ICCJ. Decizia nr. 85/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 85/2014
Dosar nr. 18007/300/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 ianuarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 30 octombrie 2012, reclamanta SC E.M.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi, anularea procesului verbal de contravenţie din 09 octombrie 2012 prin care, în temeiul art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 30.000 lei întrucât, în urma controlului efectuat la data de 03 octombrie 2012 la punctul de lucru al reclamantei din Iaşi, s-a constatat că aceasta a primit la muncă fără forme legale două persoane.
Prin sentinţa civilă nr. 6633 din 24 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 33164/245/2012, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, reţinând că, încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă se realizează la sediul angajatorului, sens în care competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 revine judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, şi nu judecătoriei în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenţia, ori unde se află sediul autorităţii din care face parte agentul constatator.
Prin sentinţa civilă nr. 17830 din 07 noiembrie 2013, pronunţată în Dosar nr. 18007/300/2013, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către I.C.C.J., reţinând că, potrivit deciziei I.C.C.J. nr. 4036 din 01 iunie 2012, competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 revine instanţei în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru unde s-a efectuat controlul şi unde s-a prestat activitatea fără contract de muncă.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru argumentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează „locul săvârşirii contravenţiei” reglementat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii acesteia.
Contravenţia în raport de care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) (fost art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii şi constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi cod.
Prin urmare, contravenţia are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenţei contractelor de muncă constituie obiectul contravenţiei în litigiu, ci folosirea muncii în absenţa lor, situaţie care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora.
În consecinţă, dat fiind faptul că, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenţiei contestat, persoanele în cauză au fost surprinse prestând activităţi fără forme legale în Iaşi, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, respectiv, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii fără forme legale, aşa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei este situat în Iaşi, competenţa soluţionării plângerii contravenţionale revine Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 203/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
