ICCJ. Decizia nr. 515/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 515/2014
Dosar nr. 11864/3/2011/a1
Şedinţa publică din 13 februarie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 16 februarie 2011, contestatorul C.I. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. 85112 din 1 ianuarie 2011, solicitând anularea acesteia, iar în subsidiar, a contestat cuantumul pensiei stabilite întrucât prin decizia atacată a fost privat de un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totodată a arătat că au fost încălcate principiile neretroactivităţii legii şi al drepturilor câştigate.
Prin Sentinţa civilă nr. 1516 din 16 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
La data de 4 octombrie 2012, pe rolul acestui tribunal, contestatorul a depus la dosar precizare şi completare a acţiunii, prin care a formulat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, contestaţie împotriva Deciziei de recalculare a pensiei nr. 85112 din 1 ianuarie 2011 şi împotriva Deciziei de revizuire nr. 85112 din 5 decembrie 2011, solicitând anularea acestora şi menţinerea Deciziei de pensionare nr. 091277/2009. În motivarea cererii completatoare, a arătat că a fost trecut în rezervă prin pensionare în baza legilor nr. 164/2001 şi nr. 80/1995 potrivit Deciziei nr. 091277 din 20 ianuarie 2009. După adoptarea Legii nr. 119/2010, a fost emisă Decizia de recalculare nr. 85112 din 1 ianuarie 2011 şi apoi, potrivit O.U.G. nr. 1/2011, Decizia de revizuire nr. 85112 din 5 decembrie 2011. A susţinut că, ambele decizii sunt nelegale întrucât încălcă principiile fundamentale constituţionale, dar şi dreptul de proprietate asupra pensiei iniţial stabilite.
Prin cererea completatoare depusă la dosar la data de 05 decembrie 2012, contestatorul a solicitat şi anularea Deciziei nr. 3887 din 28 februarie 2011 emisă ca urmare a soluţionării contestaţiei sale împotriva Deciziei de recalculare a pensiei nr. 85112 din 1 ianuarie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul C.I. în contradictoriu cu intimatele Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
În pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că deciziile contestate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale, în baza Legii nr. 119/2010 şi că drepturile de pensie ale contestatorului au fost revizuite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2011. Totodată, s-a reţinut că deciziile contestate sunt conforme cu legislaţia naţională şi nu contravin dispoziţiilor art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie, sens în care a fost evocată jurisprudenţa europeană.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul C.I. criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală.
În această fază procesuală, contestatorul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale pentru efectuatea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 şi art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, considerând că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile art. 75 - 76 din Constituţie, art. 1 alin. (4) şi art. 124 din Legea fundamentală.
Prin Încheierea de şedinţă din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 11864/3/2011 s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. 1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011) şi art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, formulată de recurentul-contestator C.I.
Examinând condiţiile privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional reţinând că excepţia a fost invocată de contestator în recursul declarat de acesta împotriva Sentinţei civile nr. 2535 din 18 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, şi că cererea vizează neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o ordonanţă în vigoare, respectiv prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 şi art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G.nr. 1/2011, dispoziţii care nu au fost declarate neconstituţionale. S-a reţinut că în privinţa acestor texte legale instanţa de contencios constituţional a respins fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională prin Deciziile nr. 919/2011, nr. 406/2012, nr. 407/2012, nr. 661/2012, nr. 747/2012, nr. 772/2012 şi nr. 190/2013. S-a avut însă în vedere că în ceea ce priveşte existenţa unei legături indisolubile între excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în faza procesuală a recursului, curtea de apel a reţinut că prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 şi art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat la baza pronunţării Sentinţei civile nr. 2535 din 18 februarie 2013 a Tribunalului Argeş, drept pentru care a respins cererea contestatorului de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a respectivelor dispoziţii legale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul C.I., criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală întrucât dispoziţiile legale faţă de care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate au legătură directă cu soluţionarea cauzei câtă vreme chiar prin hotărârea atacată, prima instanţă, a împărtăşit apărarea formulată şi a reţinut că, într-adevăr, revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condiţiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate de instanţele de judecată, iar dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2010 nu putea fi aplicat în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate în plată în ipoteza în care atât dispoziţiile înscrise în art. 180 alin. (7) din Legea 19/2000 şi art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 au reţinut, cu valoare de principiu, faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii noi, ceea ce reprezenta de fapt, o recunoaştere a principiilor drepturilor câştigate, respectiv, a principiului neretroactivităţii legii civile.
