ICCJ. Decizia nr. 3358/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3358/2014
Dosar nr. 1238/83/2012
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 650/LMA din 11 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare s-a respins acţiunea civilă formulată de Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare, în reprezentarea reclamanţilor: P.L., B.G., C.M., C.A., C.D., H.R., F.G., A.A., B.L., P.M., L.M., O.M., B.M., C.F., C.F., F.M., M.M., P.M., F.S., în contradictoriu cu pârâţii Şcoala cu clasele I - VIII Cămârzana, Consiliul Local al Comunei Cămârzana, Primarul Comunei Cămârzana, Unitatea Administrativă Teritorială a Comunei Cămârzana, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata premiului anual (al 13-lea salariu) pe anul 2010, actualizat în funcţie de coeficientul de inflaţie.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanţii sunt încadraţi la unitatea şcolară pârâtă conform tabelului anexat.
Obiectul cererii îl constituie dreptul salarial reprezentat de premiul anual pe anul 2010, premiu determinat ca medie a salariilor de bază realizate în anul 2010 (al 13-lea salariu).
Pentru perioada de referinţă, dreptul salarial pretins era reglementat prin dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 330/2009, în conformitate cu care: "(1) Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anula egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea", respectiv,
"(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
La scadenţa dreptului în discuţie a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010, care, în art. 8, prevede: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Tribunalul, a considerat că această din urmă normă juridică nu neagă dreptul la obţinerea premiului anual pentru anul 2010, ci, de vreme ce trebuia avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, ea semnifică o divizare a întinderii dreptului în 12 unităţi corespunzătoare celor 12 salarii ce urmează a fi încasate în anul 2011 şi o eşalonare a plăţii lui pe durata întregului an 2011.
Prin urmare, instanţa a apreciat că dreptul pretins a fost realizat în cursul anului 2011 şi că, în aceste condiţii, nu se poate reţine un refuz la plată din partea pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare.
Prin Decizia nr. 5645 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins recursul declarat de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfăşurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea formulată de către reclamanţi, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010.
În cauză nu se poate reţine retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată.
În speţă, reclamanţii fac parte din categoria personalului din învăţământ, au desfăşurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancţionaţi disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerinţă în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece privarea de proprietate impune statului obligaţia de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, reclamanţii au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 285/2010. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituţie.
Totuşi, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toţi salariaţii bugetari indiferent de perioada lucrată şi de eventualele sancţiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenţia legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susţine că prin măsura adoptată prin prevederile Legii nr. 285/2010 s-ar fi încălcat principiul egalităţii de tratament, cum eronat afirmă recurenţii.
Astfel, art. 1 din Protocolul 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanţilor nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012 a Curţii Constituţionale, s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către recurenţi, reţinându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziţii nu au fost încălcate: principiile neretroactivităţii legii şi egalităţii de tratament, prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eşalonată a acestui drept, care să satisfacă şi să menţină un echilibru rezonabil între interesele angajaţilor şi interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, din nou, recurs reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 7 martie 2013.
La termenul de la 23 septembrie 2013, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 15 octombrie 2014, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 27 noiembrie 2014, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul de la 23 septembrie 2013, în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 24 septembrie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi 5 C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare împotriva Deciziei nr. 5645 din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3356/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 3359/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
