ICCJ. Decizia nr. 480/2014. Civil. Rectificare carte funciară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 480/2014
Dosar nr. 3898/1/2013
Şedinţa publică din 13 februarie 2014
Analizând cauza civilă de faţă, constată următoarele:
Între părţile cauzei s-au derulat mai multe litigii cu privire la înscrierea dreptului de proprietate în C.F. Certeze, acţiuni având ca obiect dezmembrare/rectificarea înscrierilor de C.F., pornind de la situaţia juridică generatoare a conflictului dintre părţi, urmare a decesului lui C.P., autorul părţilor, prin prisma masei succesorale în discuţie.
Litigiul finalizat prin hotărârea atacată în prezenta cauză a debutat la data de 10 decembrie 2008, când reclamanţii C.P.V., C.A. şi O.M., în contradictoriu cu B.I. şi C.G. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rectificarea C.F. Certeze în sensul înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului B.I. asupra parcelei în suprafaţă de 1.079 mp.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Negreşti Oaş, prin sentinţa civilă nr. 98 din 21 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1523/266/2008 a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii C.G. şi B.I. şi, în consecinţă, a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Certeze, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra parcelei în suprafaţă de 1079 mp în favoarea defunctului B.I. (B.I.) ca vechi proprietar venind din C.F. Certeze, respingând totodată acţiunea reclamanţilor faţă de pârâtul B.I., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între părţi s-au purtat mai multe litigii legate de înscrierea dreptului de proprietate în C.F. Certeze.
S-a mai reţinut că, în privinţa înscrierii de carte funciară a cărei rectificare se solicită în prezenta cauză, operaţiunea de întabulare, în baza hotărârii judecătoreşti invocate de pârât (sentinţa civilă nr. 8845/1995 a Judecătoriei Satu Mare), s-a realizat cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie, în speţă a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora înscrierea unui drept în cartea funciară se poate efectua numai împotriva aceluia care la data înregistrării cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută.
În speţă, la data depunerii cererii, titulari ai dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top. 258 în suprafaţă de 4.316 mp figurau în cote egale de proprietate de câte 1/2 parte fiecare numiţii P.A. şi B. (B.) I., iar ca pârâţi fuseseră chemaţi în judecată doar moştenitorii proprietarului tabular B.I., astfel încât înscrierea dreptului de proprietate în temeiul respectivei hotărâri judecătoreşti asupra întregii parcele este nevalabilă şi contrară principiului relativităţii înscrierilor de carte funciară.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel în termenul legal pârâtul C.G., iar prin Decizia civilă nr. 120/Ap din 20 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare s-a respins apelul şi a fost obligat apelantul-pârât să plătească intimaţilor-reclamanţi suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri şi a încheierilor de şedinţă din 13 iunie 2012 şi 16 februarie 2011, a declarat recurs pârâtul C.G., solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Negreşit Oaş, şi în consecinţă schimbarea hotărârii date de instanţa de fond în sensul respingerii acţiunii, cu obligarea intimaţilor reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 25 ianuarie 2013, numiţii C.G., C.V., C.I., B.M., M.C., C.I., L.A., M.F., M.V., B.I., B.G., B.V., M.A., C.F., B.P., B.G., B.V., B.I., B.D., O.M., B.A., C.F., C.L., B.D., B.I. şi B.P., rude în linie dreaptă cu defunctul B.I., proprietar tabular anterior dobândirii proprietăţii de către recurent, au formulat cerere de intervenţie în interesul recurentului, solicitând admiterea cererii în principiu şi în fond, admiterea recursului declarat în cauză aşa cum a fost formulat, ţinând seama şi de excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor intimaţi, privind cererea lor de rectificare C.F., prin lipsa interesului juridic apreciat în lumina lipsei dreptului actual şi cert al acestora, privind terenul obiect al litigiului, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia nr. 3553/R din 11 iunie 2013, a cărei revizuire se solicită, a admis recursul formulat de pârâtul C.G., a modificat în tot decizia atacată în sensul că a schimbat în totalitate sentinţa pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş cu consecinţa respingerii în întregime a acţiunii formulate de reclamanţii C.P.V., C.A. şi O.M., prin mandatar P.M., respingându-se totodată ca fiind rămas fără obiect şi recursul recurentului pârât C.G. împotriva încheierii de şedinţă din 13 iunie 2012 şi a încheierii de şedinţă din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.
