ICCJ. Decizia nr. 580/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 580/2014
Dosar nr. 2639/102/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin Sentinţa civilă nr. 498 din 31 martie 2008 a Tribunalului Mureş s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul V.G., mandatari S.M. şi S.S., cu domiciliul procesual la avocatul K.E.E. din Târgu Mureş, judeţul Mureş, împotriva Dispoziţiei nr. 6760 din 21 august 2007, emisă de primarul municipiului Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Imobilul situat în municipiul Târgu Mureş, jud. Mureş, înscris iniţial în C.F. nr. AA Târgu Mureş, transcris apoi în C.F. nr. BB Târgu Mureş, a aparţinut numiţilor V.C., V.G. şi V.E., în cote egale (B + 3, 4, 5), V.G. fiind contestatorul din prezenta cauză, iar celelalte persoane sunt surorile lui, în prezent decedate. În luna iunie 1948, contestatorul s-a întors din prizonieratul din U.R.S.S., iar în data de 16 septembrie 1949 a încheiat cu numita N.S., soţia lui F.G., contract de înstrăinare. La acea dată surorile contestatorului erau dispărute, anterior fiind deportate, fără a mai exista ştiri despre acestea. Pentru V.E. exista la acea dată o hotărâre judecătorească a Tribunalului Mureş, de declarare a morţii, iar pentru V.E.A. procedura era în curs. Prin acest contract contestatorul a înstrăinat întreg imobilul în litigiu pentru preţul de 550.000 lei. Dreptul de proprietate asupra imobilului s-a întabulat în cartea funciară în favoarea cumpărătoarei la 29 septembrie 1949 (B+11) şi 22 decembrie 1949 (B+13). Contestatorul a continuat să locuiască în imobil, în calitate de chiriaş, potrivit Contractului de închiriere din 15 octombrie 1949. În anul 1951, imobilul a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar în temeiul Deciziei civile nr. 1011/1998 a Tribunalului Mureş (B+17), acesta a fost restituit fostului proprietar N.S. În această situaţie se observă că la data naţionalizării imobilului contestatorul nu mai avea calitatea de proprietar sau coproprietar al acestuia astfel că în mod corect cererea sa de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii a fost respinsă de către primarul municipiului Târgu Mureş.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, contestatorul V.G. solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile apelate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea cererii s-a arătat că în considerentele hotărârii instanţa reţine că prin Contractul de vânzare-cumpărare din 16 septembrie 1949 încheiat cu N.S., contestatorul a înstrăinat întregul imobil, obiect al notificării.
Aceste afirmaţii sunt însă contrazise de înscrierile din cartea funciară.
Aşa cum rezultă din copia fidelă a C.F. AA Târgu Mureş, contestatorul împreună cu surorile sale V.C. şi V.E. au fost proprietari în cote egale de 1/3 parte, dreptul lor fiind înscris la poz. B3,4 şi 5.
În luna iunie 1948 s-a întors din prizonieratul din U.R.S.S. şi împreună cu W.E. a ocupat imobilul din str. R. în prezent str. A.I.
Naţionalizarea imobilelor era la data contractului iminentă, Decretul nr. 92/1950 fiind publicat la circa 7 luni, la 20 aprilie 1950.
În atare circumstanţe familia profesorului F.G. a susţinut că vor încheia un contract de vânzare-cumpărare fictiv privind acest imobil, deoarece imobilele nu se vor prelua de la intelectuali, ci numai de la evrei.
Pentru a se asigura că nu va ajunge pe stradă s-a încheiat şi contractul de închiriere aflat la dosar.
Despre soarta surorilor nu avea cunoştinţă.
În atare condiţii, sub presiune a încheiat cu soţia prof. F.G. contractul în discuţie.
S-au arătat viciile contractului de vânzare-cumpărare şi anume că nu puteau fi înstrăinate cotele surorilor, că nu a primit nicio sumă de bani în contul vânzării şi contractul nu poartă semnăturile martorilor, deoarece era fictiv.
Imobilul în litigiu s-a întabulat în favoarea lui N.S. în baza unui act juridic lovit de nulitate absolută.
Prin Întâmpinarea depusă la 12 ianuarie 2009, pârâtul Municipiul Târgu Mureş a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că întregul imobil, fost proprietatea lui V.G., a fost în mod legal înstrăinat anterior preluării de către stat, către soţia lui F.G. născută N.S.