Consideră recurentul că, nelegalitatea încheierii este determinată şi de faptul că prin hotărârea judecătorească prin care a fost anulată decizia de recalculare, instanţa a reţinut în mod irevocabil faptul că se menţine pensia de serviciu aflată în ”plată în luna decembrie 2010". Susţine că, în raport de această situaţie, dispoziţiile art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care au dispus, că prin revizuire pot fi modificate chiar şi cuantumurile pensiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti. Apreciază justificat interesul în ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi legătura acestei cu soluţionarea cauzei, drept pentru care solicită admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de recurs pentru a fi sesizată Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs învederate, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Încheierea de şedinţă din 5 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în Dosarul nr. 11864/3/2011 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa apreciind eronat asupra neîntrunirii exigenţei normei legale sub aspectul întrunirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Analiza de conţinut a dispoziţiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 relevă împrejurarea că soluţionarea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cade în sarcina instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute expres şi limitativ în art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din lege şi anume: dacă excepţia de neconstituţionalitate priveşte o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept şi dacă prevederile legale care formează obiectul excepţiei nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Prin încheierea recurată, instanţa a verificat condiţiile impuse pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional cu efectuarea controlului de constituţionalitate, apreciind că nu sunt întrunite toate condiţiile cumulative prevăzute de lege, respectiv cea care vizează existenţa unei legături între necesitatea controlului de constituţionalitate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei aflată în curs de soluţionare în faza procesuală a recursului.
În speţă, excepţia invocată priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. art. 4 şi art. 20 Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011, act normativ în temeiul căruia au fost emise deciziile de recalculare şi revizuire a pensiei contestatorului şi care au făcut obiectul judecăţii în fond, anularea acestor decizii, precum şi a celor subsecvente fiind solicitată de contestator în scopul menţinerii în plată a pensiei stabilită în baza Legilor nr. 164/2001 şi nr. 80/1995.
Prin Sentinţa civilă nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş acţiunea contestatorului C.I. a fost respinsă, iar din considerentele acestei rezultă faptul că instanţa de fond a analizat cauza şi prin raportare la dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 a căror incidenţă nu a fost înlăturată şi dispoziţiile care reglementează metodologia de calcul înscrisă în O.U.G. nr. 1/2011 prin care s-a prevăzut expres că pensiile militare de stat, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.
În acelaşi timp, examinarea cererii de recurs formulată ce contestatorul C.I. împotriva Sentinţei civile nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale relevă împrejurarea că, în dezvoltarea motivelor de recurs, hotărârea instanţei de fond este criticată pentru nelegalitate şi din perspectiva modului de aplicare a dispoziţiilor legale a căror constituţionalitate o contestă, susţinându-se - printre altele - că recalcularea şi revizuirea pensiei efectuate în baza O.U.G. nr. 1/2011 încalcă principiul neretroactivităţii şi al drepturilor câştigate. S-a mai invocat în motivarea cererii de recurs că, nelegalitatea hotărârii primei instanţe rezidă şi din faptul că dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2011 edictate în aplicarea Legilor nr. 119/2010 şi nr. 260/2010 pentru stabilirea metodologiei de recalculare/revizuire a pensiilor de serviciu contravin prevederilor legii pentru aplicarea căreia a fost adoptată, situaţie nepermisă. În continuarea argumentării, recurentul a susţinut existenţa unui conflict între dispoziţiile unor legi organice, respectiv Legile nr. 19/2000 şi nr. 263/2010 şi cele ale legii ordinare dată în aplicarea acestora, respectiv O.U.G. nr. 1/2011, devenită Legea nr. 165/2011.
În acest context, raportat atât la obiectul dedus judecăţii, analiza efectuată şi statuările instanţei de fond cu privire la dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2011, cât şi la împrejurarea că norma legală contestată - a cărei neconstituţionalitate s-a invocat - face obiectul controlului judiciar, recurentul formulând critici privind nelegalitatea sentinţei atacate din perspectiva modului greşit de aplicare a respectivei normei legale, Înalta Curte urmează a constata că în mod eronat s-a apreciat asupra neîntrunirii cerinţelor cumulative înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv cea care vizează legătura dintre excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 20 din Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011 şi soluţionarea cauzei. Interesul contestatorului în ce priveşte soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a legăturii acesteia cu soluţionarea litigiului sunt justificate în condiţiile în care în cuprinsul acţiunii, precum şi pe parcursul fazelor procesuale, inclusiv în memoriul de recurs, acesta a susţinut că revizuirea/recalcularea pensiei pe baza metodologiei şi a condiţiilor stabilite de O.U.G. nr. 1/2011 este nelegală întrucât îi încalcă dreptul de proprietate consacrat şi garantat de Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană.
În consecinţă, având în vedere că textele legale înscrise în O.U.G. nr. 1/2011 în privinţa cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate au constituit temei legal al pronunţării hotărârii instanţei de fond, criticat pentru motive de nelegalitate în calea de atac exercitată, Înalta Curte va constata îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 atât timp cât prevederile legale au legătură cu soluţionarea litigiului dintre părţi, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti.
Drept urmare, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de contestatorul C.I. împotriva Încheierii de şedinţă din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 11864/3/2011. Va dispune casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Piteşti în vederea sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei privind neconstituţionalitatea art. 4 şi art. 20 Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011, având în vedere dispoziţiile înscrise în art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 în conformitate cu care sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de textul evocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatorul C.I. împotriva Încheierii de şedinţă din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 11864/3/2011.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza Curţii de Apel Piteşti în vederea sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei privind neconstituţionalitatea art. 4 şi art. 20 Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 516/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