A admis în fond cererea de intervenţie accesorie în favoarea recurentului pârât C.G.
Ca o consecinţă a admiterii recursului a obligat intimaţii reclamanţi la cheltuieli de judecată în favoarea recurentului pârât C.G. şi, deoarece intimaţii reclamanţi nu au căzut în pretenţii faţă de intervenienţi, a respins cheltuielile de judecată solicitate de aceştia.
Curtea a reţinut următoarele:
În fapt, B.I. a fost proprietar tabular asupra cotei de ½ din nr. top. din C.F. Certeze reprezentând teren în suprafaţă de 4.316 mp, conform înscrierii de sub B 3. Acesta a avut mai mulţi copii printre care şi C.A. (născută B.), care la rândul său a avut mai mulţi copii, printre care pe pârâtul C.G. şi pe defunctul C.P., tatăl reclamanţilor C.P.V., C.A. şi O.M.
Prin sentinţa civilă nr. 8445 din 25 octombrie 1995 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în Dosar nr. 9689/1995, rămasă irevocabilă prin neapelare, s-a admis acţiunea civilă formulată de recurentul C.G., s-a constatat că acesta a dobândit dreptul de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive asupra imobilului în suprafaţă de 2.858 mp (1/2 din suprafaţa de 4.316 m2 înscris în C.F. Certeze, ce a fost proprietatea defunctului B.I.) şi s-a dispus înscrierea în CF. a dreptului său de proprietate.
În baza acestui titlu, care nu a fost desfiinţat, recurentul C.G. şi-a întabulat dreptul său de proprietate în C.F. Certeze, conform încheierii din 1996.
În mod greşit însă instanţa de fond, şi mai apoi instanţa de apel au reţinut că această sentinţă nu le este opozabilă reclamanţilor din prezenta speţă, câtă vreme nu au fost chemaţi în judecată în Dosarul nr. 9689/1995. În acel dosar, recurentul a chemat în judecată pe defuncta C.A. autoarea comună a părţilor din prezenta cauză, fiica proprietarului tabular B.I., alături de alţi pârâţi, şi care prezentă fiind personal în instanţă a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii în sensul solicitat de reclamanţi.
Tatăl reclamanţilor C.P. (care era fiul lui C.A., aceasta fiind, la rândul său, fiica lui B.I. - proprietarul tabular) a decedat în 1992, iar bunica reclamantului, C.A. a decedat în 1999, motiv pentru care după cum corect au arătat recurentul şi intervenienţii, acestuia nu i s-a deschis moştenirea mamei sale. Este adevărat că reclamanţii, în calitate de copii de fiu predecedat vin la succesiunea după bunica lor, în locul tatălui lor. Dar, în ceea ce priveşte imobilul în litigiu, acesta, la data decesului numitei C.A., nu se mai afla în masa succesorală, deoarece aceasta în calitate de fiică a proprietarului tabular B.I., în timpul vieţii a fost parte şi mai mult, a fost de acord cu admiterea acţiunii de uzucapiune în favoarea recurentului C.G., (Dosar nr. 9689/1995, sentinţa civilă nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare).
Prin urmare, a reţinut Curtea, nici un succesor al defunctei cum este cazul reclamanţilor C.P.V., C.A. şi O.M. nu mai poate invoca un drept cu privire la imobilul ce a fost transmis de autoarea lor în timpul vieţii prin neopunere la admiterea acţiunii la care s-a făcut referire anterior.
