ICCJ. Decizia nr. 1310/2015. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1310/2015
Dosar nr. 25675/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 15 mai 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta R.A.T.B. RA, în contradictoriu cu pârâtul B.D., a solicitat instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 142 lei, reprezentând despăgubiri, avarii la autobuzul nr. inventar 4528.
În drept s-au indicat dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 7881 din 31 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vll-a conflicte de munca şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. 25675/3/2013, acţiunea reclamantei a fost admisă, iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 142 lei către reclamantă, reprezentând prejudiciul cauzat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul B.D., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin decizia civilă nr. 15 din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţata în dosarul nr. 25675/3/2013, apelul pârâtului a fost respins.
Împotriva acestei decizii pârâtul B.D. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 10 februarie 2015.
Prin rezoluţia din 10 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive,
Completul de filtru nr. 7, la data de 10 februarie 2015, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., recurs însă părţile nu au formulat un punct de vedere.
Constatându-se încheiat! procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 15 mai 2015, fără citarea părţilor.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întocmite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIIl alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă asigurări sociale privind o acţiune în răspundere patrimonială, întemeiată pe prevederile art. 254 C. muncii.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă nr. 15 din. 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. 25675/3/2013, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B.D., în contradictoriu cu reclamanta R.A.T.B. RA, împotriva deciziei civile nr. 15 din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 989/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1333/2015. Civil → |
|---|
