, nu este parte iar situaţia terenului în sine era alta, în sensul că, dacă fa momentul soluţionării pretenţiilor moştenitoarei numitei C.M., terenul respectiv, având destinaţia de teren de fotbal, era într-o avansată stare de degradare şi era nefolosît, situaţia actuală a acestuia este cu totul alta, aşa cum rezultă din expertiza. în specialitatea construcţii efectuată în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, instanţa de apel a constatat că, din totalul celor 7.200 mp teren din Galați, doar suprafaţa de 5.289 mp poate fi restituită, pentru restul de 1.911 mp, compus din 1.725 mp teren ce aparţine Ş.N. Galaţi şi 186 mp teren ocupat de traseul de termofieare, reclamanţii urmând a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea prin puncte conform Legii nr. 165/2013.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs rec/amanţii C.G., C.N.V. şi C.M.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinui că, încălcând dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 6 alin. (1) și (2) şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, „instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece a administrat o probă în contra intereselor părţilor" şi că expertul tehnic s-a folosit de date incorecte ale stabilirii amplasamentului suprafeţei de teren din Galați aceasta având vecinătăţile deja stabilite. Astfel, referitor la terenul în suprafaţă de 3.725 mp, cu privire la care instanţa de apel. a reţinut că este imposibil de restituit, recurenţii-reclarnanţi au arătat că este situat în partea gazonată a bazei sportive, între gardul de sârmă si limita de nord a acestei baze, partea de sud fiind lipită pe un front de 96 ml cu proprietatea H.E.S. - moştenitoarea familiei D. (vecinătate confirmată de actul de vânzare din 14 februarie 1947 autentificat de Tribunalul, jud. Covurlui). Vecinătatea din sud e stabilită şi dovedită cu Decizia nr. 306 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si justiţie, proprietatea fiind restituită deşt e situată în incinta aceleiaşi baze sportive aparţinând Ş.N.D. Galaţi.
Recurenţii-reclarnanţi au arătat că, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu poate fi avută în vedere situaţia proprietarului căruia i-a fost restituit terenul ce se învecinează pe latura de sud cu terenul care lor nu le-a tbst restituit pe motiv că terenul care l-a fost restituit acelui proprietar la data când acesta se afla în proces, era „într-o stare avansata de degradare şi că situaţia actuală este cu totul alta". Recurenţii-reclarnanţi au arătat că lucrările de modernizare, igienizare si reabilitare s-au efectuat înainte de pronunţarea Deciziei nr. 306/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adică în 2011 şi nu sunt lucrări definitive, astfel că nu împiedică restituirea proprietăţii, cu atât mai mult cu cât nu au fost depuse autorizaţie de construire sau alte avize şi, chiar dacă acestea ar fi fost depuse,, ar fi notificat pe deţinătorii terenului că sunt proprietarii terenului şi că nu sunt de acord cu efectuarea vreunei lucrări pe teren.
Au susţinut că suprafaţa de teren de 1.725 mp se află la limita de nord a bazei sportive (limita de nord fiind un gard de sârmă) lipită de o suprafaţă de 1.928 mp restituită deja foştilor proprietari, vecinii lor, potrivit actelor iniţiale de proprietate.
Recurenţii-reclarnanţi au conchis că amplasamentele nu sunt stabilite în mod corect, iar prin hotărârea instanţei de apel s-a pronunţat o soluţie diferită de a celorlalţi vecini, care s-au folosit aceleaşi mijloace de probă în dovedirea drepturilor lor.
Referitor îa terenul din Galați, în suprafaţa de 630 mp, recurenţii-reclarnanţi au arătat că greşit nu le-a fost restituită pe motiv că este ocupată de blocuri A.N.L., că este afectată de lucrări de |sistematizare, că suprafaţa de 160 mp aparţine C.F.R., fără dovezi însă şi că suprafaţa de 69 mp ar fi prea mică pentru a le fi restituită.
Au arătat că suprafaţa de 160 mp + 69 mp = 229 mp poate fi restituită şi este îndestulătoare nevoilor lor.
Invocând dispoziţiile cuprinse în cap. II din H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 referitoare la definiţia "unităţii deţinătoare", recurenţii-reclamanţi au arătat că, pe parcursul procesului, pârâta nu a precizat cine e persoana deţinătoare a terenului pentru a fi introdusă în proces, deşi avea această obligaţie.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut, prin urmare, că, atât timp cat instanţa de control judiciar a casat decizia şi a transmis instanţei de apel indicaţii obligatorii cu privire la stabilirea situaţiei juridice a terenurilor, instanţa de apei nu s-a conformat îndrumărilor din decizia de casare.
Pentru argumentele expuse, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele care succed.
