ICCJ. Decizia nr. 189/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 189/2015
Dosar nr. 44506/3/2007
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţa, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 11 decembrie 2007 sub nr. 44506/3/2007, reclamanta T.P., în contradictoriu cu pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.l. - Şiseşti", în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 185 din 06 noiembrie 2007 de respingere a notificării, solicitând să se dispună anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtei Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.l. - Şiseşti" să emită o nouă decizie prin care să dispună restituirea în natură a imobilului situat în Şos. C., comuna V.T. Reclamanta a solicitat ca, în căzul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, să-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de Legea nr. 10/2001, precum şi cheltuieli de judecată.
Prin încheierea pronunţată la data de 15 mai 2009 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea Dosarului nr. 2861/85/2008 aflat pe rolul Curţii de Apei Alba lulia având ca obiect nulitatea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 247/2005, măsură care a fost menţinută până la data de 13 decembrie 2013, când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, faţă de soluţionarea irevocabilă a cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2861/85/2008 al Judecătoriei Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 1876 din 08 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 2861/85/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 974 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului Constanţa a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta T.P. în contradictoriu cu pârâţii Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.l. - Şiseşti", Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din cadrul Prefecturii Constanţa, Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 V.T. şi Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa şi s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din 12 ianuarie 2007 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenului Judeţul Constanţa, a Hotărârii Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Judeţul Constanţa nr. 273 din 7 iunie 2006 şi a Hotărârii Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Judeţul Constanţa nr. 133 din 14 aprilie 2006 în ce priveşte suprafaţa de 13,45 ha teren ce formează parcelele XX şi YY, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică întocmit de expertul H.N.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 248 din 21 februarie 2014 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Pentru a decide astfel, instanţa Tribunalului Bucureşti a avut în vedere considerentele care succed.
Prin decizia nr. 185 din 6 noiembrie 2007 emisă de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.l. - Şiseşti" au fost respinse notificările din 10 august 2001 şi din 14 februarie 2002 adresate prin BEJ V.D.G., Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă V.T., Primăriei Comunei V.T. şi Prefecturii Constanţa pentru motivele arătate în cuprinsul deciziei.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că la emiterea acestei decizii s-a avut în vedere sentinţa civilă nr. 1283 din 14 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa, înregistrată la pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.l. - Şiseşti" din 21 septembrie 2006, prin care a fost obligată, alături de Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, să emită dispoziţie/decizie motivată privind soluţionarea notificărilor înregistrate din 10 august 2001 şi din 14 februarie 2002 adresate prin BEJ V.D.G., Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T., Primăriei Comunei V.T. şi Prefecturii Constanţa, formulate de contestatoarea T.P. din prezenta cauză.
Din considerentele sentinţei civile nr. 1283 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Constanţa, care a stabilit obligaţia de emitere a dispoziţiei/deciziei atât în sarcina Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T., cât şi în sarcina Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I. - Şiseşti", rezultă că obiectul cererii formulate de reclamanta T.P. a fost acela de obligare a unităţii deţinătoare să emită dispoziţia prin care să soluţioneze notificarea formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 şi că datorită situaţiei juridice incerte a imobilului ce formează obiectul notificărilor, pârâtele care nu sunt unităţi deţinătoare în înţelesul Legii nr. 10/2001, vor înainta notificările pârâtei care deţine imobilul pentru ca aceasta să emită dispoziţie/decizie în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I. - Şiseşti" a îndeplinit obligaţia stabilită prin dispozitivul sentinţei civile menţionate, care a stabilit obligaţia de emitere a dispoziţiei/deciziei în sarcina tuturor pârâtelor chemate în judecată, fără nici o distincţie, în raport de considerentele avute în vedere la pronunţarea hotărârii şi a emis decizia deşi nu era unitatea deţinătoare în înţelesul Legii nr. 10/2001, rezultând în mod expres din cuprinsul deciziei contestate că întreaga suprafaţă de teren notificată se află în exploatarea Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T.
Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că notificările înregistrate din 10 august 2001 şi din 14 februarie 2002 adresate prin BEJ V.D.G. au fost adresate doar Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T., Primăriei Comunei V.T. şi Prefecturii Constanţa, fără ca, efectiv, pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I. - Şiseşti" să fie sesizată cu o notificare, aceasta procedând la emiterea deciziei de respingere a notificării din 06 noiembrie 2007 ca urmare a sentinţei civile nr. 1283 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Constanţa.
Tribunalul Bucureşti a reţinut - având în vedere efectele pe care le produce sentinţa de nulitate parţială a titlul de proprietate din 12 ianuarie 2007 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Judeţul Constanţa -, că terenul s-a întors în patrimoniul unităţii administrative teritoriale şi că, în realitate, calitatea de unitate deţinătoare urmează a fi stabilită cu privire la Primăria Comunei V.T. pentru teren şi eventual Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricolă V.T. pentru construcţiile aflate pe teren, în cazul în care acestea sunt proprietatea staţiunii, intimata din prezenta cauză în mod evident neavând calitatea de unitate deţinătoare, deoarece nu mai exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii.
