ICCJ. Decizia nr. 199/2015. Civil. Expropriere. Anulare act, pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 199/2015
Dosar nr. 22060/3/2011
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1564 din 17 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis contestaţia, a anulat în tot Hotărârea nr. 707 din 28 aprilie 2010 adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al com. Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, a anulat în parte Hotărârea nr. 708 din 28 aprilie 2010, respectiv art. 1 şi 2 din hotărâre, a constatat că sunt supuse exproprierii efective pentru construirea obiectivului de utilitate publică, terenul în suprafaţă de 92 mp, gardurile şi un stâlp de transformare electrică, situate pe terenul menţionat, identificate prin expertiza tehnică efectuată de către expertul topometrist B.D., a stabilit următoarele despăgubiri: pentru terenul de 92 mp, suma de 11.655 lei, pentru construcţii, suma de 53.962 lei, pentru manopera de reconstruire a gardului şi a instalaţiei de irigare, pe noul amplasament, suma de 5.000 lei, a obligat astfel pârâtul să le plătească reclamanţilor despăgubiri de 70.617 lei, reprezentând contravaloarea terenului şi construcţiilor expropriate, a menţinut restul dispoziţiilor Hotărârii nr. 708 din 28 aprilie 2010, a obligat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al com. Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, la 5.252 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Prin Hotărârile nr. 707 şi 708 din 28 aprilie 2010 a fost dispusă exproprierea unor suprafeţe de teren şi a unor construcţii ce aparţin reclamanţilor, stabilindu-se despăgubirile conform art. 6 din Legea nr. 198/2004, pentru fiecare parcelă de teren.
La stabilirea valorii despăgubirilor, instanţa trebuie să aibă în vedere că această despăgubire trebuie să fie cuprinsă între limitele solicitate de către expropriaţi, ca limită maximă şi limitele despăgubirii oferite de către expropriator, ca limită minimă. Între aceste repere, şi ţinând cont de preţurile de circulaţie în zonă la data efectuării expertizelor, Tribunalul a constatat că acţiunea reclamanţilor este întemeiată, propunerile Comisiei de experţi, cu corectura de rigoare din partea instanţei privind valoarea manoperei de mutare a gardului şi a instalaţiei de irigat subterană, fiind mai apropiate de valoarea reală de circulaţie a terenurilor şi construcţiilor în zonă, dar şi de valorile orientative expuse în ghidul orientativ pus la dispoziţia Camerei notarilor publici.
Cererea expropriaţilor a fost de 31.550 euro, echivalent 135.665 lei, oferta expropriatorului a fost de 12.390 lei, iar valorile stabilite de Comisia formată din cei 3 experţi, au fost următoarele: pentru terenul de 92 mp., suma de 11.655 lei, pentru construcţii, suma de 53.962 lei, iar pentru manopera de reconstruire a gardului şi a instalaţiei de irigare, pe noul amplasament, suma de 5.000 lei.
Dacă valorile terenului şi ale construcţiilor sunt stabilite într-o manieră rezonabilă, este eronat stabilită manopera de reconstruire a gardului şi a instalaţiei de irigare, pe noul amplasament, la valoarea de 70.092 lei. Astfel, în funcţie de distanţele relativ mici pe care trebuie deplasate şi reamplasate aceste bunuri, tribunalul a apreciat că suma de 5.000 lei reprezintă o valoare rezonabilă a manoperei pentru aceste lucrări.
Tribunalul a constatat totodată că “toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere, inclusiv înaintea instanţelor judecătoreşti, se suportă de expropriator”, astfel că expropriatorul a fost obligat la suma de 5.252 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 334/A din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanţilor la suma totală de 74.632 lei, compusă din 11.655 lei, valoarea terenului expropriat de 9 mp. şi 62.977 lei, prejudiciu cauzat prin expropriere, a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor aceste despăgubiri, a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei, a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor cheltuielile de judecată efectuate în apel de 3.524,4 lei.
Cu privire la apelul pârâtului, s-au constatat următoarele:
Valoarea terenului expropriat de 92 mp, de 11.655 lei, a fost stabilita plecând de la valoarea pe mp. stabilita prin raportul de evaluare inițial efectuat pentru termenul din 04 octombrie 2011, evaluare care însă nu fusese făcută pe baza de tranzacții efective, ci pe baza de oferte preluate din anunțurile imobiliare. In răspunsul la obiecțiuni, experții recalculează valoarea terenului de 92 mp. la suma de 10.295 lei, respectiv 2.438 euro, corespunzând unei valori pe mp. de 26,50 euro.