Atâta timp cât antecesoarea reclamanţilor a fost parte în procesul de uzucapiune, nu se impunea citarea acestora în acel dosar, iar hotărârea pronunţată, respectiv sentinţa civilă nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare este opozabilă reclamanţilor.
Faptul că prin sentinţa civilă nr. 431/2005 a Judecătoriei Negreşti Oaş, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 683/R/2006 a Curţii de Apel Oradea s-a dispus dezmembrarea numărului topografic în două numere topografice şi reîntabulat pârâtul reclamant dezmembrat nu afectează dreptul de proprietate al recurentului asupra imobilului în suprafaţă totală de 2.158 mp, care aşa cum s-a arătat anterior, a fost dobândit în virtutea unei hotărâri judecătoreşti opozabile moştenitorilor lui B.I.
Sunt nerelevante în prezenta cauză reţinerile instanţei de fond menţinute de instanţa de apel referitor la faptul că s-ar fi statuat cu putere de lucru judecat prin sentinţa nr. 431/2006 că posesia asupra parcelei, nu aparţine recurentului pârât, câtă vreme ceea ce intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul şi nu considerentele unei hotărâri, ori prin dispozitivul acelei hotărâri s-a dispus doar dezmembrarea înscris în C.F. Certeze fără a se schimba situaţia proprietarilor de carte funciară, motiv pentru care de altfel reclamanţii au înţeles să promoveze prezenta acţiune.
Cum posesia şi regimul juridic al imobilului sunt în concordanţă, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 republicat.
Totodată, a găsit neîntemeiate criticile vizând incidenţa dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996 privind relativitatea înscrierilor în C.F., în raport cu titularul dreptului tabular ce figurează înscris la data formulării cererii de întabulare de către o altă persoană, deoarece Hotărârea nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare s-a dat în contradictoriu cu succesorii proprietarului tabular, iar înscrierea dreptului recurentului pârât având la bază o hotărâre judecătorească, a suplinit consimţământul proprietarului tabular cerut de lege.
În ceea ce priveşte hotărârile considerate potrivnice se reţin următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 431 din 29 martie 2005 Judecătoria Negreşti Oaş a admis acţiunea civilă formulată de C.P.V., C.A. şi O.M., a dispus dezmembrarea terenului înscris în C.F. Certeze în suprafaţă de 2.158 mp în noi numere în suprafaţă de 1.079 mp şi în suprafaţă de 1.079 mp; a topo în suprafaţă de 1.079 mp; a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul Comisariatul pentru societate civilă - Biroul judeţean Satu Mare şi l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată, reţinând că hotărârea obţinută de pârât în uzucapiune nu le este opozabilă reclamanţilor.
Judecătoria a reţinut că potrivit extrasului C.F. Certeze, căruia în natură îi corespunde terenul intravilan în suprafaţă de 2.158 mp este proprietatea pârâtului C.G., dobândit cu titlul de uzucapiune conform încheierii din 1996.
La data de 31 august 1993 reclamanţilor li s-a eliberat certificatul de moştenitor din 1993 de către notariatul de Stat Judeţean Satu Mare conform căruia de pe urma decesului tatălui lor C.P. le-a rămas casa de locuit cu anexe gospodăreşti şi teren aferent în suprafaţă de 1.200 mp situate în Certeze, proprietatea extratabulară a defunctului.
Prin sentinţa civilă nr. 859/1997 a Judecătoriei Negreşti Oaş, rămasă definitivă prin Decizia nr. 309/Ap/1998 a Tribunalului Satu Mare a fost respinsă acţiunea pârâtului C.G. de contestare a certificatului de moştenitor din 1993.
A reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză, pe terenul în suprafaţă de 2.158 mp există două case, una la strada H., ce aparţine pârâtului C.G. şi alta, la strada Ş., care este trecută în certificatul de moştenitor al reclamanţilor şi în care a locuit antecesorul lor defunctul C.P., care este frate cu pârâtul.
