ICCJ. Decizia nr. 3934/2014. Civil. Constatare nulitate act. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3934/2014
Dosar nr. 1902/1/2014
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 1902/1/2014 revizuientul M.V. în contradictoriu cu intimaţii M.I. şi SC T.V.G.I.E. SRL denumită în continuare SC T.G.I.E. SRL SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi anularea acestei hotărâri, în partea privitoare la admiterea recursului declarat de M.l. şi SC T.G.I.E. SRL SRL, prin l.M., cu consecinţa modificării Deciziei nr. 46/Com din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii administratorului M.V., de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL SRL şi a excepţiei lipsei calităţii de reprezentanţi convenţionali ai avocaţilor mandataţi de M.V.
Se arată că Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este potrivnică cu Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 (ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), această din urmă hotărâre confirmând calitatea revizuientului M.V. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL SRL.
Sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire arată că raportat la conţinutul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie îndeplinite două cerinţe, respectiv decizia contestată să evoce fondul şi să existe contrarietate de hotărâri.
Decizia civilă nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este o hotărâre care evocă fondul, având în vedere că prin aceasta, instanţa de recurs a admis recursul şi a soluţionat o problemă de drept ce a făcut obiectul judecăţii, pronunţând o hotărâre contrară celor adoptate de prima instanţă şi instanţa de apel.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 1393 din 8 aprilie 2014, instanţa de control judiciar a admis recursul declarat de I.M. şi SC T.G.I.E. SRL („SC T.G.I.E. SRL "), a modificat în parte Decizia nr. 47/C din 26 iunie 2013, a admis apelul şi a modificat sentinţa primei instanţe în sensul că „admite şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL Oradea a d-lui M.V. şi excepţia lipsei calităţii de reprezentanţi convenţionali ai SC T.G.I.E. SRL a avocaţilor mandataţi de acesta".
Or, admiţând recursul şi pronunţând o soluţie diferită de cele pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs a făcut o nouă apreciere a modului de aplicare a legii de către instanţele de fond, fiind astfel în prezenţa unei hotărâri care „evocă fondul", susceptibilă de a fi contestată pe calea revizuirii.
Decizia civilă nr. 1393 din 8 aprilie 2014, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile prin care au fost respinse susţinerile recurentului I.M. cu privire la inexistenţa dreptului revizuientului V.M. de a reprezenta SC T.G.I.E. SRL în raporturile sale juridice, inclusiv în faţa instanţelor de judecată reţinându-se în mod irevocabil, calitatea revizuientului V.M. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL.
Prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a admis recursul declarat de I.M. şi SC T.G.I.E. SRL (prin l.M.), recurs ce a privit exclusiv problema calităţii revizuientului V.M. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL , considerându-se că nu are această calitate.
Prin Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5040/111/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de I.M. împotriva Deciziei nr. 4/A/C din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, prin care a fost admis apelul declarat de V.M. şi SC T.G.I.E. SRL prin V.M. şi a fost schimbată sentinţa Tribunalului Bihor în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a revizuientului V.M.
A menţionat că recursul declarat de I.M. împotriva Deciziei nr. 4/A/C din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în Dosarul nr. 5040/111/2008 a privit modul în care această instanţă a rezolvat problema calităţii de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a lui V.M.
În Dosarul nr. 5040/111/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins atât cererea de renunţare la judecata formulată de I.M. în numele SC T.G.I.E. SRL şi excepţia nulităţii recursului declarat de SC T.G.I.E. SRL prin V.M., cât şi criticile recurentului I.M. cu privire la soluţia Curţii de Apel Oradea prin care s-a recunoscut calitatea lui V.M. de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL.
Pentru a pronunţa aceste soluţii, instanţa supremă a reţinut în cuprinsul Deciziei nr. 898 din 23 februarie 2012 că „potrivit prevederilor actelor constitutive ale societăţii, astfel cum au fost completate şi modificate prin acte adiţionale şi în lipsa unei hotărâri A.G.A. de numire a directorului general se reţine calitatea de reprezentant pentru SC T.G.I.E. SRL şi a lui M.V. în aceste condiţii se apreciază că singurul care putea solicita să se ia act de renunţare la judecarea recursului era reprezentantul societăţii care a şi promovat calea de atac V.M., în condiţiile în care la momentul formulării recursului atât M.I. - cât şi M.V. aveau drepturi egale de reprezentare pentru societate" (pag. 14 din decizie).
