ICCJ. Decizia nr. 3357/2014. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3357/2014
Dosar nr. 5132/105/2014
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2014 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, revizuenta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1480 din 6 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, considerând că este potrivnică Deciziei nr. 987/R din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea cererii, revizuenta a formulat următoarele susţineri:
Prin sentinţa a cărei revizuire o solicită, Tribunalul Prahova a dispus anularea deciziilor de pensie emise în baza O.U.G. nr. 59/2011 şi a Legii nr. 119/2010 în favoarea reclamanţilor/revizuenţii din prezenta cauză), deşi soluţia anulării deciziilor de pensie emise în temeiul Legii nr. 119/2011 a mai fost adoptată, în mod definitiv şi irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 987/R/2012 pronunţată în Dosarul nr. 47043/3/2010, acest titlu executoriu fiind deja executat.
Prin Decizia civilă nr. 987R/2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus admiterea contestaţiilor formulate de reclamanţi, instanţa anulând deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 19/2010, obligând intimatele să emită în favoarea reclamanţilor noi decizii de pensie în cuantumul stabilit prin deciziile emise în temeiul Legii nr. 223/2006, începând cu data de 01 septembrie 2010 şi să plătească diferenţele aferente, începând cu aceeaşi dată.
Urmare acestei soluţii, definitive şi irevocabile, Consiliul Primăriei Municipiului București, a procedat la punerea în executare a titlului executoriu, în sensul că a emis pentru toţi reclamanţii decizii de pensie cu privire la cuantumul stabilit de Curtea de Apel Bucureşti şi, de asemenea, a achitat diferenţele de pensie cuvenite.
Prin pronunţarea hotărârii de către Tribunalul Prahova, s-a creat premisa acordării unui al doilea titlu executoriu, pentru aceeaşi solicitare, astfel că, în prezent revizuenta se află în faza de executare silită pentru achitarea atât a diferenţelor acordate prin decizia curţii de apel, cât şi a celor acordate prin hotărârea tribunalului.
Revizuenta susţine că prin efectul produs de cele două hotărâri sunt întrunite condiţiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Prin sentinţa civilă nr. 2076 din 22 septembrie 2014, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 3 octombrie 2014.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chestiune pusă în discuţia contradictorie a părţilor la termenul de dezbateri din 27 noiembrie 2014, Înalta Curte va admite excepţia, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1480 din 6 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a dispus obligarea intimatei (revizuenta din prezenta cauză) la achitarea către reclamanţi a sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre pensia stabilită conform Legii nr. 223/2007 şi pensia revizuită/recalculată în temeiul O.U.G. nr. 59/2011 şi a Legii nr. 119/2010.
Revizuenta a solicitat revizuirea acestei sentinţe, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare şi nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu Decizia civilă nr. 987/R din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus anularea deciziilor de pensionare emise în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010 pe numele contestatorilor şi restabilirea situaţiei anterioare în sensul repunerii şi menţinerii în plată a pensiilor stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 223/2007.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceleaşi calităţi.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În cauza dedusă judecăţii, cele două hotărâri nu îndeplinesc condiţia identităţii de obiect. Astfel, prin Decizia nr. 987R din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus anularea deciziilor de pensionare emise în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010 pe numele contestatorilor şi restabilirea situaţiei anterioare în sensul repunerii şi menţinerii în plată a pensiilor stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 223/2007. În cel de-al doilea litigiu, finalizat cu sentinţa civilă nr. 1480 din 6 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a dispus obligarea intimatelor la achitarea către reclamanţi a sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre pensia stabilită conform Legii nr. 223/2007 şi pensia revizuită/recalculată în temeiul O.U.G. nr. 59/2011 şi a Legii nr. 119/2010.
Nu este întrunită nici condiţia ca cele două hotărâri invocate să fie potrivnice.
Aşa cum s-a arătat, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, ceea ce face ca executarea hotărârilor să fie imposibil de realizat, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Cele două hotărâri indicate de revizuentă nu sunt potrivnice, întrucât dispozitivele acestora nu conţin prevederi contradictorii, de neconciliat, care să nu poată fi executate simultan, iar susţinerea acesteia în sensul că deţinerea de către intimaţi a două titluri executorii, ar conduce la ideea că hotărârile ar fi potrivnice, nu poate fi primită.
Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul ultimului proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat.
Această condiţie nu este întrunită în speţă.
Astfel, în sentinţa civilă nr. 1480 din 06 mai 2014 a Tribunalului Prahova, împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, s-a reţinut:
„La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2012, contestatorii au depus o notă de şedinţă (fila 235, vol. I) prin care au invocat excepţia puterii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 987/R din 05 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 47043/3/2010 de Curtea de Apel Bucureşti (…).”
„Deşi, contestatorii au invocat excepţia puterii de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 987/R din 05 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 47043/3/2010, tribunalul nu va analiza această împrejurare ca pe o veritabilă excepţie de fond, peremptorie şi absolută, ci în contextul fondului pricinii deduse judecăţii, câtă vreme, este cunoscut faptul că puterea de lucru judecat prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă irevocabilă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanţa să mai poată pună în discuţie existenţa dreptului.
Aşadar, în acest context va fi reţinută şi apreciată ca având valoare probatorie decizia menţionată în precedent, iar nu ca o veritabilă excepţie invocată de contestatori.”
Se constată astfel, că în litigiul finalizat cu pronunţarea celei de-a doua hotărâri, a fost invocată excepţia puterii de lucru judecat a primei hotărâri, iar în pronunţarea soluţiei, instanţa a ţinut seama de aceasta, cererea de revizuire fiind inadmisibilă şi sub acest aspect.
În fine, contrar susţinerilor revizuentei, calea de a remedia situaţia în care există două titluri executorii pentru aceleaşi obligaţii nu este revizuirea, pentru care sunt prevăzute condiţii de admisibilitate de strictă interpretare, care în speţă nu sunt întrunite.
Aşa fiind, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 1480 din 6 iunie 2014 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, formulată de revizuenta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3369/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
