ICCJ. Decizia nr. 711/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 711/2014
Dosar nr. 45249/299/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 februarie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 23073 din 28 noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat necompetenţa sa teritorială şi a trimis Judecătoriei Galaţi, spre competentă soluţionare, cererea formulată de creditoarea BRD SA, privind încuviinţarea începerii executării silite împotriva debitorului P.C.A., pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor titlului executor reprezentat de contractul de credit nr. 19 din 22 februarie 2008, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 3731 C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţa de executare care, potrivit art. 3732, este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Cum din datele speţei nu se poate concluziona că executarea silită s-ar desfăşura în Bucureşti, instanţa de executare este cea de la domiciliul debitorului, în speţă Judecătoria Galaţi.
Prin Încheierea de şedinţă nr. 233 din camera de consiliu de la 13 ianuarie 2014, Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, această din urmă instanţă a reţinut că întrucât se solicită încuviinţarea executării silite împotriva debitorului, creditorul este în drept să solicite încuviinţarea executării silite judecătoriei în circumscripţia căreia urmează a se face executarea.
Pentru analizarea cererii de încuviinţare a executării silite trebuie avută în vedere opţiunea creditorului de a efectua executarea silită în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
Conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare este definită în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Aşadar, încuviinţarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curţii de apel în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită.
Având în vedere că, faţă de art. 3731 alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că executorul judecătoresc nu este obligat să indice în chiar cererea de încuviinţare a executării silite bunurile asupra cărora se va face executarea.
În plus, art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege. Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviinţării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea şi existenţa ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise. Cu alte cuvinte, faptul că la momentul încuviinţării executării silite bunul se află în raza unei anumite instanţe, va fi total lipsit de relevanţă, pentru determinarea "instanţei de executare", în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., dacă până la momentul executării efective a ieşit din raza acelei instanţe.
În cazul în care s-a cerut încuviinţarea executării silite în toate formele de executare, sintagma "judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea" nu poate fi înţeleasă, doar în baza unei prezumţii simple, ca fiind instanţa domiciliului debitorului. De vreme ce, faţă de art. 3731 alin. (1) C. proc. civ, creditorul îşi poate alege executorul, iar această alegere are consecinţe şi sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condiţiile art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., limitarea competenţei la instanţa în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.
Întrucât, în cauză, cererea de executare silită a fost adresată unui executor bancar, iar acesta, potrivit art. 11 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2628/C/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, încuviinţarea executării silite trebuia analizată de prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 712/2014. Civil. Brevete de invenţii. Recurs → |
|---|
