ICCJ. Decizia nr. 693/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 693/2014
Dosar nr. 372/64/2013
Şedinţa publică din 27 februarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 251 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 24 mai 2013, reclamantul V.E. a chemat în judecat pe pârâta SC HSTD Prestări Servicii Tehnice SRL Braşov, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să îi restituie suma de 6.550,95 euro, reţinută în mod abuziv şi nelegal cu titlu de comisioane şi alte taxe, precum şi salariul neîncasat în integralitate aferent lunii noiembrie şi decembrie, în baza contractului de asociaţie încheiat între cei 4 asociaţi persoane fizice şi pârâtă.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1.194M din 1 august 2012, a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti invocată de pârâtă şi a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut existenţa unei clauze compromisorii în contract, prin care părţile au convenit excluderea competenţei instanţelor judecătoreşti pentru litigiile din sau în legătură cu contractul şi competenţa exclusivă a instanţei de arbitraj.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul V.E. a formulat contestaţie în anulare care a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 779M din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.
Reclamantul V.E. a atacat şi cu recurs Sentinţa nr. 1.194M din 1 august 2012 a Tribunalului Braşov, iar Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 396 din 27 februarie 2013 a respins recursul.
La data de 26 iulie 2013 reclamantul formulează contestaţie în anulare împotriva acestei decizii.
Învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1.448 din 27 august 2013 a constatat că nu sunt întrunite cerinţele art. 317 alin. (2) şi 318 C. proc. civ. şi, prin urmare, a respins calea de atac.
Reclamantul V.E. a formulat recurs împotriva acestei decizii solicitând casarea acesteia, admiterea contestaţiei în anulare şi fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.
În fapt, a arătat că instanţa a săvârşit o eroare materială şi a încălcat dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă.
A susţinut că în mod eronat s-a considerat că litigiul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti naţionale, aşa cum rezultă din interpretarea contractului de asociaţie încheiat de părţi.
Recurentul a arătat că art. 22 din contract nu conţine o clauză compromisorie validă întrucât nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege, respectiv Convenţia Europeană de Arbitraj Comercial Internaţional încheiată la Geneva în anul 1961 şi ratificată de România prin Decretul nr. 281/1963.
Tribunalul Braşov, susţine recurentul, era competent să soluţioneze litigiul deoarece instanţa română are plenitudine de competenţă atât materială cât şi teritorială, pârâta fiind o societate comercială "de naţionalitate română".
Curtea, analizând contestaţia în anulare pe care a formulat-o, a ignorat faptul că instanţa de recurs nu a cercetat motivele de recurs invocate şi, deşi, era incident art. 318 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din Noul C. proc. civ. a respins contestaţia.
Intimata-pârâtă SC HSTD Prestări Servicii Tehnice SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 320 C. proc. civ.
Analiza instanţei de recurs:
În primul rând, se reţine că în litigiul pendinte se aplică C. proc. civ. -1865 întrucât dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (Noul cod de procedură civilă) se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, astfel cum prevăd dispoziţiile tranzitorii şi de punere în aplicare a acestui act normativ, respectiv art. 3 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012.
Cum cererea introductivă a fost formulată de reclamant la data de 24 mai 2012, înainte de intrarea în vigoare a acestuia, în prezenta cauză nu se aplică normele de procedură dispuse prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. - 1865, va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului pe care o găseşte incidentă în cauză pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În cauza de faţă se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau recurs.
Astfel, hotărârea atacată cu recurs, rezolvând o contestaţie în anulare, contra unei decizii, date în recurs, este irevocabilă ca şi hotărârea atacată, în conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Având în vedere această împrejurare şi faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil şi îl va respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul V.E. împotriva Deciziei nr. 1448/R din 27 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 692/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 696/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
