ICCJ. Decizia nr. 233/2015. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 233/2015
Dosar nr. 4002/1/2014
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 17 noiembrie 2014, sub nr. 4002/1/2014, petenta M.E. a solicitat revizuirea deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 12754/63/2010.
În motivare, revizuenta a arătat că prin încheierea din 03 octombrie 2012, Curtea de Apel Piteşti a suspendat, în temeiul dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ., judecata recursului formulat de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 1843 din 14 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12754/63/2010, până la soluţionarea Dosarului nr. 9645/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care avea ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010, act normativ care a stat la baza modificării cuantumului pensiei revizuentei prin dispoziţia nr. 281642 din 31 august 2010, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Prin decizia nr. 3912 din 2! octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 11879/2/2010, într-o cauză similară, a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, care au calitatea de pârâţi şi în cauza în care a fost pronunţată decizia supusă revizuirii, şi au fost constatate, ca perimate, recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Naţională de Pensii Publice, rămânând astfel, irevocabilă, sentinţa nr. 4660 din 05 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost anulată, în parte, H.G. nr. 737/2010.
Revizuenta a susţinut că hotărârea a cărei retractare o solicită a fost pronunţată în baza hotărârii de guvern mai sus menţionate, desfiinţată în mod irevocabil în condiţiile arătate în precedent. Petenta a afirmat că, din cauza unor împrejurări care au fost mai presus de voinţa sa, a fost în imposibilitate să înfăţişeze curţii de apel decizia Înaltei Curţi prin care s-a dispus anularea, în parte, a H.G. nr. 737/2010. Din această perspectivă, în opinia sa, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 509 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, respectiv dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Întrucât există hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat, motiv pentru care se impune revizuirea deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată atât pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, cât şi pe prevederile art. 5 şi art. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Conform dispoziţiilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997, cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În această etapă procesuală, revizuenta nu a solicitat probe prin cererea de revizuire, iar instanţa, din oficiu, nu a constatat necesitatea administrării acestora.
La data de 15 decembrie 2014, în termenul procedural prevăzut de dispoziţiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ., intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea cererii întemeiată pe art. 322 pct. 5 din acelaşi act normativ.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Faţă de dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, care prevăd că „hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
Prin decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost admis recursul formulat de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 1843 din 14 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 12754/63/2010.
În motivare, curtea de apel a reţinut că instanţa de fond a supus analizei strict aspectele referitoare la operaţiunea de recalculare a pensiei de serviciu şi la transformarea ei din pensie de serviciu în pensie de asigurări sociale, şi a constatat că, urmare acestei proceduri, intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a încălcat dreptul de proprietate al contestatoarei, garantat de dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, curtea de apel a apreciat că reformarea sistemului de pensii prin transformarea pensiilor speciale în pensii din sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilă cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, aşa după cum rezultă şi din considerentele deciziei pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Frimu şi alţii contra României,
În care s-a constatat că reducerea pensiilor, deşi substanţială, constituie o modalitate de integrare a acestora în regimul general al celor prevăzute de Legea nr. 19/2000, în scopul, echilibrării bugetului şi a corectării diferenţelor existente între sistemele de pensie.
Referitor la faptul că foştii membri ai forţelor de ordine beneficiază de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil, curtea de apel a arătat că acest aspect ţine de marja de apreciere a statului. De altfel, instanţa a constatat că, în acest sens, şi Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că natura profesiei acestora constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Faţă de aceste considerente, instanţa de recurs a apreciat că soluţia tribunalului este nelegală şi netemeinică, întrucât au fost interpretate şi aplicate în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 119/2010, iar prin măsura de recalculare a drepturilor de pensie contestatoarei i-a fost încălcat dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţa de recurs atunci când evocă fondal, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, se impune îndeplinirea condiţiilor stipulate de acest text de lege, şi anume existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor.
Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea respectării acestor condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesităţii de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, situaţie care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziţii potrivnice.
