ICCJ. Decizia nr. 271/2015. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 271/2015
Dosar nr. 6208/120/2013
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de contestatorii B.G., C.F., D.I., N.C., P.F., S.G., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, până la o nouă stăruinţă a părţilor.
Instanţa de apel a reţinut că, prin cererea de apel, contestatorii nu au solicitat judecata cauzei în lipsă şi nu s-au prezentat la termenul de judecată fixat pentru soluţionarea apelului.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs contestatorii B.G., C.F., D.I., N.C., P.F., S.G., invocând ca temei de drept dispoziţiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată că, ia termenul de judecată fixat pentru judecarea apelului, reprezentantul convenţional al contestatorilor - avocat V.L. - a asigurat reprezentarea juridică şi în alte dosare, aflate pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, fapt pentru care nu a ajuns la Curtea de Apel Ploieşti până la sfârşitul şedinţei de judecată. Recurenţii mai arată că nu se fac vinovaţi pentru aceasta situaţie şi doresc soluţionarea definitivă a cauzei, motiv pentru care solicită să se admită recursul şi să se dispună reluarea judecării apelului.
În drept, recurenţii invocă dispoziţiile art. 415 pct. 1 din C. proc. civ.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data 17 noiembrie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.
Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 25 noiembrie 2014, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art, 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 32-38 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurenţilor şi intimatei C.J.P. Dâmboviţa.
Recurenţii şi intimata nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de27 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., tară citarea părţilor.
Analizând recursul declarat în cauză de contestatori, înalta Curie constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2014, ce face obiectul recusrului, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de contestatorii B.G., C.F., D.I., N.C., P.F., S.G., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, până la o nouă stăruinţă a părţilor, reţinând că rin au solicitat judecata cauzei în lipsă şi nu s-au prezentat Sa termenul de judecată fixat pentru soluţionarea apelului.
Potrivit dispoziţiilor art. 414 C. proc. civ.: „(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.
(2) Recursul se poate declara cât tirnp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s~a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".
Critica formulată de recurenţi, în sensul că la termenul de judecată fixat pentru judecarea apelului, reprezentantul convenţional al contestatorilor a asigurat reprezentarea juridică şi în alte dosare, aflate pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, fapt pentru care nu a ajuns la Curtea de Apel Ploieşti până fa sfârşitul şedinţei de judecată, nu este fondată.
Se reţine că, în mod legal, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, constatând că părţile nu au solicitat soluţionarea cauzei în lipsa lor de ia dezbateri. Faptul că apărătorul contestatorilor a asigurat reprezentarea juridică şi în alte dosare, aflate pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, motiv pentru care nu ar fi ajuns la Curtea de Apel Ploieşti până la sfârşitul şedinţei de judecată, nu este de natură să înlăture sancţiunea prevăzută de lege prin art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., respectiv suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, atâta timp cât acesta nu a formulat o cerere de judecată în lipsa.
Recurenţii arată că nu se fac vinovaţi pentru această situaţie şi doresc soluţionarea definitivă a cauzei, motiv pentru care solicită să se dispună reluarea judecării apelului.
Dispoziţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., invocate de recurenţi ca temei de drept al cererii de recurs, prevăd că judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una din părţi, când suspendarea s~a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.
Prin urmare, recurenţii-contestatori au posibilitatea să solicite repunerea cauzei pe rol, potrivit dispoziţiilor anterior menţionate.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., analizând motivele invocate de recurenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este neibndat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii B.G., C.F., D.I., N.C., P.F. şi S.G. împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, B.V. secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzj/2Tfen:uarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 261/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 342/2015. Civil → |
|---|