Pentru rectificarea acestei situaţii expertul a realizat dezmembrarea terenului în suprafaţă de 1.079 mp care este terenul dobândit de reclamanţi după defunctul lor tată C.P., în suprafaţă de 1.079 mp, care este al pârâtului şi unde acesta are casa de locuit.
A mai reţinut că reclamanţilor nu le este opozabilă sentinţa civilă nr. 8445 din 25 octombrie 1995 întrucât nu au fost parte în acel litigiu.
Prin Decizia nr. 436/Ap din 21 decembrie 2005 Tribunalul Satu Mare a admis apelul declarat de pârâtul C.G., a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii C.A., O.M., C.V., care a fost admis prin Decizia civilă nr. 683/R din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, care ca instanţă de recurs a păstrat în totalitate sentinţa civilă nr. 431 din 29 martie 2005 a Judecătoriei Negreşti Oaş.
Curtea a reţinut că există o suprapunere a drepturilor pretinse de reclamanţi şi pârât, pe parcela nr. top 258/1 existând două gospodării distincte, sens în care s-a şi operat rectificarea colii funciare.
A mai reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care se stabilesc drepturi reale produc efecte şi faţă de terţi, dar aceste efecte nu pot fi opuse unui subiect de drept ce pretinde el însuşi un drept real asupra imobilului, respectiv în măsura în care nu a fost parte în procesul în care hotărârea judecătorească a fost pronunţată şi în care nu şi-a putut formula apărări.
La data de 12 iulie 2013, C.P.V., C.A. şi O.M. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 3553/2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Au susţinut că cele reţinute prin această decizie sunt contrare celor reţinute prin sentinţa civilă nr. 431/2005 a Judecătoriei Negreşti Oaş care a dispus dezmembrarea terenului înscris în C.F. Certeze, în suprafaţă de 2.158 mp în două numere topografice, în suprafaţă de 1.079 mp şi în suprafaţă de 1.079 mp. De asemenea, a dispus rectificarea înscrieri din C.F. Certeze în sensul că se va înscrie dreptul de proprietate al pârâtului C.G. doar asupra terenului identificat în suprafaţă de 1.079 mp.
S-a reţinut, totodată, că sentinţa civilă nr. 8445/1995 a Judecătoriei Negreşti Oaş (de constatare a uzucapiunii) nu le este opozabilă revizuenţilor, pentru că nu au fost părţi în dosar, spre deosebire de decizia a cărui anulare se solicită, unde s-a reţinut că dispozitivul acestei hotărâri le este opozabil întrucât sunt succesorii defunctei C.A., care a fost parte în procesul de uzucapiune.
Au solicitat anularea Deciziei nr. 3553/2013 a Curţii de Apel Oradea deoarece considerentele acesteia contravin considerentelor celorlalte hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarul de rectificare carte funciară purtat între revizuenţi şi C.G., trimiterea cauzei spre rejudecare recursului, instanţa de recurs urmând să aibă în vedere că hotărârea pronunţată în uzucapiune nu le este opozabilă.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2014 Înalta Curte, învestită cu cererea de revizuire astfel formulată, a pus în discuţia părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3), C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunţare în şedinţa publică din 30 ianuarie 2014, Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat.
Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
În sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a exista contrarietate de hotărâri este necesar ca această contrarietate să fie între dispozitivele celor două hotărâri, care dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu între considerentele hotărârilor respective.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumată a litigiilor purtate între părţi, nu există contrarietate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât prin decizia atacată, admiţându-se recursul pârâtului C.G. s-a dispus respingerea acţiunii revizuenţilor privind rectificarea C.F. Certeze în sensul înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului B.I. asupra parcelei în suprafaţă de 1.079 mp, iar prin dispozitivul sentinţei civile nr. 431/2005 s-a dispus dezmembrarea înscris în C.F. Certeze în două numere noi, respectiv în suprafaţă de 1.079 mp şi în suprafaţă de 1.079 mp şi rectificarea C.F. Certeze în sensul înscrierii în proprietatea pârâtului a parcelei în suprafaţă de 1.079 mp.