Aceasta ultima evaluare făcută prin răspunsul la obiecțiuni respecta dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, şi prin luarea în considerare a situație de fapt finale, respectiv a faptului ca s-a expropriat doar suprafața de 92 mp.
Oferta expropriatorului a fost de 30 euro/mp, rezultând un total de 2.760 euro pentru 92 mp, deci mai mult decât 2.438 euro cât au evaluat experții în raportul întocmit în condiții legale.
Ambele sume, atât în euro, cât şi în lei, rezultate din răspunsul la obiecțiuni întocmit de experți sunt inferioare valorii date de însuși expropriator.
În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința apelata, instanța a acordat suma de 11.655 lei, deci mai mult decât rezultase din raportul de expertiza, însă mai puțin decât oferta expropriatorului.
Însuși apelantul Statul Roman invoca drept motiv de apel ca suma reținuta de experți de 26,5 euro/mp este mai mica decât cea oferita de expropriator, ceea ce vine în evidenta contradicție cu prima critica formulată, analizată mai sus.
Într-adevăr, suma acordată de tribunal de 11.655 lei este mai mica decât cea oferita de expropriator, de 11.812 lei, însă având în vedere ca reclamanții nu au atacat-o sub acest aspect, Curtea a constatat ca această critică nu poate fi primită, în sensul modificării sentinței şi acordării sumei mai mari oferita de expropriator.
În ce privește criticile comune ale părților referitoare la valoarea despăgubirilor stabilite pentru celelalte prejudicii suferite de reclamanți, Curtea a constatat următoarele:
Conform raportului de expertiză topografică întocmit în faţa tribunalului de expert B.D., coroborat cu raportul de expertiza construcții şi înscrisurile administrate, exproprierea celor 92 mp. teren a prilejuit următoarele prejudicii: gardul la drumul județean pe o lungime de 46,51 m şi gardul la est pe o lungime de 2,39 m au fost dărâmate, un stâlp cu transformator electric a fost mutat; instalația subterana de udat gazonul şi aspersoare aflată pe terenul curții reclamanților au trebuit sa fie repoziționate, faţă de mutarea gardului şi modificarea limitelor proprietăţii.
Prin sentința apelata tribunalul a acordat despăgubiri de 53.962 lei pentru desființarea gardului şi stâlpului electric şi încă 5.000 lei, cheltuieli de manopera cu reamplasarea gardului şi instalației de irigare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/ 1994.
Prejudiciul încercat de reclamanți rezidă în dărâmarea gardului existent înspre vecinătatea cu autostrada, în ridicarea stâlpului de tensiune şi în afectarea instalației de irigații. Toate aceste prejudicii sunt în legătura directa cu exproprierea, așa cum a rezultat din probele administrate şi cum este, de altfel, necontestat de părți.
Curtea a constatat ca expertiza efectuată în fata tribunalului a evaluat vechiul gard, dărâmat, la suma de 53.962 lei. Aceasta evaluare a experţilor a ținut cont de o uzura a gardului vechi apreciata la 30 %. Urmare a dărmării gardului şi lăsării curții imobilului fără împrejmuire pe vecinătatea cu autostrada, reclamanții au fost nevoiți sa îşi reconstruiască gardul, cheltuielile dovedite de aceștia ca făcute cu aceasta reconstrucție fiind cele rezultate din devizul de lucrări emis de constructor. Din aceste acte au rezultat costuri cu edificarea gardului nou de 49.255,46 lei, la care se adăuga T.V.A., rezultând valoarea totala de 61.076,77 lei.
Reclamanții au mai suportat costul unei împrejmuiri provizorii în valoare de 8.399,81 lei, iar costul reamplasării instalației de irigații suportat de reclamanți a fost de 615,18 lei.
Totalul acestor costuri a fost 70.091,76 lei. Toate aceste sume se regăsesc în contractul încheiat de reclamanți cu societatea constructoare, în devizul de lucrări întocmit de aceasta societate şi în factura emisa de aceasta societate către reclamanți.
Gardul nou a fost edificat într-o maniera diferită decât gardul vechi, anume a fost edificat cu o înălțime de 3 m din placi de beton, similar cu cel vechi, însă cu o supraînălțare metalica.