Cum, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare şi cum scopul acţiunii reclamantei T.P. este acela de a i se recunoaşte calitatea de persoană îndreptăţită şi dreptul la restituirea în natură a imobilului situat în Şos. C., comuna V.T., instanţa Tribunalului Bucureşti a considerat că aceste solicitări nu pot fi soluţionate decât cu respectarea competenţei teritoriale a instanţei, determinată de sediul unităţii deţinătoare - unitatea administrativ teritorială - Comuna V.T., care se află pe raza judeţului Constanţa, astfel că pârâta din prezenta cauza, chiar în cazul în care s-ar dispune anularea deciziei emisă de aceasta, nu ar mai putea acorda vreo măsură reparatorie, întrucât în patrimoniul ei nu mai există bunul notificat.
Tribunalul Bucureşti a mai constatat că, deşi prin decizia nr. 87 din 29 ianuarie 2008, pe de o parte s-au respins notificările înregistrate din 10 august 2001 şi din 14 februarie 2002 adresate prin BEJ V.D.G., la art. 2 din decizie, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a aprobat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fapt ce cu atât mai mult se impune ca prezenta contestaţie să fie soluţionată de instanţa de la sediul unităţii deţinătoare, care urmează a stabili atât natura măsurilor reparatorii, cât şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar şi de Legea nr. 165/2013.
Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că, atâta timp cât sancţiunea nulităţii absolute a fost dispusă pentru nerespectarea obligaţiei unităţii administrative teritoriale - Comuna V.T., judeţul Constanţa - de indisponibilizare a terenului notificat, cu consecinţa întoarcerii în patrimoniul acesteia a terenului, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de teren de 13,45 ha, respectiv parcelele XX şi YY, rămânând fără efect - şi cum chiar prin sentinţa civilă nr. 2183 din 14 iunie 2006 s-a stabilit că, după lămurirea situaţiei juridice a imobilului notificat, urmează ca entitatea care deţine imobilul să emită decizie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare, este soluţia care se impune şi a decis în sensul celor menţionate.
Astfel învestit, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 3077 din 3 decembrie 2014, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut următoarele:
Obiectul cauzei îl constituie anularea deciziei nr. 185/2007 emisă de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.l. - Şiseşti" şi obligarea acestei instituţii la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună, în principal, restituirea în natură a imobilului situat în Şos. C., comuna V.T., iar, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în cazul contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de deţinătorul imobilului: „Competenţa de soluţionare revine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Tribunalul Constanţa a reţinut că, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reiese că instanţa investită iniţial cu soluţionarea cererii de chemare în judecată s-a conformat dispoziţiilor imperative reglementate de C. proc. civ., atât în forma sa aflată în vigoare la data înregistrării acţiunii, cât şi în forma modificată prin Legea nr. 202/2010, în sensul că a verificat şi a stabilit că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, procedând la administrarea probelor.
Aprecierile Tribunalului Bucureşti referitoare la faptul că s-a anulat titlul de proprietate invocat de pârâtă şi că unitatea deţinătoare este unitatea administrativ teritorială - Comuna V.T., judeţul Constanţa nu au nici o relevanţă din perspectiva modificării competenţei teritoriale de soluţionare a acţiunii reclamantei cu atât mai mult cu cât în cursul judecăţii, reclamanta nu a înţeles să-şi modifice acţiunea sau să solicite introducerea în cauză a altor persoane
Este adevărat că pricina trebuie soluţionată de instanţa de la sediul unităţii deţinătoare, care urmează a stabili atât natura măsurilor reparatorii, cât şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar şi de Legea nr. 165/2013, dar, în cauză, sediul pârâtei se află în Bucureşti.
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 44506/3/2007 la data de 10 decembrie 2014, fiind stabilit termen pentru soluţionare la 21 ianuarie 2015.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită Ia secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de ia comunicare".
În speţă, reclamanta T.P. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 185 din 06 noiembrie 2007 prin care Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I. - Siseşti" a respins notificările din 10 august 2001 şi din 14 februarie 2002 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Şos. C., comuna V.T., jud. Constanţa, iar, în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de Legea nr. 10/2001, instanţa învestită cu soluţionarea raportului juridic dedus judecăţii fiind Tribunalul Bucureşti, conform normei de competenţă statuată prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Chiar dacă, examinând probele administrate, Tribunalul Bucureşti a concluzionat că pârâta nu ar mai avea calitatea de unitate deţinătoare a imobilului în litigiu, această statuare a instanţei nu poate atrage competenţa Tribunalului Constanţa în soluţionarea pricinii (ca instanţă în circumscripţia căreia s-ar afla sediul actualei unităţi deţinătoare, respectiv unitatea administrativ teritorială Comuna V.T.), în lipsa formulării de către reclamantă, cu respectarea cerinţelor legii, a cererii de chemare în judecată a persoanei care se prefigurează a fi actualul deţinător, Ia data pronunţării hotărârii de declinare a competenţei cadrul procesual fiind neschimbat, conform principiului disponibilităţii, sub aspectul obiectului acţiunii cât şi ai părţilor.
Astfel fiind, în raport de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi de considerentele expuse, Tribunalul Bucureşti, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi are sediul unitatea învestită cu soluţionarea notificării, respectiv pârâta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.l. - Şiseştî", este instanţa competentă să soluţioneze acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 816/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 197/2015. Civil → |
|---|
