ICCJ. Decizia nr. 246/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 246/2015
Dosar nr. 52863/299/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 23 ianuarie 2015
După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 26 martie 2014 pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc sub nr. 455/322/2014 şi precizată la 18 iunie 2014, petenţii E.F.L. şi E.C.L. au solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. şi Comisia Judeţeană Covasna pentru Stabilirea Dreptuiui de Proprietate Privată asupra Terenurilor anularea hotărârii nr. 77 din 18 ianuarie 2007, emisă de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor bunuri imobile: 11.266 ha pădure, 9.048,1546 ha păşune şi 6.102 ha pădure, aflate pe raza judeţului Covasna, şi a imobilelor situate în municipiul Bucureşti, în str. C.A.R., sector 1, în str. G.B., sector 1, în str. L.C., sector 1, şi, respectiv, în str. B.A., sector 1, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, au arătat că sunt moştenitorii legali ai defuncţilor E.D. şi E.C., foşti acţionari ai Societăţii Anonime „A.I.F. Bucureşti", înfiinţată în anul 1932, care a deţinut în proprietate bunurile mai sus menţionate, asupra cărora solicită reconstituirea dreptului de proprietate, şi care, în perioada comunismului, au intrat în posesia nelegitimă a statului român.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi art. 453 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 455/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a disjuns, în temeiul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor patru imobile situate în Bucureşti.
Urmare acestei disjungeri, pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc s-a constituit Dosarul nr. 1847/322/2014.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1847/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere disjuns, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu Secuiesc a reţinut că imobilele asupra cărora se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, situate în municipiul Bucureşti, în str. C.A.R., sector 1, în str. G.B., sector 1, în str. L.C., sector 1 şi, respectiv, în str. B.A., sector 1, se afla în circumscripţia judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2.1095 din 27 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 52863/299/2014, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru rezolvarea acestuia.
În motivare, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, conform cărora împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. De asemenea, a apreciat că aceste prevederi legale sunt de ordine publică şi că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată până la prima zi de înfăţişare.
În cauză, disjungerea şi declinarea competenţei teritoriale privind soluţionarea capătului de cerere referitor la imobilele situate în Bucureşti au fost puse în discuţia părţilor de Judecătoria Târgu Secuiesc după primul termen de judecată şi după ce instanţa a amânat succesiv cauza în vederea administrării probatoriului în Dosarul nr. 455/322/2014.
Din acest motiv, competenţa rămâne câştigată, în mod irevocabil, de instanţa sesizată de reclamanţi.
Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauza, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Târgu Secuiesc, pentru considerentele ce succed:
Obiectul cererii deduse judecăţii, constă în anularea hotărârii nr. 77 din 18 ianuarie 2007 emise de intimata Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren aflate pe raza teritorială a judeţului Covasna şi asupra imobilelor mai sus menţionate, situate în municipiul Bucureşti.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 455/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a disjuns capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor patru imobile situate în municipiul Bucureşti, dispunând formarea unui dosar distinct.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 1847/322/2014, format în urma disjungerii, Judecătoria Târgu Secuiesc a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
În cauză, ambele instanţe aliate în conflict au apreciat, în mod corect, că litigiul dedus judecăţii se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, care atribuie competenţa de soluţionare a plângerilor formulate împotriva hotărârii comisiei judeţene, judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul, conform art. 53 alin. (2) din actul normativ menţionat.
Norma de competenţă privind soluţionarea plângerilor formulate în temeiul Legii fondului funciar, stabilită prin prevederile legale mai sus evocate, este de ordine publică, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
În speţă, deşi legal citate, intimatele Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. şi Comisia Judeţeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nu au înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc în soluţionarea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în Bucureşti, la primul termen de judecată, iar instanţa a ridicat această excepţie din oficiu, după acest moment procesual, respectiv la al treilea termen de judecată.
Astfel, Dosarul nr. 455/322/2014 a avut termen de judecată anterior datei de 9 octombrie 2014, la 19 iunie 2014 şi la 18 iulie 2014, când, potrivit menţiunilor cuprinse în încheierile de şedinţă, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Prin urmare, întrucât nu a fost respectat termenul instituit de dispoziţiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ. în care putea fi invocată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc, în cauză, a avut loc o prorogare a competenţei acesteia în ceea ce priveşte soluţionarea cererii ce vizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în municipiul Bucureşti, cu judecata căreia a fost iniţial învestită de către reclamanţi, ca efect al decăderii din dreptul de a invoca excepţia de necompetenţă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 260/2015. Civil. Strămutare. Contestaţie în... → |
|---|