Prin suplimentul la raportul de expertiza întocmit în faţa instanței de apel, experții au arătat ca aceasta supraînălțarea a fost necesara în urma construcției autostrăzii şi a podului care supratraverseaza autostrada, întrucât acest pod este situat fix în dreptul terenului reclamanților şi are înălțimea egala cu înălțimea casei, deci tot zgomotul produs de circulația rutiera se propaga asupra proprietăţii reclamanților.
O asemenea vecinătate îi pune pe reclamanți în necesitatea de a îşi proteja proprietatea şi sub aspectul intimității, căci imediata vecinătate a podului care ar fi amplasat la o înălțime egala cu cea a casei face ca interiorul curții să fie practic expus, nu numai zgomotului, dar şi vizibilității directe, ca şi factorilor poluanți aferenți traficului pe o artera de circulație de o așa dimensiune.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 10/1995 referitoare la calitatea în construcții, o locuința corespunzătoare presupune îndeplinirea anumitor condiții privind protecția împotriva zgomotului.
Curtea a reţinut şi faptul ca o asemenea locuința corespunzătoare trebuie sa asigure în mod cert şi o anumita intimitate ocupanților săi, intimitate care în mod evident este viciata dacă este expusa nestingherit vizibilității.
Curtea apreciat ca modalitatea corecta de cuantificare a prejudiciului încercat de reclamanți o constituie luarea în considerare a ”ieșirilor” din patrimoniul reclamanților şi, separat, a ”intrărilor” în acest patrimoniu, diferența rezultată între aceste două elemente reprezentând practic valoarea prejudiciului încercat.
Curtea a considerat ca aceasta modalitate de calcul a valorii prejudiciului respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care au în vedere acoperirea de către expropriator a oricărui prejudiciu încercat de persoana supusa exproprierii, dispoziții care au drept rațiune a nu pune persoana supusa exproprierii sa suporte în patrimoniul lor vreo consecința a măsurii exproprierii. Așadar, rațiunea acestor dispoziții ale legii o constituie punerea persoanei supusa exproprierii în situația de a nu avea în patrimoniu vreo pierdere valorica.
Aplicând aceasta modalitate de calcul a valorii prejudiciului, Curtea a constatat ca au reprezentat ”ieșiri” din patrimoniul reclamanților suma de 53.962 lei - valoarea gardului vechi, dărâmat - precum şi suma totala de 70.091,76 lei, cheltuita de reclamanți cu edificarea noului gard şi reamplasarea instalației de irigații. A rezultat un total al acestor pierderi în patrimoniul reclamanților de 124.053,76 lei.
În ce privește ”intrările” în patrimoniul reclamanților, acestea sunt reprezentate de valoarea gardului nou, de 61.076,77 lei.
Rezulta o diferența între aceste ”ieșiri” şi ”intrări” de 62.976,99 lei (rotund 62.977 lei ), care a fost considerata de către Curte valoarea prejudiciului încercat de reclamanți.
În ce privește faptul ca în raportul de expertiza depus în apel experții au omis T.V.A. la calcularea valorii noului gard, Curtea a avut în vedere valorile rezultate în mod direct din devizul şi factura emisa de constructorul care a realizat pentru reclamanți noul gard şi reamplasarea sistemului de irigații. Faptul ca sumele facturate de constructor au fost purtătoare de T.V.A. rezultând din actele emise de acest constructor, inclusiv factura care reprezintă document fiscal.
Prejudiciul reclamanților nu s-a limitat doar la valoarea vechiului gard, dărâmat, ci şi la o diferența dintre valoarea acestuia şi alte sume cheltuite de reclamanți pentru a fi ”repuși” în situația anterioara exproprierii.
Împotriva Deciziei civile nr. 334/A din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a formulat cerere de recurs la data de 22 octombrie 2014, pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, prin care a invocat următoarele critici de pretinsă nelegalitate pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 - instanţa de apel a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 11.655 lei pentru suprafaţa de teren de 92 mp situată în com. Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, menţinând astfel valoarea rezultată prin raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond, cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Instanţele anterioare au acordat despăgubiri conform unui raport de expertiză întocmit în baza unor oferte de vânzare-cumpărare, înlăturând valoarea rezultată în urma răspunsului la obiecţiunile formulate, valoare stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33 /1994, respectiv de 10.295 lei.
Motivarea instanţei de apel, potrivit căreia nu poate modifica soluţia tribunalului, pentru că astfel s-ar încălca dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este greşită, fiind o interpretare eronată a dispoziţiei legale menţionate, deoarece instanţa trebuia sa se raporteze la cuantumul total al despăgubirilor acordate şi nu la o componentă a acestuia.