În speţă, revizuenta pretinde că decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a cărei revizuire o solicită, este potrivnică cu decizia nr. 3912 din 21 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 11879/2/2010, care are obiect similar cu litigiul de faţă.
Contrar susţinerilor revizuentei, se constată că, în cauză, hotărârile definitive pretins potrivnice au fost pronunţate în pricini diferite, nu se referă la aceleaşi părţi şi nu au acelaşi obiect.
Astfel, litigiul reprezentat de Dosarul nr. 12754/63/2010, în care a fost pronunţată decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014 de Curtea de Apei Piteşti, secţia I civilă, a avut ca obiect recursul declarat de contestatoarea M.E. împotriva sentinţei civile nr. 1843 din 14 februarie 2011 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva deciziei de pensie nr. 281642 din 31 august 2010 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Cel de-al doilea litigiu ce constă în Dosarul nr. 11879/2/2010, în care a fost pronunţată decizia nr. 3912 din 21 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect recursul declarat de intimaţii Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice împotriva sentinţei civile nr. 4660 din 05 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIll-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu alţi contestatori ce provin din cadrul personalului auxiliar ai instanţelor şi parchetelor, iar revizuenta M.E. nu se regăseşte printre aceştia.
Astfel, în cauză, lipseşte identitatea de părţi, iar pricinile în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice sunt distincte, ipostaze care au fost, de altfel, evidenţiate chiar de către revizuenta în cererea dedusă judecăţii.
Decizia a cărei retractare se solicită nu este contradictorie nici cu sentinţa civilă nr. 4660 din 05 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus anularea, în parte, a H.G. nr. 737/2010, aşa după cum a susţinut petenta în concluziile scrise, transmise prin fax la data de 22 ianuarie 2015.
Astfel, prin sentinţa mai sus menţionată şi prin decizia supusă revizuirii au fost soluţionate raporturi juridice diferite ce existau între părţi distincte, revizuenta nefiind parte în Dosarul nr. 11879/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 4660 din 05 iulie 2011, prelins contradictorie cu decizia atacată.
În plus, dosarul mai sus menţionat a avut ca obiect solicitarea unor contestatori ce provin din cadrul personalului auxiliar al instanţelor şi parchetelor, printre care nu se regăseşte şi revizuenta M.E., cu privire la anularea H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010, suspendarea executării acesteia până la soluţionarea cererii de chemare în judecată, anularea tuturor deciziilor de recalculare a pensiilor, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor drepturilor de pensie şi la punerea în executare a hotărârii ce urma a fi pronunţată, într-un termen de 10 zile de la această dată.
Litigiul declanşat de revizuenta M.E., finalizat cu decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, supusă revizuirii, a avut ca obiect anularea deciziei de pensie nr. 283642 din 31 august 2010, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, şi menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia anterioară nr. 281642 din 09 iulie 2010, în condiţiile Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Deşi revizuenta a pretins că sentinţa civilă nr. 4660 din 05 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost publicată în M. Of. al României nr. 42/19.01.2015, acest aspect nu putea avea vreo înrâurire asupra demersului judiciar iniţiat de revizuenta, întrucât acesta fusese finalizat prin pronunţarea deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 de către Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data de 29 ianuarie 2014, anterior editării publicaţiei oficiale.
Faţă de situaţia expusă, revizuenta nu putea invoca în cauză excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziilor apreciate ca fiindu-i favorabile, deoarece, aşa după cum s-a arătat deja, acestea au fost pronunţate ulterior soluţionării litigiului, promovat de revizuentă.
În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi, în consecinţă, va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.
Analizând excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere".
Având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, competenţa materială privind soluţionarea acesteia aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.
În cauză, decizia nr. 198 din 29 ianuarie 2014, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, motiv pentru care competenţa materială de soluţionare a acesteia aparţine acestei instanţe.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 158 coroborat cu art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 din acelaşi act normativ, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.E. împotriva deciziei nr. 198 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2015. Civil. Conflict de muncă. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 242/2015. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
