ICCJ. Decizia nr. 687/2014. Civil. Conflict de competenţă. Exercitarea autorităţii părinteşti, pensie întreţinere, stabilire domiciliu minor. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 687/2014
Dosar nr. 1240/237/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 februarie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 20 iunie 2013, sub nr. 1240/237/2013, reclamanta Ş.F. a chemat în judecată pe pârâtul C.R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la 14 iulie 2002 la M. (Milano), stabilirea la reclamantă a domiciliului minorelor A.H. şi V., obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere pentru minore şi exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către mamă.
Prin Sentinţa civilă nr. 858 din 20 septembrie 2013, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în Italia, la Milano, comuna M., că între părţi nu a intervenit un acord cu privire la instanţa care să soluţioneze cererea de divorţ promovată de reclamantă şi că, în raport de dispoziţiile art. 914 C. proc. civ., competentă cu soluţionarea cauzei este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 305 din 16 ianuarie 2014, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Gura Humorului, constatând ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, reclamanta şi-a stabilit domiciliul în Gura Humorului din luna iulie a anului 2012, iar de atunci locuieşte neîntrerupt cu minorele în această localitate, că în cartea sa de identitate s-a înscris menţiunea stabilirii domiciliului în Gura Humorului în data de 7 iunie 2013, deci anterior formulării cererii de chemare în judecată, că în raport de cetăţenia părţilor şi de dispoziţiile art. 3 lit. b din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 rezultă că instanţele române sunt competente internaţional în soluţionarea cererii şi că, faţă de aceste considerente, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile tezei finale a art. 914 C. proc. civ., ce atrag competenţa Judecătoriei Gura Humorului.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Judecătoria Gura Humorului a fost sesizată cu o cerere de divorţ, prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei părţilor încheiată în Italia, la Milano, com. M. Prin acţiune s-a precizat că domiciliul reclamantei este în Gura Humorului, jud. Suceava, iar domiciliul pârâtului este în com. Hudeşti, sat Vatra, jud. Botoşani.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, motivat de faptul că au încheiat căsătoria în Italia şi că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Italia, unde pârâtul locuieşte şi în prezent.
Faţă de împrejurarea că părţile au încheiat căsătoria în Italia, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, potrivit cărora: "Sunt competente să hotărască în problemele privind divorţul, separarea de corp şi anularea căsătoriei instanţele judecătoreşti din statul membru:
(a) pe teritoriul căruia se află;
- reşedinţa obişnuită a soţilor sau
- ultima reşedinţă obişnuită a soţilor în condiţiile în care unul dintre ei încă locuieşte acolo sau
- reşedinţa obişnuită a pârâtului sau
- în caz de cerere comună, reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi sau
- reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin un an imediat înaintea introducerii cererii sau
- reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin şase luni imediat înaintea introducerii cererii şi în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, are "domiciliul" în acel loc;
(b) de cetăţenie a celor doi soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, statul "domiciliului" comun."
Înalta Curte constată că părţile au cetăţenie română, împrejurare ce determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3 lit. b teza 1, respectiv competenţa internaţională a instanţelor judecătoreşti din România în soluţionarea pricinii.
Pentru a determina competenţa teritorială, urmează a se observa că reclamanta a introdus cererea la 20 iunie 2013, aşadar după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., motiv pentru care devin incidente prevederile art. 914 din acest act normativ.
Art. 914 C. proc. civ. dispune: "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
Ipoteza în cauza de faţă este aceea în care pârâtul nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional, situaţie care determină competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului.
Art. 87 C. civ. stabileşte că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".
Ancheta socială efectuată de Consiliul Local Gura Humorului - Direcţia de Asistenţă Socială, la dispoziţia Judecătoriei Gura Humorului a stabilit că reclamanta a revenit în ţară în iulie 2012, moment de la care locuieşte împreună cu minorele în localitatea Gura Humorului. Totodată, la dosar se află copia cărţii de identitate a reclamantei, eliberată la 19 martie 2013, de SPCLEP Gura Humorului, care cuprinde menţiunea domiciliului său în această localitate.
Aşadar, constatând că reclamanta are domiciliul în Gura Humorului, în raport de dispoziţiile legale enunţate, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Gura Humorului.
Înalta Curte observă că părţile au depus la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, după închiderea dezbaterilor, un înscris denumit "declaraţie" prin care au solicitat, de comun acord, în temeiul dispoziţiilor art. 914 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea cauzei la această instanţă,
Or, legiuitorul a permis acordul părţilor cu privire la alegerea instanţei competente în soluţionarea cererii de divorţ numai în situaţia în care niciuna din părţi nu are locuinţa în ţară, ceea ce în speţă nu se verifică.
De asemenea, trebuie observat şi că situaţia reglementată de dispoziţiile art. 914 alin. (2) C. proc. civ. este diferită de alegerea de competenţă prevăzută de art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care este posibilă numai în cazul proceselor privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 678/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 688/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
