ICCJ. Decizia nr. 698/2014. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 698/2014
Dosar nr. 455/1/2014
Şedinţa publică din 27 februarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 251 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1162/105/2004 S.E. a contestat în contradictoriu cu Primarul comunei Colceag Dispoziţia nr. 1.131 din 29 aprilie 2004 emisă de pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziţiei, constatarea calităţii contestatoarei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii şi restituirea în natură a imobilului compus din teren de 1.000 mp situat în comuna Colceag, sat Inoteşti pe care este edificată o casă.
La data de 13 august 2004, S.A.I. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat să se constate dreptul de proprietate al membrilor săi asupra sediului CAP Inoteşti, a terenului pe care acesta este situat precum şi a altor bunuri.
Prin Încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2004, tribunalul a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.A.I.
Tribunalul Prahova, prin Sentinţa civilă nr. 226 din 7 februarie 2007 a respins, ca nefondată, contestaţia formulată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007 a admis apelul declarat de contestatoarea S.E., a respins apelul declarat de intervenienta S.A.I., a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
În rejudecare, Tribunalul Prahova prin Sentinţa civilă nr. 5.191 din 7 noiembrie 2012 a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată şi precizată de S.E.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 27 din 23 aprilie 2013 a admis apelul declarat de contestatoarea S.E., a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis contestaţia precizată, a anulat dispoziţia nr. 1.131 din 29 aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Colceag, a dispus restituirea în natură către contestatoare a suprafeţei de 664 mp şi a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 06 martie 2013, petenţii S.A.I. reprezentată de D.M. şi N.D. au solicitat completarea dispozitivului şi a încheierii de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti la 16 aprilie 2013 şi respectiv 23 aprilie 2013 sub aspectul omisiunilor vizând părţile, atât din dosarul în care s-a pronunţat această hotărâre cât şi în cadrul altor dosare care sunt expres menţionate în cuprinsul cererii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 177 din 3 decembrie 2013 a respins, ca nefondată, cererea de completare atât a încheierii de amânare a pronunţării din 16 aprilie 2013 cât şi a hotărârii, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 2812 C. proc. civ.
Curtea a constatat că, în speţa dedusă judecăţii, petenţii au invocat o serie de omisiuni cu privire la părţile din litigiu însă, în cauza care s-a soluţionat prin decizia a cărei completare s-a solicitat cadrul procesual a fost iniţial stabilit prin cererea de chemare în judecată formulată de S.E. în contradictoriu cu S.A.I. şi Primarul comunei Colceag - jud. Prahova, iar, ca efect al Deciziei de casare nr. 346/2007 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a stabilit în mod irevocabil că părţi în procesul respectiv sunt S.E. şi Primăria comunei Colceag, litigiul vizând o contestaţie la Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.A.I., D.M. şi N.D.
Nu a fost indicat un temei de drept, iar din lectura anevoioasă a cererii de recurs se deduce că recurenţii sunt nemulţumiţi de proasta gestionare a patrimoniului CAP Inoteşti, distrugerea acestuia şi furturi ale bunurilor ce au aparţinut acestei entităţi juridice.
La termenul de judecată din data de 27 februarie 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii încadrarea criticilor formulate în calea de atac în motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Examinând recursul sub aspect formal, din perspectiva încadrării criticilor formulate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., chestiune supusă dezbaterii contradictorii în şedinţa publică din 27 februarie 2014, Înalta Curte constată că acesta este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Se reţine că, instanţa de recurs poate exercita un control judiciar eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Prin criticile formulate, recurenţii contestă situaţia de fapt reţinută cu privire la îndreptăţirea contestatoarei la a primi măsuri reparatorii pentru imobilul pentru care a formulat pretenţii de restituire în procedura Legii nr. 10/2010 şi modul în care au fost interpretate probele administrate.
În speţa de faţă, susţinerile recurenţilor se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticile vizând situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi nu argumentele acestei instanţe în motivarea deciziei atacate, respectiv cele ce au determinat respingerea cererii de completare a dispozitivului.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenţii au nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.
În calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
În această situaţie, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de S.A.I., D.M. şi N.D. împotriva Deciziei nr. 177 din 03 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 673/2014. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