Astfel, deşi despăgubirea oferită iniţial de către stat pentru teren este mai mare, de 11.812 lei, nu mai trebuia ţinut cont de acest lucru, deoarece despăgubirea stabilită de către instanţa de judecată vizează şi un prejudiciu, valoarea totală a despăgubirilor fiind mult mai mare decât cea oferită de stat.
Deşi instanţa de apel ar fi trebuit să compare valoarea prejudiciului rezultată în urma completării raportului de expertiză cu cea de la instanţa de fond, aceasta a procedat singură la un calcul al prejudiciului pe criterii inventate, precum „intrări„ şi „ieşiri" din patrimoniul reclamanţilor.
S-au strecurat unele erori, cel puţin în ceea ce priveşte valoarea veche a gardului demolat, care conform expertizei se regăsea în parte în valoarea noului gard edificat, astfel că expertiza efectuată în faza apelului este mult mai corectă şi concludentă faţă de modul de calcul al instanţei.
În conformitate cu raportul tehnic de expertiză judiciară valoarea noului gard, cu înălţimea şi structura actuală, dacă se deduce şi uzura pe care o avea fostul gard este de 27.950 lei. Fiind valoarea actuală la momentul finalizării, este evident că această valoare include şi manopera. Materialele folosite pentru mutarea şi reconfigurarea sistemului de irigaţii sunt în valoare de 120 de lei, iar manopera este de 375 lei. Deci, valoarea totală a prejudiciului este de 28.445 lei.
În ce priveşte acordarea T.V.A.-ului ca prejudiciu, s-a susţinut că, în lipsa unei dovezi de plată efective, acesta nu trebuia acordat. Pentru acordarea T.V.A.-ului ar fi trebuit să fie prezentat documentul din care să rezulte efectuarea unei astfel de plăţi.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
Conform textului legal menţionat, la evaluare sunt avute în vedere, de regulă, preţurile cu care se tranzacţionează efectiv astfel de imobile, la data întocmirii raportului de expertiză.
Instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile legale susmenţionate atunci când a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 11.655 lei pentru suprafaţa de teren de 92 mp, menţinând valoarea rezultată în baza unor oferte de vânzare - cumpărare, întrucât diferenţa de valoare este modică şi a şi fost justificată din perspectiva unui alt temei de drept - dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Cât timp suma acordata de tribunal de 11.655 lei este mai mica decât cea oferita de expropriator, de 11.812 lei, în condiţiile în care reclamanții nu au atacat-o, Înalta Curte a apreciat că această critică nu poate fi primită, prescripţia explicită a legii acoperind orice eventuală neregularitate în valorizarea probatoriului de către instanţă pe aspectul reclamat.
Dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat sau de altă persoană interesată.
Susţinerea recurentului-pârât conform căreia instanţa trebuia să se raporteze la cuantumul total al despăgubirilor acordate şi nu la o componentă a acestuia, atunci când a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nu este întemeiată, întrucât acesta nu a fost preocupat ca, în faţa instanţei fondului, să configureze critici şi să valorifice probatoriul din perspectiva semnificaţiei pe care o atribuie noţiunii de despăgubire, respectiv componentelor acesteia. De altfel, recurentul-pârât doar a enunţat în mod formal această critică de nelegalitate, fără să o relaţioneze cu datele concrete ale cauzei pendinte.
Toate celelalte critici ale recurentului-pârât referitoare la calculul propriu-zis al despăgubirilor, cu referire directă la elementele probatorii ale cauzei pendinte - pretinse erori în ce priveşte valoarea veche a gardului demolat, care conform expertizei se regăsea în parte în valoarea noului gard edificat etc. - nu pot fi primite, întrucât prin aceasta se încearcă o reevaluare a probatoriului din perspectiva unor aspecte de pretinsă netemeinicie, situaţie ce excede competenţelor instanţei de recurs.
Critica referitoare la acordarea T.V.A.-ului ca prejudiciu, nu poate fi primită, întrucât instanţa de apel a avut în vedere faptul că sumele facturate de constructor au fost purtătoare de T.V.A. rezultând din actele emise de acest constructor, inclusiv factura ce reprezintă document fiscal.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurentului-pârât, Înalta Curte îl va o bliga la plata sumei de 2.743,31 lei, cheltuieli de judecată, către intimaţii-reclamanţi V.A.C. şi V.R.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 334/A din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurentul pârât la plata sumei de 2.743,31 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi V.A.C. şi V.R.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
