ICCJ. Decizia nr. 708/2014. Civil. Conflict de competenţă. Autorizarea intrării în încăperi (Art. 384 ind.1 al. 2 C.p.c./ art.679 NCPC. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 708/2014
Dosar nr. 61260/301/2013
Şedinţa publică din 27 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 28323/212/2013 din data de 21 octombrie 2013, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D.C.A., pentru creditoarea SC N.L.I. SA, a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite împotriva debitorului I.G., în sensul executării silite a debitorului în toate formele de executare silită prevăzute de C. proc. civ. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 665, art. 651 alin. (2), art. 679 alin. (2) şi art. 819 C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 13.206 din 6 noiembrie 2013, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare cererii de încuviinţare a executării silite formulat de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti D.C.A., în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti. Analizând competenţa din punct de vedere teritorial, Judecătoria Constanţa a constat că nu este instanţă de executare în ceea ce priveşte executarea iniţiată, în sensul art. 650 C. proc. civ. care prevede că, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea biroului executorului judecătoresc.
În speţă, se reţine că activitatea Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti D.C.A. se desfăşoară în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, care este, în sensul legii, instanţa de executare în cauză. Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 132 coroborat cu art. 129 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Prin Încheierea de şedinţă din 19 decembrie 2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite formulate de Societatea Civilă Profesională de executor Judecătoreşti D.C.A. privind pe creditorul SC N.L.I. SA şi pe debitorul I.G., în favoarea Judecătorie Constanţa. În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat soluţionarea cauzei, înaintând dosarul, pentru soluţionarea conflictului de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost reţinute dispoziţiile art. 819 C. proc. civ. potrivit cărora, instanţa competentă să încuviinţeze cererea ele executare silită, atunci când se urmăreşte un imobil pentru recuperarea unei creanţe, este instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul. Prin urmare, reţinând că în cauză se urmăreşte recuperarea unei sume de bani în baza unor titluri executorii reprezentate de contracte de leasing, iar imobilul urmărit se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanţa, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă în condiţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa având în vedere următoarele considerente:
La data de 21 octombrie 2013, Societatea Civilă Profesională de Executor Judecătoreşti "D.C.A." a solicitat, la cererea creditorului SC N.L.I. SA, încuviinţarea executării silite privind pe debitorul I.G. în baza unor titluri executorii reprezentate de contracte de leasing indicând în mod expres în cuprinsul cererii introductive că înţelege să solicite executarea silită imobiliară a bunului imobil deţinut de debitor la adresa din Năvodari, strada DC 86, nr. 77, complex M.R.R., Aleea Lucreţia, identificat cu număr cadastral 100226, intabulat în cartea funciară nr. 100226 a localităţii Năvodari., constând din imobilul compus din teren în suprafaţă de 981 mp şi construcţia identificată cu număr cadastral 100226 - C1 denumită casă de vacanţă în suprafaţă de 218 mp.
Soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite formulată în cauză la data de 21 octombrie 2013 cade sub incidenţa procedurii reglementată de dispoziţiile înscrise în Secţiunea a 2-a intitulată "Încuviinţarea urmăririi silite" C. proc. civ., respectiv art. 818 - 825. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 819 alin. (1) C. proc. civ., după înregistrarea cererii (de executare silită - s.n.), executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea urmăririi lui silite, dispoziţiile art. 664 şi 665 aplicându-se în mod corespunzător.
Prin urmare, sub aspectul determinării instanţei de executare, dispoziţiile art. 819 instituie norme speciale, cu caracter derogator de la dreptul comun, consacrat în art. 650 alin. (1), stipulând că executorul judecătoresc poate solicita încuviinţarea executării silite doar instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba, în ipoteza analizată, de stabilirea unei competenţe teritoriale absolute în cazul urmăririi silite imobiliare şi, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare silită legea reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanţa de executare, fixând în sarcina executorului judecătoresc obligaţia de a solicita, încuviinţarea urmăririi silite judecătoriei din circumscripţia căreia se află imobilul urmărit. Cum în speţă executarea silită se solicită a fi efectuată asupra unui imobil deţinut de debitor în localitatea Năvodari potrivit susţinerilor creditoarei din cererea introductivă, rezultă că instanţa de executare nu poate fi decât Judecătoria Constanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul urmărit.
În consecinţă, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, inclusiv în faza de executare silită, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Societatea Civilă Profesională de Executor Judecătoreşti D.C.A., la cererea creditorului SC N.L.I. SA, în favoarea Judecătoriei Constanţa, în a cărui circumscripţie teritorială se află imobilul urmărit a cărui executare silită se solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 785/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 698/2014. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
