ICCJ. Decizia nr. 390/2014. Civil. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 390/2014
Dosar nr. 26/1/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 05 februarie 2014
S-a luat în examinare cererea de strămutare a Dosarului nr. 598/64/2013 a Curţii de Apel Braşov formulată de petentul T.G.I. şi T.M.
La apelul nominal au răspuns intimaţii S.G. şi S.I. prin avocat I.P., lipsă fiind T.G.I. şi T.M.
Ministerul Public este reprezentat de procuror N.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită
Se referă de magistratul asistent asupra faptului că petenţii au fost citaţi cu menţiunea timbrării cererii de strămutare cu taxa judiciară de timbru de 4 RON şi timbru judiciar de 0,3 RON, însă aceştia nu s-au conformat obligaţiei legale de plată. Potrivit programuiui de evidenţă informatizată a instanţelor, dosarul a cărui strămutare se solicită are termen la data de 05 februarie 2014. Intimaţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de strămutare şi cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Avocat I.P. solicită anularea cererii de strămutare, ca netimbrată iar în subsidiar, ca neîntemeiată, în cazul în care, până la sfârşitul şedinţei de judecată se va depune chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanţei depuse la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de anulare a cererii de strămutare iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
După dezbateri, dar înainte de închiderea şedinţei de judecată, în cauză se prezintă avocat Băjenica îrina care arată că îi reprezintă pe petenţi şi depune chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru şi delegaţie avocaţială-
Înalta Curte, referitor Ia solicitarea intimaţilor privind acordarea cheltuielile de judecată, reţine următoarele:
În raport de dispoziţiile art 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul acordării acestora părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenţii.
Respingerea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală şi nu reprezintă o „cădere în pretenţii", în sensul textului menţionat.
Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părţii care are îndoieli asupra imparţialităţii instanţei pe roiul căreia se află litigtui.
Ca atare, faptul că judecătorii învestiţi cu cererea de strămutare apreciază că soluţionarea acesteia poate fi făcută în condiţii de obiectivitate Sa instanţa iniţial sesizată, nu înseamnă că peîentu! are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, respingerea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenţii, deoarece, fiind un incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretenţiilor deduse judecăţii, aşa încât, în speţă, pentru considerentele expuse, va ft respmsă cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea de strămutare,
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea formulată de petenţii T.G.I. şi T.M., prin care solicită strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 598/64/2013 al Curţii de Apel Braşov.
Respinge cererea formulată de intimaţii S.G. şi S.I. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 389/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 391/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
