ICCJ. Decizia nr. 260/2015. Civil. Strămutare. Contestaţie în anulare - Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 260/2015
Dosar nr. 5017/1/2013
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată:
Prin încheierea de şedinţă nr. 4333 din 08 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 3979/1/2013, s-a respins cererea formulată de petentul F.M. prin care s-a solicitat strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 192/233/2007* al Curţii de Apel Galaţi, cerere de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă.
Împotriva încheierii sus-menţionate au formulat contestaţie în anulare, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorii S.M. şi Asociaţia de locatari nr. 761 Galaţi, calea extraordinară de atac de retractare fiind înregistrată la 16 octombrie 2013.
La termenul din 5 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, suspendarea judecării contestaţiei în anulare pentru nejustificată a părţilor.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării.
La termenul din 27 ianuarie 2015, Înalta Curte a reţinut contestaţia în anulare în pronunţare pe excepţia perimării, ce se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, în care, după suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 noiembrie 2013, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii contestaţiei în anulare.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii S.M. şi Asociaţia de locatari nr. 761 Galaţi împotriva încheierii de şedinţă nr. 4333 din 08 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - GV
← ICCJ. Decizia nr. 246/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 272/2015. Civil → |
---|