ICCJ. Decizia nr. 3386/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3386/2014
Dosar nr. 2227/1/2013
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 5 aprilie 203 3 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestaţia în anulare formulată de T.G. împotriva Deciziei nr. 10126 din 8 decembrie 2006 pronunţată de această instanţă.
În motivare, contestatorul susţine că decizia contestată, prin care s-a admis recursul iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă de apel, este nelegală întrucât instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivului de casare care a vizat acordarea de masuri reparatorii pentru moara ţărănească ce a aparţinut autorilor săi, confiscată în anul 1960.
La termenul din 21 octombrie 2014, instanţa a dispus suspendarea judecăţii, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentărîi părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 24 noiembrie 2014, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 28 noiembrie 2014.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut - cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a Interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligentă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 21 octombrie 2013, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an Iară să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reiuării judecăţii.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 21 octombrie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna dintre părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva Deciziei nr. 10126 din 8 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3385/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3426/2014. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
