ICCJ. Decizia nr. 469/2014. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 469/2014
Dosar nr. 246/1/2014
Şedinţa publică din 12 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, la data de 31 octombrie 2013 sub nr. 6525/105/2007, Primăria Oraşului Slănic a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii I.E.M. şi M.E.V., în temeiul dispoziţiilor art. 703 alin. (3) din Noul C. proc. civ., lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 194 din 13 decembrie 2011 a aceleiaşi instanţe, în sensul că despăgubirile pe care urmează să le primească intimaţii din prezenta cauză trebuie stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, Primăria Oraşului Slănic nefiind, în temeiul legii, obligată să plătească despăgubirile din fondurile proprii.
În motivare, petenta a arătat că la data pronunţării hotărârii care constituie titlu executoriu, Legea nr. 10/2001 nu mai prevedea, datorită modificării sistemului de acordare a despăgubirilor băneşti ce urmau a fi acordate persoanelor îndreptăţite, faptul că în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, se va constitui prin decizie a primului ministru o comisie interministerială în acest scop, astfel încât în cauză trebuie să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Petenta a solicitat admiterea cererii şi lămurirea înţelesului şi aplicării titlului executoriu în sensul că Primăria Oraşului Slănic va fi obligată sa emită decizie cu propunere motivată de despăgubiri.
Prin decizia nr. 1/CC din 03 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia l civilă, a respins, ca nefondată cererea şi a obligat petenta la plata, către intimaţi, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, deşi întemeiată în drept în mod greşit pe dispoziţiile art. 703 alin. (3) din Noul C. proc. civ., cererea petentiei vizează lămurirea dispozitivului hotărârii, cu referire la incidenţa dispoziţiilor înscrise în art. 2811 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 194 din 13 decembrie 2011 s-a admis apelul contestatorilor împotriva sentinţei civile nr. 297 din 01 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta Primăria Oraşului Slănic, care a fost obligată să restituie în natură suprafaţa de 760,5 m.p. reclamanţilor, precum şi la plata contravalorii restului de teren imposibil de restituit în natură şi a contravalorii construcţiei ce s-a aflat pe teren. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a rămas irevocabilă prin constatarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a nulităţii recursului declarat de pârâtă, conform deciziei nr. 6306 din 17 octombrie 2012.
Instanţa a reţinut că prin lămurirea hotărârii nu se poate modifica dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, astfel încât o atare procedură este folosită doar în situaţia în care ar exista contradicţii în cadrul dispozitivului, nu şi în situaţia invocată de petentă, a unei pretinse aplicări greşite a legii, aceste aspecte putând fi cenzurate prin exercitarea căilor legale de atac.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ. petenta Primăria Oraşului Slănic, formulând următoarele critici:
I. În mod greşit instanţa de fond a apreciat contestaţia la titlu formulată de către petentă ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., procedând astfel Ia o calificare juridică din oficiu nepusă în discuţia părţilor şi privând părţile de o cale de atac, întrucât hotărârea atacată este supusă numai recursului.
II. Indiferent de calificarea juridică şi de dispoziţiile legale aplicabile, în mod greşit instanţa de fond a respins cererea petentei, în condiţiile în care practica judiciară este constantă în a se pronunţa în sensul că primăriile vor fi obligate să emită decizii cu propunere motivată de despăgubiri, pe care să o înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
O astfel de soluţie este una corectă, care respectă nu numai normele de procedură, dar şi dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, republicată, în temeiul cărora primăriile nu pot fi obligate la plata efectivă a despăgubirilor, ci doar la emiterea deciziei motivate de acordare a despăgubirilor, a căror contravaloare este stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cereri de îndreptare eroare materială cu acest obiect au fost în mod frecvent admise în sensul arătat, şi când au fost promovate de părţi, dar şi din oficiu de către instanţă.
Înalta Curte constată că, deşi formal întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ., recursului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct 5 C. proc. civ., urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Procesul civil este guvernat de principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi publicităţii dezbaterilor, inclusiv de principiul respectării dreptului la apărare.
Principiile menţionate sunt o componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană, fie parte reclamantă, fie parte pârâtă „are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”.
Disponibilitatea reprezintă posibilitatea conferită de lege părţilor de a sesiza autorităţile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului şi de mijloacele de apărare, sens în care judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât în baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării.
În virtutea caracterului public al procedurii civile, părţile pot participa la efectuarea tuturor actelor de procedură şi pot lua cunoştinţă de toate înscrisurile sau dovezile de la dosar, iar aplicarea sa poate fi limitată doar în mod excepţional.
Contradictorialitatea domină întreaga activitate de soluţionare a litigiului şi impune ca nicio măsură sa nu fie ordonată de instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor, cărora trebuie să le fie acordată posibilitatea de a-şi susţine şi argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar, de a ridica şi combate excepţiile de procedură.
Cu alte cuvinte, nicio măsură nu poate fi dispusă de instanţă fără a Ie acorda părţilor dreptul de a se apăra, decurgând, de aici, şi existenţa unei legături indisolubile între principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare.
Încălcarea acestor principii semnifică încălcarea însăşi a substanţei dreptului la apărare şi pune instanţa de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în limitele prevăzute de art. 304 pct. 3-9 C. proc. civ., cu consecinţa casării în totalitate a hotărârii şi reluării judecăţii.
În speţă, petenta a învestit instanţa cu o cerere intitulată „contestaţie ia executare”, întemeiată pe dispoziţiile art. 703 alin. (3) din Noul C. proc. civ., solicitând lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării deciziei nr. 194 din 13 decembrie 2011, în sensul că despăgubirile pe care urmează să le primească intimaţii din prezenta cauză trebuie stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 10/2001, Primăria Oraşului Slănic nefiind, în temeiul legii, obligată să plătească despăgubirile din fondurile proprii.
Chiar dacă instanţa a considerat că nu este ţinută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care petenta a dat-o cererii sale, nu putea să procedeze la schimbarea acestui temei fără a pune în discuţia părţilor o atare problemă, pentru a da posibilitate petentei să formuleze apărările pe care le consideră necesare.
Neprocedând astfel, instanţa de fond a încălcat atât principiul disponibilităţii, cât şi dreptul la apărare al petentei, nesocotind drepturile procedurale ale participanţilor la procesul civil, împrejurare ce atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Este adevărat că petenta a fost legal citată pentru termenul de judecată la care s-a pronunţat decizia recurată, însă în cauză nu s-a solicitat judecata în lipsă, iar în virtutea rolului activ şi în aplicarea principiilor fundamentale de drept anterior evocate, instanţei îi revenea obligaţia de a recurge la mijloacele procedurale specifice pentru a asigura punerea în discuţia părţilor a chestiunii privind calificarea juridică, eventual prin acordarea unui nou termen şi citarea petentei cu această menţiune.
Constatând că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor procedurale relative la punerea în discuţie a calificării juridice dată cererii cu care a fost învestită şi, pe cale de consecinţă, şi a principiilor de drept ce guvernează procesul civil menţionate în considerentele anterioare, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează a admite recursul petentei, a casa decizia recurată şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa de trimitere va proceda la soluţionarea cauzei în condiţiile respectării tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor, astfel cum au fost arătate prin considerentele prezentei decizii, urmând ca ulterior dezbaterii în condiţii de contradictorialitate a calificării juridice a cererii, să aprecieze asupra caracterului temeinic sau netemeinic al acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Primăria Oraşului Slănic, prin Primar, împotriva deciziei nr. 1/CC din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 468/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 476/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
