ICCJ. Decizia nr. 2716/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2716/2015
Dosar nr. 2982/2/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2955 din 09 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul E.N. împotriva deciziei civile nr. 379 din 0 februarie 2015 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimaţii Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, I.I., Ş.G., P.C. şi T.L.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs contestatorul E.N., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 26 octombrie 2015.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 29 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 29 octombrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părţile nu au exprimat punct de vedere asupra raportului.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 26 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia nr. 2955 din 09 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare declarată de contestatorul E.N. împotriva deciziei civile nr. 379 din 9 februarie 2015 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimaţii Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, I.I., Ş.G., P.C. şi T.L., prin care s-a soluţionat apelul formulat în materia unui litigiu de muncă.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Totodată, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În speţă, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată într-un litigiu de muncă.
În conformitate cu dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Coroborând aceste dispoziţii legale cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că hotărârile pronunţate de curţile de apel în materia litigiilor de muncă sunt definitive, nefiind supuse recursului.
Având în vedere că prin decizia nr. 379 din 9 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost soluţionat apelul formulat în materia unui litigiu de muncă, această decizie este definitivă şi, faţă de dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. , rezultă că şi decizia nr. 2955 din 09 septembrie 2015, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată împotriva acestei decizii, este de asemenea definitivă.
Ca atare, având în vedere că decizia recurată în prezenta cauză a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei definitive prin care a fost soluţionat apelul în materia unui litigiu de muncă, nu este supusă căii de atac a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În raport de textele legale redate, se constată că decizia civilă nr. 2955 din 9 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este definitivă şi nu este supusă recursului.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul E.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul E.N. împotriva deciziei nr. 2955 din 9 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2715/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2711/2015. Civil → |
|---|
