ICCJ. Decizia nr. 9/2014. Civil

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 9/2014

Dosar nr. 2384/54/2012

Şedinţa publică din 14 ianuarie 2014

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins cererea de lămurire a înţelesului dispozitivului deciziei nr. 3955 din 24 septembrie 2013, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 2384/54/2012, formulată de petentul G.A.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 3955 din 24 septembrie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva încheierii din data de 23 mai 2013, pronunţată în camera de consiliu de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Instanţa a mai reţinut că, din moment ce decizia cu privire la care a fost solicitată îndreptarea erorii materiale soluţionată prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 23 mai 2013 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, încheierea de îndreptare/lămurire a dispozitivului dobândeşte acelaşi regim cu cel al hotărârii vizate.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte a constatat că susţinerile petentului potrivit cărora în dispozitivul deciziei nr. 3955 din data de 24 septembrie 2013 există dispoziţii contrare nu sunt întemeiate, întrucât au fost invocate nemulţumiri cu privire la modul de soluţionare a recursului.

Prin cererea formulată la data de 20 noiembrie 2013, întemeiată pe dispoziţiile art. 281 alin A C. proc. civ. petentul a solicitat completarea dispozitivului încheierii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 5 noiembrie 2013, în sensul aplicării mai multor dispoziţii legale, respectiv art. 105 alin. (2) şi art. 106 alin. (2), coroborate cu cele prevăzute în art. 1084 C. proc. civ., art. 54 alin. (1), (2) şi următoarele din Decretul nr. 31/1954, precum şi casarea deciziilor nr. 1232 din 17 februarie 2013 şi nr. 8837 din 20 septembrie 2012, inclusiv a Sentinţei nr. 3787 din 20 mai 2008 şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dolj.

Prin precizările formulate la data de 9 ianuarie 2014, petentul a solicitat completarea încheierii de şedinţă cu o hotărâre executorie care să anuleze decizia prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, să i se calculeze vechimea de la data de 20 februarie 2003 până în prezent, să i se insereze salariile obţinute în perioada 1982-1984 în carnetul de muncă, să i se achite suma de 1.300.000.000 lei vechi ce reprezintă ore suplimentare, salarii, şomaj şi să i se asigure confortul unei locuinţe.

Asupra cererii de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare ” .

Interpretând textul legal mai sus menţionat, reiese că cererea de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă numai în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia consacrării dreptului de acces la o instanţă independentă şi imparţială, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.

Prin cererea formulată, petentul a solicitat completarea dispozitivului încheierii din data de 5 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin acordarea de eficienţă dispoziţiilor legale prevăzute în art. 105 alin. (2) şi art. 106 alin. (2), coroborate cu cele prevăzute în art. 1084 C. proc. civ., art. 54 alin. (1), (2) şi următoarele din Decretul nr. 31/1954, fără a motiva care este finalitatea aplicării acestora.

De asemenea, prin demersul judiciar întemeiat pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., petentul a solicitat instanţei să dispună completarea încheierii de şedinţă vizate cu o hotărâre executorie care să anuleze decizia prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, să i se calculeze vechimea de la data de 20 februarie 2003 până în prezent, să i se insereze salariile obţinute în perioada 1982-1984 în carnetul de muncă, să i se achite suma de 1.300.000.000 lei vechi ce reprezintă ore suplimentare, salarii, şomaj, să i se asigure confortul unei locuinţe.

Din analiza dispozitivului încheierii al cărei completare se solicită, Înalta Curte reţine că acesta este în acord cu pretenţiile formulate de petent, instanţa care a fost învestită cu soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 3955 din 24 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţându-se în limitele învestirii, neexistând omisiunea prevăzută de dispoziţiile legale art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Prin alegaţiile formulate, petentul invocă nemulţumiri referitoare la modul în care au fost soluţionate litigiile sale, solicitând anularea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora, aspecte ce exced procedurii reglementate prin dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea petentului G.A. nu se circumscrie procedurii de completare a dispozitivului unei hotărâri, întrucât nu există nici o omisiune a instanţei, posibil de îndreptat în procedura reglementată de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a dispozitivului încheierii de şedinţă din 5 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentul G.A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 9/2014. Civil