În cuprinsul aceleiaşi decizii (pag. 16-17), instanţa supremă a respins toate criticile recurentului I.M. cu privire la calitatea sa de unic reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL şi cu privire la lipsa calităţii revizuientului V.M., de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL , reţinând că:
- nu există o hotărâre A.G.A. de desemnare a lui I.M. în funcţia de director general, potrivit art. 18 din Statutul SC T.G.I.E. SRL , astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 31/1990, conform cărora dreptul de reprezentare aparţine tuturor administratorilor (V.M., l.M., C.M.);
- nu pot fi primite susţinerile recurentului I.M. conform cărora ar fi deţinut un mandat tacit de recunoaştere a calităţii de director general de către asociaţii SC T.G.I.E. SRL. „În lipsa desemnării unui director general, atributul exclusiv al adunării generale a asociaţilor SC T.G.I.E. SRL fiecare dintre cei doi asociaţi (V.M. şi l.M. - subl. ns.) au puteri de a reprezenta societatea, ţinând cont că potrivit contractului de societate nu s-a stabilit calitatea de reprezentant pentru unul dintre ei (art. 75 din Legea nr. 31/1990)".
- nu pot fi reţinute excepţiile autorităţii de lucru judecat/puterii de lucru judecat, deoarece „soluţiile cu privire la problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL de către I.M. au fost pronunţate în raport de alte elemente de fapt şi de drept decât cele avute în vedere de instanţa de apel la momentul pronunţării deciziei recurate. De asemenea, o parte din hotărârile judecătoreşti invocate de recurentul I.M. (sentinţa nr. 54/COM/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 2952/111/2007, Decizia nr. 290/2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - subl. ns.) care stabilesc calitatea acestuia de reprezentant legal au la bază contractul de muncă al acestuia ce nu fusese anulat la momentul pronunţării acelor hotărâri".
Toate aceste susţineri în sprijinul problemei calităţii de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL invocate de I.M., respinse de instanţa supremă prin Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5040/111/2008, au fost reiterate de către I.M. şi SC T.G.I.E. SRL , prin l.M. în recursul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 149/35/2013, recurs admis prin Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014, deşi în perioada de timp scursă între momentele pronunţării celor două hotărâri judecătoreşti nu a intervenit niciun fel de act sau fapt care să schimbe situaţia juridică a reprezentării SC T.G.I.E. SRL.
Admiţându-se recursul declarat de I.M. şi SC T.G.I.E. SRL prin l.M. în Dosarul nr. 149/35/2013, consideră că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 898 din 23 februarie 2012 care statua că, potrivit actelor constitutive ale SC T.G.I.E. SRL (nemodificate din anul 1992) revizuientul V.M. are calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL şi că I.M. nu are calitatea de director general, unic reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL , ci are aceleaşi puteri de reprezentare ca şi V.M.
În privinţa problemei de drept ce a făcut obiectul celor două litigii, apreciază că sunt îndeplinite elementele autorităţii de lucru judecat, respectiv îndeplinita triplă identitate de părţi (V.M., SC T.G.I.E. SRL şi l.M. au fost părţi în ambele litigii), obiect (calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL) şi cauză (prevederile Legii nr. 31/1990 şi ale C. civ., raportate la actele constitutive ale SC T.G.I.E. SRL).
În Dosarul nr. 149/35/2013 nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 898 din 23 februarie 2012, instanţa învestită cu soluţionarea dosarului ulterior nepronunţându-se asupra acestui aspect.
În drept: art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Intimaţii M.I. şi SC T.G.I.E. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.
Intimaţii au invocat faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile imperative prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece între cele două cauze finalizate prin hotărârile pretins contradictorii nu există identitate de obiect şi de cauză.
Singurul aspect comun este faptul că SC T.G.I.E. SRL, I.M. şi V.M. au fost părţi în aceste dosare însă pe poziţii procesuale total diferite.
Analizând revizuirea prin prisma temeiului de drept invocat Înalta Curte reţine următoarele:
Reglementarea căii extraordinare de atac a revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se regăseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În acest context executarea hotărârilor ar fi imposibilă iar pentru rezolvarea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, s-a reglementat calea de atac a retractării ultimei hotărâri care ar înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat. Pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; hotărârile să fie pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente, părţi, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate în procese diferite şi în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat.
În cauză, ultimele două condiţii sunt îndeplinite în sensul că au existat două procese diferite, cel finalizat prin Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 149/35/2013 şi cel finalizat prin Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5040/111/2008.
În al doilea proces nu s-a invocat excepţia puterii de lucru judecat.
Condiţia privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză nu este îndeplinită în ambele procese, mai exact identitatea de obiect şi de cauză.
