ICCJ. Decizia nr. 622/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 622/2014
Dosar nr. 47832/299/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 februarie 2014
asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2013 pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul N.M.A., în calitate de executor judecătoresc în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, cu sediul profesional în Bucureşti, sector 1, a solicitat încuviinţarea executări silite a titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit nr. 204 din 12 octombrie 2007 şi nr. 47 din 30 martie 2012, precum şi a contractelor de ipotecă autentificate sub nr. 1.030 din 12 octombrie 2007 şi nr. 556 din 30 martie 2012.
În motivare, s-a arătat că cererea de încuviinţare a executării silite a intervenit urmare a solicitării de punere în executare a titlurilor mai sus menţionate, de creditoarea B.R.D. şi de urmărire a tuturor bunurilor şi veniturilor aduse în garanţie şi identificate ale debitorului ipotecar T.A., pentru debitul în cuantum total de 126.832,96 euro, la care se adaugă dobânzi şi cheltuieli de executare.
Prin Încheierea nr. 591 din 22 octombrie 2013, Judecătoria Brezoi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 665 alin. 1 raportat la art. 650 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc, respectiv Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 24.132 din 12 decembrie 2013 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa soluţionării litigiului în favoarea Judecătoriei Brezoi şi, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea acestuia.
În motivare, s-a reţinut că cererea în cauză a fost formulată la data când nu erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aspect care determină aplicabilitatea prevederilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, prin care a fost instituită o normă de competenţă teritorială exclusivă absolută.
S-a mai constatat că executarea urmează să se facă în raza teritorială a Judecătoriei Brezoi, deoarece terenurile intravilane, proprietatea debitorului se află în comuna Voineasa, judeţul Vâlcea şi nu există niciun alt element în cauză care să determine competenţa judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Instanţa a analizat cauza şi în raport de prevederile art. 650 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care trebuie corelate cu cele ale art. 818 - 819 din acelaşi act normativ, potrivit cărora executorul judecătoresc poate solicita încuviinţarea executării silite doar instanţei de executare în raza teritorială a căreia se află imobilul.
Se constată că Judecătoria Brezoi este competentă să soluţioneze cauza de faţă, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se afla acestea.
Prevederile alin. (2) şi alin. (3) ale aceluiaşi text de lege stipulează că "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea", aceasta soluţionând şi cererile de încuviinţare a executării silite.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brezoi la data de 10 octombrie 2013, petentul N.M.A., executor judecătoresc în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit nr. 204 din 12 octombrie 2007 şi nr. 47 din 30 martie 2012, precum şi a contractelor de ipotecă autentificate sub nr. 1030 din 12 octombrie 2007 şi nr. 556 din 30 martie 2012, în baza cărora debitorul T.A. este obligat la restituirea integrală a creditului, dobânzilor şi comisioanelor calculate până la stingerea în totalitate a debitului pecuniar reţinut în sarcina sa.
În cuprinsul solicitării astfel formulate, petentul a enumerat bunurile aparţinând debitorului asupra cărora a fost instituită ipoteca şi care urmează a fi executate pentru recuperarea creanţei aparţinând creditoarei B.R.D. şi care sunt situate în comuna Voineasa, judeţul Vâlcea, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Brezoi.
Faţă de acest aspect, având în vedere că executarea urmează să se desfăşoare exclusiv asupra imobilelor situate în raza teritorială a Judecătoriei
Brezoi, pentru considerentele arătate şi în raport de dispoziţiile art. 373 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 621/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 626/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
