ICCJ. Decizia nr. 688/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 688/2014
Dosar nr. 1362/91/2013
Şedinţa publică din 27 februarie 2014
Împotriva Deciziei civile nr. 44A din 04 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, reclamanţii P.H.V., P.M., P.S.V. şi P.V.A. au formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 01 noiembrie 2013.
Prin motivele de recurs recurenţii reclamanţi au invocat cazurile de nelegalitate prevăzute de:
- art. 488 pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii".
- art. 488 pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
În sensul incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. se susţine că, deşi Notificarea formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001 viza despăgubiri şi pentru casa de cărămidă, acoperită cu tablă şi având şase camere, cămară, baie, hol, bucătărie, odaie de serviciu, o bucătărie de vară, o magazie de zid şi un pavilion în curte, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Focşani prin Primar şi a menţinut în totalitate Dispoziţia nr. 8218 din 07 noiembrie 2013, prin care s-au acordat despăgubiri numai pentru imobilul-teren, fără a motiva în vreun fel decizia de respingere a restituirii prin echivalent şi pentru imobilul casa de locuit.
În sensul incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. se susţine că, prin soluţia adoptată de instanţa de apel s-au încălcat dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (4), (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001, redate în continuare, în conţinutul cererii de recurs.
De asemenea, se susţine încălcarea Legii nr. 10/2001, în sensul că acest act normativ nu cuprinde nicio dispoziţie care să reglementeze refuzul instanţei de a valorifica procura specială autentificată sub nr. 880, pe motiv că nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege pentru formularea notificării.
La data de 20 decembrie 2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamanţi, prin care s-a constatat că recursul este admisibil.
Înalta Curte a constatat că problema de drept care se pune în cauză nu este controversată şi face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aşa cum prevede art. 493 alin. (6) C. proc. civ.
Completul de judecată a luat act de conţinutul raportului în şedinţa din camera de consiliu de la data de 16 ianuarie 2014, dispunând comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Raportul a fost comunicat părţilor la data de 21 ianuarie 2014, nefiind depuse puncte de vedere asupra raportului.
Având în vedere dispoziţiile art. 499 teza I C. proc. civ. în analiza recursului de faţă, Înalta Curte urmează să îl admită, apreciind ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ.
Potrivit art. 488 pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale".
Sintagma "alcătuirea instanţei" implică atât nerespectarea normelor privind compunerea instanţei, cât şi pe acelea referitoare la constituirea instanţei.
Prin noţiunea de compunere a instanţei se înţelege formarea instanţei din personal având funcţia de judecător.
În ipoteza în care, calificând greşit calea de atac exercitată drept apel, în loc de recurs, instanţa a pronunţat o hotărâre în complet format din doi judecători, în loc de trei, cum prevede legea, s-au încălcat normele legale imperative privind compunerea instanţei.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 februarie 2013 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, reclamanţii P.H.V., P.M., P.S.V. şi P.V.A. au solicitat anularea Dispoziţiei nr. 8218 din 07 noiembrie 2012 emisă de Primăria Municipiului Focşani şi obligarea intimatei să emită o nouă dispoziţie, prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 890 mp situat în Focşani str. V.I.Lenin nr. 22 şi 1/2 din casă şi anexe în ceea ce îl priveşte pe reclamantul P.H.V. şi acordarea de despăgubiri pentru cota de 1/2 din aceleaşi imobile pentru ceilalţi reclamanţi, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001(R).
Prin sentinţa civilă nr. 316 din 25 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea. secţia I civilă, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii P.H.V., P.M., P.S.V. şi P.V.A. împotriva pârâtului Municipiul Focşani prin Primar; s-a anulat, în parte, Dispoziţia nr. 8218 din 7 noiembrie 2012 emisă de pârât şi s-a stabilit că reclamanţii P.M., P.S.V. şi P.V.A. au dreptul la despăgubiri pentru cota de 1/2 din suprafaţa de 890 mp teren şi din construcţii, iar reclamantul P.H.V. are dreptul la despăgubiri pentru cota de 1/2 din suprafaţa de 890 mp teren şi din construcţii; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind emiterea unei noi dispoziţii.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, la data de 17 iunie 2013.
La termenul de judecată din data de 04 septembrie 2013 Curtea de Apel a recalificat calea de atac ca fiind apel şi nu recurs.
Prin Decizia civilă nr. 44A din 04 septembrie 2013 Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Focşani prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 316 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea, a schimbat în tot sentinţa civilă şi, în rejudecare, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanţi împotriva Dispoziţiei nr. 8.218 din 7 noiembrie 2012 emisă de pârât.
Hotărârea astfel pronunţată a fost dată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În analiza recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţia motivată de respingere a notificării poate fi atacată la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.
Prin urmare, art. XII şi XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, fiind de imediată aplicare, reglementează că, împotriva hotărârilor tribunalului pronunţate în temeiul Legii nr. 10/2001 se exercită recurs la curtea de apel, astfel încât, în speţă, calea de atac exercitată este recursul şi nu apelul.
Înalta Curte constată că, în şedinţa publică din 04 septembrie 2013, în motivarea recalificării căii de atac exercitate de reclamanţi, Curtea de Apel a reţinut în mod expres, că aceasta "este apel şi nu recurs, cum din eroare s-a înregistrat, având în vedere dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă".
Calificarea juridică dată acestei cereri este greşită şi, drept consecinţă, la Curtea de Apel s-a judecat în mod greşit apelul şi nu recursul aşa cum prevede legea specială în acest caz, având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Se constată, în consecinţă, că instanţa a pronunţat o hotărâre în complet format din doi judecători, în loc de trei, cum prevede legea, încălcând normele legale imperative privitoare la compunerea instanţei, motiv pentru care este incident în recurs cazul de casare a hotărârii prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 496 - 497 C. proc. civ., urmează să admită recursul declarat în cauză, să caseze decizia Curţii de Apel Galaţi, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanţii P.H.V., P.M., P.S.V. şi P.V.A. împotriva Deciziei nr. 44A din 4 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Casează decizia şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea recursului declarat de pârâtul Municipiul Focşani prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 316 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 687/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 689/2014. Civil → |
|---|