Înalta Curte, examinând criticîle formulate de recurenţii-reclamanţi constată - contrar susţinerilor acestora - că instanţa de apel, m rejudecarea cauzei, s-a conformat întru totul îndrumărilor date prin Decizia de casare nr. 252 din 21 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, şi reiterate prin Decizia nr. 1746 din 9 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi că, în speţă, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, în rejudecarea cauzei, prin încheierea din 12 decembrie 2012 (fila 42 din Dosarul nr. 547/44/2010* al Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă) instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru identificarea vechiului amplasament al celor două terenuri în litigiu în raport de titlurile de proprietate, expertiză care să stabilească cine le deţine şi care este suprafaţa ocupată de fiecare unitate deţinătoare, cine a edificat construcţii pe aceste terenuri şi dacă există autorizaţie de construire, dacă edificiile respective au caracter permanent sau pot fi demolate, dacă terenurile sunt sau nu libere, cerinţe impuse pentru a se constata incidenţa art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001.
În cauză au fost administrate atât o expertiză tehnică topometrîcă având ca obiective identificarea vechiului amplasament al celor două terenuri în litigiu în raport de titlurile de proprietate, a persoanelor/unităţilor deţinătoare precum şi a suprafeţei ocupate de fiecare unitate deţinătoare (filele 137-127 din Dosarul nr. 547/44/2010* al Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă) cât şi o expertiză tehnică în construcţii, care a răspuns obiectivelor constatând în identificarea celor care au edificat construcţii pe terenuri, existenţa autorizaţiei de construcţii, stabilirea dacă edificiile respective an caracter permanent sau pot fi demolate, dacă terenurile sunt sau nu libere, cerinţe impuse de incidenţa în cauză a art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10 (filele 102-116 din Dosarul nr. 547/44/2010* al Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă).
Concluziile celor două expertize au fost omologate de instanţa de apel pentru considerentele menţionate în expunerea lucrărilor cauzei, considerente care reprezintă fundamentul soluţiei pronunţate şi care, având în vedere situaţia de fapt stabilită ca urmare a administrării celor două expertize, se verifică a fi legală.
Este prerogativa instanţei, recunoscută prin dispoziţiile art 129 C. proc. civ. de a aprecia în ce măsură obiecţlunile formulate de către părţi sunt relevante precum şi de a aprecia dacă experţii au răspuns prin raport îa toate obiectivele stabilite de instanţă astfel încât instanţa să îşi poată forma o opinie pertinentă- Or, în speţă, instanţa de apel a argumentat judicios de ce punctul de vedere exprimat de consilierul expert privind restituirea unor suprafeţe mai mari de teren decât cele stabilite de instanţă - în baza concluziilor expertizelor şi completării Sa expertiză - nu poate fi luat în considerare, câtă vreme raportul de expertiză efectuat de expertul principal a fost semnat şi de către consilierul expert, concluzia fiind că acesta şi-a însuşit conţinutul lucrării, orice alte puncte de vedere divergente exprimate ulterior apărând ca fiind lipsite de fundament.
Astfel, decizia instanţei de apel cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei că reclamanţilor nu li se poate restitui în natură terenul în suprafaţă de 630 mp din Galaţi, (fiind ocupat în totalitate de detalii de sistematizare şi alte amenajări de utilitate publică) şi că modalitatea de despăgubire a reclamanţilor pentru acest teren este măsura compensării prin puncte, conform dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 precum sică, din terenul în suprafaţă de 7.200 mp din Galaâi, reclamanţilor nu li se pot restitui decât suprafeţele de teren ce însumează suprafaţa totală de 5.289 mp, din totalul celor 7.200 mp teren, pentru restul de 1.911 mp, compus din 1.725 mp teren ce aparţine Ş.N. Galaţi şi 186 mp teren ocupat de traseul de termoficare, reclamanţii urmând a beneficiare măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea prin puncte conform Legii nr. 165/2013.
Referitor la susţinerile recurenţiior-reciamanţi vizând faptul că pârâta nu a precizat cine e persoana deţinătoare a suprafeţei de teren de 1.725 mp este de reţinut că pârâta a precizat, referitor la imobilul din str. F., prin adresa din 16 noiembrie 2010 (fila 58 din Dosar nr. 547/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi) că „suprafaţa de aproximativ 2.750 mp este inclusă în proprietatea SC D. SA".
Instanţa, în valorificarea rolului activ recunoscut acesteia de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., nu se poate substitui voinţei părţilor, fără a încălca principiile disponibilităţii şi egalităţii părţilor, care guvernează procesul civil.
Or, în speţă, instanţa de apei corect a reţinut că părţile nu au cerut în mod expres trimiterea dosarului la instanţa de fond pentru lărgirea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a unităţii deţinătoare în fapt şi în drept a suprafeţei de teren de 1.725 mp, cura corect a reţinut că reclamanţii nu se pot prevala de o hotărâre judecătorească pronunţată în legătură cu o suprafaţă de teren învecinată cu cea în litigiu, ce a fost restituită în natură unui alt proprietar, într-un litigiu în care respectiva unitate deţinătoare a fost însă parte, câtă vreme circumstanţele factuale ale speţelor deduse judecăţii sunt diferite.
Înalta Curte constată că textele de lege incidente în speţă au fost corect analizate, interpretate şi aplicate în cauză, în contextul stabilirii pe deplin a situaţiei de fapt, conform îndrumărilor date prin deciziile de casare.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.G., C.N.V. şi C.M. împotriva Deciziei nr. 76/A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1331/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
