ICCJ. Decizia nr. 2704/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2704/2015
Dosar nr. 3376/1/2015
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 6532 din 22 iunie 2011 a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 5717 din 17 septembrie 2008 a aceleiaşi instanţe, formulată de reclamantul D.M., reţinând că decizia atacată i-a fost comunicată revizuentului în data de 07 octombrie 2008, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul instanţei în data de 19 ianuarie 2009, cu depăşirea termenului legal de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 5855 din 19 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de reclamantul D.M. împotriva sentinţei civile nr. 6532 din 22 iunie 2011, anterior menţionată.
Prin decizia nr. 4284 din 20 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul D.M. împotriva sentinţei civile nr. 5855 din data de 19 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 19579/3/2012, a încheierii de şedinţă din camera de consiliu din data de 11 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 19579/3/2012 şi a sentinţei civile nr. 11137 bis din data de 11 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 19579/3/2012/a1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Feroviară Română.
Reclamantul D.M. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 4284 din 20 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în baza motivului prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 763 din 17 martie 2015 a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de D.M.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a reţinut că, în cauză, hotărârea pretins contradictorie şi a cărei anulare se solicită, decizia nr. 4284 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost pronunţată de instanţa de recurs la data de 20 septembrie 2013. Revizuentul D.M. şi-a întemeiat calea de atac extraordinară a revizuirii pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a depus cererea de revizuire la data de 15 decembrie 2014, cu depăşirea termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., care se împlinea la data de 21 octombrie 2014.
Cum revizuentul nu a dovedit că a fost împiedicat de o împrejurare obiectivă, mai presus de voinţa sa, care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită, pentru a solicita instanţei repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, nu sunt aplicabile dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul D.M. invocând dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2015 Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei în anulare în raport de faptul că nu conţine critici ce se pot încadra în temeiul de drept invocat.
Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al contestaţiei în anulare având în vedere următoarele considerente:
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Din cele ce preced rezultă că sunt condiţii de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare.
În speţă, contestatorul a atacat o hotărâre pronunţată în revizuire.
Susţinerile conţinute în cererea formulată nu se constituie în critici ce s-ar putea circumscrie motivelor de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ de art. 317 C. proc. civ.
Astfel, contestatorul afirmă că analiza din decizia atacată este injustă şi realizată de judecători necompetenţi, că această decizie nu ţine cont de realitate şi că circuitul cererii a fost asigurat de Curtea de Apel Bucureşti.
Contestatorul nu dezvoltă, prin argumente pertinente, existenţa unui viciu de procedură sau a unei încălcări a ordinii publice referitoare la competenţă, aspecte care ar fi putut plasa cererea sa de retractare în ipoteza contestaţiei în anulare obişnuite reglementate de art. 317 C. proc. civ.
Totodată, deşi în susţinerile orale a invocat incidenţa art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu a precizat în ce fel hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, situaţie ce ar putea constitui temei pentru exercitarea contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, cum criticile formulate nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., niciuna din aceste critici neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textul menţionat, ca motive de contestaţie în anulare, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 763 din 17 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul D.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2711/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2705/2015. Civil → |
|---|
