ICCJ. Decizia nr. 468/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 468/2014
Dosar nr. 4157/1/2013
Şedinţa publică din 12 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 571 din 27 ianuarie 2011 pronunţată în Dosar nr. 721/44/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Z.A.B. împotriva deciziei nr. 83/A din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii, Ia data de 06 august 2013, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322-328 C. proc. civ., Z.A.B.
În susţinerea cererii, după o largă expunere a situaţiei de fapt şi a tuturor fazelor procesuale parcurse până în prezent, revizuentul a arătat că în susţinerea motivelor de recurs a invocat dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi Decretul de naţionalizare nr. 134/1949 ca act translativ de proprietate din patrimoniul autorului său în proprietatea Statului Român.
A mai arătat revizuentul că a dedus judecăţii în recurs faptul că tatăl său a avut în proprietate terenul în litigiu încă din anul 1948, sens în care a administrat toate probatoriile necesare, care însă au fost interpretate greşit de către instanţa de apel, iar prin respingerea recursului, şi de către instanţa de recurs.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Cererea de revizuire a fost întemeiată, generic, pe dispoziţiile art. 322-328 C. proc. civ.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în mod diferit, funcţie de cazul de revizuire incident.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depăşit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 27 ianuarie 2011, iar prezenta cerere a fost formulată la 06 august 2013, data poştei.
În atare situaţie, indiferent la care din cazurile de revizuire posibil incidente în cauza pendinte s-ar raporta calcului acestui termen, cererea este formulată în afara intervalului de timp prevăzut de lege.
Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile an. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ea tardivă, cererea de revizuire formulată de Z.A.B., împotriva deciziei nr. 571 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 467/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 469/2014. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
