ICCJ. Decizia nr. 476/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 476/2014
Dosar nr. 4714/2/2012
Şedinţa publică din 11 februarie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 mai 2011 în Dosar nr. 1471/1371/2007 având ca obiect procedura falimentului debitoarei SC Z. SRL reprezentată prin lichidator judiciar R.V.A. .Mureş I.S. Sprl, reclamanţii N.L. în calitate de asociat unic al debitoarei falite şi G.D. în calitate de administrator special al debitoarei falite au solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea contractului de cesiune de creanţă din 16 decembrie 1999 intervenit între SC B.A. SA şi A.V.A.B., actualmente A.A.A.S. şi, de asemenea, să fie obligată SC R.B. SA, în calitate de succesoare a SC B.A. SA la despăgubiri morale şi materiale în sumă de 100 000 euro.
Prin sentinţa nr. 634 pronunţată la 08 mai 2012 în Dosarul nr. 1471/1371/2007/a1 Tribunalul Specializat Mureş - Falimente, prin judecătorul - sindic, reţinând aplicabilitatea prevederilor art. 44 şi 45 din O.U.G 51/2008, a admis excepţia lipsei competenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa materială privind soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a admis excepţia lipsei de interes cu privire la reclamantul G.D., a respins cererea reclamantului G.D. în contradictoriu cu pârâţi A.V.A.S. ctualmente A.A.A.S., SC R.B. SA şi SC Z. SRL prin lichidator R.V.A. Mureş I.S. Sprl, ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, a respins excepţia lipsei de interes cu privire la reclamanta N.L. ca neîntemeiată şi a respins cererea formulată de reclamanta N.L., în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii G.D. şi N.L. solicitând admiterea recursului şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 3 lit. e), art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
Potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei (fila 12) s-a pus în vedere recurenţilor că trebuie achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.181 lei şi depus timbrul judiciar în valoare de 5 lei.
Conform prevederilor art. 39 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 760/1999 „dovada plăţii taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanţa de încasare în numerar, eliberată de unităţile C.E.C. sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului."
Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de timbrare până la termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 11 februarie 2014 şi că în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanţii G.D. şi N.L. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 491/2014. Civil. Pretenţii. Suspendare... → |
|---|