Astfel, în ceea ce priveşte primul Dosar (nr. 5040/111/2008) se constată că acesta a avut ca obiect constatarea nulităţii a trei hotărâri A.G.A. ale SC E.D. SA (care nu este parte în al doilea dosar) adoptate la data de 16 ianuarie 2008, având ca acţionar pe SC T.V.G.I.E. SRL. Pentru două dintre hotărârile A.G.A., SC T.G.I.E. SRL şi-a exprimat consimţământul prin dl. M.V.
În cea de-a treia hotărâre A.G.A., SC T.G.I.E. SRL şi-a exprimat consimţământul prin dl. M.l., în sens contrar celorlalte două hotărâri.
Instanţa a apreciat că nu se poate determina voinţa SC T.G.I.E. SRL, motiv pentru care a anulat toate cele 3 hotărâri A.G.A./A.G.E.O.A. ale SC E.D. SA.
Prin Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins cererea de renunţare la judecată formulată de SC T.G.I.E. SRL prin M.l.
S-a respins excepţia nulităţii recursului declarat de M.V., SC T.V.G.I.E. SRL Oradea şi SC E.T. SRL.
S-au respins, ca nefondate recursurile formulate de reclamanţii M.V., SC T.V.G.I.E. SRL Oradea şi SC E.T. SRL şi de intervenientul M.I. împotriva Deciziei nr. 4 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea.
În ceea ce priveşte obiectul Dosarului nr. 149/35/2013, finalizat prin pronunţarea Deciziei civile nr. 1393 din 8 aprilie 2014 este de precizat că acesta vizează constatarea nulităţii contractului individual de muncă din 31 august 2008 prin care revizuientul M.V. a fost angajat, în calitate de director general al SC T.V.G.I.E. SRL. Consimţământul SC T.G.I.E. SRL la încheierea contractului de muncă a fost exprimat printr-o persoană (numitul F.C.) care s-a dovedit că nu avea calitatea de reprezentant legal.
Pentru acest motiv, s-a constatat lipsa consimţământului SC T.G.I.E. SRL la încheierea contractului de muncă, acesta fiind lovit de nulitate absolută.
Comparând obiectul celor două cauze rezultă că acesta nu este identic în ambele dosare şi, de asemeni, cauza acţiunii, respectiv a raportului juridic sau a obligaţiunii puse în discuţie (causa debendi) nu este aceeaşi în ambele litigii.
Rezultă astfel că situaţiile supuse judecăţii sunt diferite în cele două cauze, nefiind îndeplinită condiţia referitoare la identitate de obiect şi de cauză în ambele procese.
Chiar dacă s-ar admite că analiza identităţii de obiect implică şi soluţia asupra excepţiei procesuale a calităţii de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL, de asemenea, nu s-ar verifica tripla identitate.
Prin Decizia nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 149/35/2014 Înalta Curte s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a revizuientului M.V. şi a lipsei calităţii de reprezentanţi convenţionali a mandatarilor împuterniciţi de acesta.
În Decizia nr. 898 din 23 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5040/111/2008, Înalta Curte nu s-a pronunţat asupra acestor excepţii. Dispozitivul acestei decizii pune în evidenţă această constatare.
Motivaţia prezentată de revizuient se situează la nivelul unei diferenţe de argumentaţie între cele două decizii, aspect care nu poate face obiectul revizuirii hotărârilor. De altfel, atât cu ocazia soluţionării cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5040/111/2008 cât şi cu ocazia soluţionării cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 149/35/2013 părţile au depus mai multe hotărâri irevocabile contrare care vizau expres excepţia lipsei calităţii de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL, hotărâri cu argumentaţii şi soluţii diferite din această perspectivă.
Elocvent sub acest aspect este chiar penultimul alineat din cuprinsul Deciziei nr. 898 din 23 februarie 2012 în care se reţine sub aspectul altor hotărâri care au tranşat problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL în favoarea intimatului M.I. că „nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză iar soluţiile cu privire la problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL de către M.I. au fost pronunţate în raport cu alte elemente de fapt şi de drept, decât cele avute în vedere de instanţa de apel la momentul pronunţării deciziei recurate".
Prin motivele invocate, revizuientul tinde să repună în discuţie aspecte care au fost dezbătute cu ocazia rezolvării cauzelor pe fond, ceea ce nu se mai poate realiza în soluţionarea căii de atac în retractare. Faţă de considerentele ce preced, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în temeiul art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva Deciziei nr. 1393 din 8 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 149/35/2013.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 9 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3930/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3938/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
