ICCJ. Decizia nr. 197/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 197/2015
Dosar nr. 140/45/2013
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 36 din 22 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 234 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, formulată de revizuenţii V.I. şi Ş.G.V.
Împotriva Deciziei nr. 36 din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, au declarat recurs revizuenţii V.I. şi Ş.G.V., iar prin încheierea de la 28 noiembrie 2013 s-a dispus suspendarea judecării acestuia, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin raport, la 10 decembrie 2014, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea excepţiei de perimare, cauza primind termen la 22 ianuarie 2015.
Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente:
Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 noiembrie 2013, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 28 noiembrie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. aceasta se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de revizuenţii V.I. şi Ş.G.V. împotriva Deciziei nr. 36 din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 189/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 199/2015. Civil. Expropriere. Anulare act,... → |
|---|