Motivul de revizuire invocat impune ca judecata să aibă loc între aceleaşi părţi, obiect şi cauză, condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât sub aspectul obiectului nu există identitate.
Astfel, în primul litigiu derulat între părţi, rectificarea C.F. Certeze a vizat numai parcela cu nr. X, pe când în litigiul finalizat cu decizia atacată prin prezenta cale de retractare, rectificarea C.F. s-a solicitat pentru parcela cu nr. Y.
În acest context al analizei, este evident că nu este vorba despre acelaşi obiect atât ca obiect material cât şi drept subiectiv, întrucât primul litigiu a privit imobilul cu C.F. Certeze, iar cel de al doilea a privit imobilul C.F. Certeze.
Prin urmarea cererea de revizuire apare ca inadmisibilă, nefiind întrunită una din condiţiile cumulative ale autorităţii de lucru judecat, cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Nu în ultimul rând, aşa cum s-a arătat, una dintre condiţiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
Dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune s-a pronunţat asupra puterii de lucru judecat a primei hotărâri, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce ar fi împotriva finalităţii urmărite de lege.
În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Oradea, analizând recursul formulat de pârâtul C.P.V., a cercetat puterea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin sentinţa civilă nr. 431/2005 a Judecătoriei Negreşti Oaş, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 683/R/2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Astfel, s-a reţinut că nu sunt relevante, în cauza finalizată prin decizia recurată, reţinerile instanţelor de fond referitoare la faptul că s-ar fi statuat cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 431/2005 că posesia asupra parcelei nu aparţine recurentului-pârât, câtă vreme ceea ce intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul şi nu considerentele unei hotărâri.
Prin dispozitivul sentinţei civile nr. 431/2005 s-a dispus doar dezmembrarea parcelei înscris în C.F. Certeze fără a se schimba situaţia proprietarilor de carte funciară.
Totodată, s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 privind relativitatea înscrierilor în C.F. în raport cu titularul dreptului tabular ce figurează înscris la data formulării cererii de întabulare de către o altă persoană, instanţa de recurs apreciind că sunt fondate criticile recurentului-pârât, întrucât Hotărârea nr. 8445/1995 a Judecătoriei Satu Mare s-a dat în contradictoriu cu succesorii proprietarului tabular, iar înscrierea dreptului recurentului-pârât a avut la bază o hotărâre judecătorească, care suplineşte consimţământul proprietarului tabular cerut de lege.
Aşadar, în cel de-al doilea litigiu a fost analizate efectele puterii de lucru judecat, ca aspect negativ al deciziei invocate, astfel încât părţile în cauză nu o mai pot reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorităţii lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina şi practica judiciară a instanţelor naţionale, cât şi în jurisprudenţa europeană, motiv pentru care revizuirea apare ca inadmisibilă şi din această perspectivă.
În baza art. 316 cu referire la art. 298 şi 274 din acelaşi cod, îi va obliga pe revizuenţi, ca părţi căzute în pretenţii, la plata sumei de 1.111,46 lei cheltuieli de judecată către intimaţii - reclamanţi, reprezentând, cheltuieli transport şi cazare dovedite (filele 83-89 dosar recurs), reţinându-se că cheltuielile reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 lei, nu au fost probate, nedepunându-se chitanţa doveditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţi C.P., C.A. şi O.M. împotriva Deciziei civile nr. 3553/R din 11 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
Obligă pe revizuenţi la plata sumei de 1.111, 46 lei cheltuieli de judecată către intimaţii C.G., C.G., C.I., C.I., M.F., M.V., L.A., B.I., M.A., C.F., B.P., B.V., B.A., C.L., B.D., B.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 484/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
