ICCJ. Decizia nr. 3940/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 3940/2014
Dosar nr. 43109/299/2014
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 decembrie 2014
Asupra conflictului negativ de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 10 decembrie 2013, sub nr. 41772/215/2013, contestatorul P.G. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata A.A.A.S., solicitând anularea somaţiei de plată din 13 noiembrie 2013 emise de intimată şi anularea executării silite pornite împotriva contestatorului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 8817 din 18 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 41772/215/2013, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Contestatorul P.G. a formulat contestaţie la executare solicitând instanţei anularea somaţiei de plată din 13 noiembrie 2013 emisă de A.A.A.S. Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 713 Noul C. proc. civ. „contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare", iar conform art. 650 Noul C. proc. civ. „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
De asemenea, potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 „contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedura de urgenţă."
Instanţa a constatat că potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 23/2004 „(1) Pentru executarea silită a titlurilor executorii, astfel cum sunt definite prin O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, A.A.A.S. îşi poate organiza corpul propriu de executori fiscali. (2) Corpul propriu de executori fiscali se numeşte prin ordin al preşedintelui A.A.A.S. şi are competenţă pe întregul teritoriu al ţării. (3) Procedura de executare silită pentru valorificarea activelor pusă în aplicare de către corpul propriu de executori fiscali ai A.A.A.S. se realizează potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător."
Astfel coroborând prevederile codului de procedura civilă cu cele din legea specială, instanţa a apreciat că în prezenta cauză competenţa teritorială aparţine Judecătoriei sectorului: 1 Bucureşti, aceasta fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul executorului fiscal care a întocmit somaţia din 13 noiembrie 2013, somaţie contestată de către contestatorul din prezenta cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 22 septembrie 2014 sub nr. 43109/299/2014.
La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2014, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti iar prin sentinţa nr. 17835 din 20 octombrie 2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, excepţie invocată de instanţă din oficiu.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi înaintează cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că executarea silită contestată în prezenta cauză se desfăşoară conform dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, că în speţă sunt incidente în determinarea competenţei teritoriale dispoziţiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. şi cele ale art. 400 alin. (1) şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte, învestită legal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în raport de art. 135 alin. (3) C. proc. civ., constată că Judecătoria Craiova este competentă în soluţionarea cauzei pentru motivele ce se vor arăta.
Somaţia contestată în prezenta cauză a fost emisă în data de 13 noiembrie 2013, însă astfel cum rezultă din conţinutul tuturor înscrisurilor din dosarul de executare depuse de către intimată atât în dosarul Judecătoriei Craiova cât şi în prezentul dosar la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2014, în speţă, executarea silită împotriva contestatorului a fost demarată cu mult înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.
Art. 172 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., republicată, reglementează contestaţia la executare silită.
Potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 „contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competenţa şi se judecă în procedură de urgenţă."
Se retine că, O.G. nr. 92/2003 nu precizează care este instanţa de executare, referindu-se numai la „instanţa judecătorească competentă", iar în acest caz, dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 se completează cu cele ale C. proc. civ., conform art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003.
Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ.: „Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare."
Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel".
Astfel, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este competentă să judece contestaţia la executare judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.
Coroborând dispoziţiile C. proc. civ. cu cele ale C. proc. fisc. rezultă că, în cauză, instanţa competentă teritorial este judecătoria în a cărei circumscripţie se face executarea.
În raport de art. 145 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu iar în măsura în care debitul nu este achitat în termenul prevăzut de lege, se continuă executarea silită prin înfiinţarea popririlor asupra conturilor debitorului şi prin înfiinţarea de sechestre asupra bunurilor sale mobile şi imobile şi vânzarea acestora la licitaţie publică, astfel că instanţa de executare este la momentul emiterii somaţiei, instanţa în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul debitorului.
Cum, în speţă, nu a fost efectuat niciun act de executare în circumscripţia Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în speţă fiind emise somaţii împotriva debitorului-contestator, fiind întocmit un proces-verbal de sechestru în anul 2005 pentru bunuri care nu sunt situate în raza de competenţă a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, fiind emise ordine de înfiinţare a popririlor fără însă să existe vreo dovadă cu privire la înfiinţarea concretă a vreunei popriri asupra vreunui terţ poprit cu sediul pe raza Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, instanţa de executare este la momentul emiterii somaţiei, instanţa în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul debitorului, acesta fiind locul unde urmează a se realiza executarea silită, respectiv Judecătoria Craiova, având în vedere că domiciliul debitorului este în com. Seaca de Pădure, localitate ce se află în raza de competenţă a Judecătoriei Craiova.
Pentru motivele arătate Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3939/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3941/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