Prin Decizia civilă nr. 14A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul V.G., decedat, prin moştenitor S.M., împotriva Sentinţei civile nr. 498 din 31 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2639/102/2007.
Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Obiectul litigiului îl constituie imobilul situat în municipiul Târgu Mureş, str. A.I., înscris iniţial în C.F. AA Târgu Mureş, transcris apoi în C.F. nr. BB.
În anul 1951, imobilul a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar în temeiul Deciziei civile nr. 1011/1998 a Tribunalului Mureş (B + 17 foaie de proprietate C.F.), acesta a fost restituit fostului proprietar N.S.
Numita N.S. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu V.G. la data de 16 septembrie 1949.
În motivele de apel contestatorul a invocat vicii ale contractului de vânzare-cumpărare, respectiv fictivitatea actului, neplata preţului, nesemnarea actului de martori, înstrăinarea unor cote-părţi aparţinând altor persoane.
Invocând toate aceste aspecte, reclamantul a formulat acţiune separată pentru constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 16 septembrie 1949, acţiune ce a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 10418 din 8 noiembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Mureş, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 172 din 7 iunie 2012 a Tribunalului Mureş şi irevocabilă prin Decizia nr. 171/R din 7 februarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în Dosarul nr. 6964/320/2008.
Toate cauzele de nulitate invocate de reclamant au fost analizate prin această hotărâre judecătorească prin care s-a dezlegat o situaţie juridică existentă între părţi, respingându-se acţiunea pentru constatarea nulităţii actului juridic civil.
Astfel, s-a statuat irevocabil cu privire la validitatea transferului dreptului de proprietate de la contestator la cumpărătoarea N.S.
În virtutea efectului substanţial al hotărârilor judecătoreşti nu se mai repun în discuţie constatările de fapt şi de drept analizate cu putere de lucru judecat în cadrul litigiului soluţionat anterior.
Prin urmare, la data naţionalizării imobilului contestatorul nu avea calitatea de proprietar al imobilului, astfel încât în mod întemeiat s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, modificată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs S.M., moştenitoarea reclamantului V.G., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că imobilul care a făcut obiectul notificării a fost înstrăinat în mod legal, în condiţiile în care a făcut dovada că actul de înstrăinare invocat nu era apt să transmită proprietatea asupra întregului imobil.
Contractul de vânzare-cumpărare nu este unul valid întrucât s-au înstrăinat şi cotele-părţi aparţinând surorilor reclamantului, acesta a fost un act încheiat în mod fictiv, neavând loc plata preţului, iar martorii consemnaţi ca fiind prezenţi la încheierea actului nu au semnat.
Municipiul Târgu Mureş, prin Primar, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele de recurs aşa cum au fost dezvoltate nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei s-a arătat că în cauză s-a făcut dovada deplină că la data naţionalizării imobilul era proprietatea cumpărătoarei N.S., căreia, de altfel, în baza Deciziei civile nr. 1011/1998, i s-a restituit imobilul.
Excepţia nulităţii recursului este nefondată.
Motivele de recurs, aşa cum au fost dezvoltate, fac posibilă încadrarea acestora în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 23 - 24 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este însă nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit principiului de soluţionare a notificărilor, înscris în H.G. nr. 25/2007, sarcina probei proprietăţii, a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) şi ale art. 23 din lege.
Normele metodologice arată ce se înţelege prin acte doveditoare, iar dispoziţiile art. 24 din lege, cât şi pct. 24 din aceleaşi norme metodologice prevăd că în absenţa unor probe contrare existenţa dreptului se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Or, în cauză, s-a făcut dovada că la data preluării abuzive, în baza Decretului nr. 92/1950, proprietar al imobilului era numita N.S., care dobândise dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul.
Acţiunea în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare fiind respinsă în mod irevocabil, în mod legal a reţinut instanţa că reclamantul nu face dovada proprietăţii asupra imobilului la momentul preluării abuzive, iar cauzele de nulitate ale contractului au fost analizate în acea cauză.
Mai mult, prin Decizia civilă nr. 1011 din 22 septembrie 1998, s-a constatat că imobilul în litigiu este proprietatea legală a proprietarei tabulare N.S. şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în C.F. nr. AA Târgu Mureş, prin radierea dreptului de proprietate a Statului Român şi reînscrierea dreptului de proprietate pentru N.S.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Primarul Municipiului Târgu Mureş.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.M., moştenitoarea reclamantului V.G., împotriva Deciziei nr. 14A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 584/2014. Civil. Expropriere. Pretenţii. Recurs → |
|---|
