ICCJ. Decizia nr. 301/2015. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 301/2015
Dosar nr. 367/32/2014
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin Sentinţa civilă nr. 1088 din 21 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr, 6694/110/2012, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de contestatoarea O.M., în contradictoriu cu intimata SC A.R.A.V.I.G. SA Bucureşti, fiind anulată Decizia de concediere nr. 615 din 11 octombrie 2012 emisă de intimata şi dispunându-se reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior, respectiv de consilier asigurări.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariate neacordate, începând cu 11 octombrie 2012, actualizate conform indicelui de inflaţie şi a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Prin Decizia civilă nr. 506 din 7 mai 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 6694/110/2012, a fost admis recursul promovat de pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 1088 din 21 iunie 2013, şi, pe cale de consecinţă, modificată, în parte, sentinţa recurată în sensul că a fost respinsă cererea de reintegrare în postul deţinut anterior şi a fost obligată intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariale neacordate, începând cu 11 octombrie 2012 şi până la 31 iulie 2013 inclusiv, actualizate conform indicelui de inflaţie. Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţă.
Prin cererea de revizuire înregistrată cu nr. 367/32/2014, la data de 21 mai 2014, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, astfel cum a fost motivată ulterior, la 11 iunie 2014, 15 septembrie 2014 şi respectiv 16 septembrie 2014, reclamanta O.M. a invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 1, 2 şi 7, faptul că:
- dispozitivul Deciziei civile nr. 506 din 7 mai 2034 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, cuprinde dispoziţii contradictorii în sensul că, pe de o parte, a fost respinsă cererea de reintegrare în postul deţinut anterior, iar, pe de altă parte, a fost obligată intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariale neacordate, începând cu î 1 octombrie 2012 şi până la 31 iulie 2013 inclusiv, actualizate conform indicelui de inflaţie;
- instanţele de fond şi de recurs nu s-au pronunţat asupra capătului al doilea al cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. 10876 din 21 august 2012 şi a hotărârii comisiei de evaluare prealabilă prin care s-a dispus încetarea activităţii reclamantei pe motiv de necorespundere profesională, iar în legătură cu capătul al treilea, instanţa nu s-a pronunţat asupra perioadei până la care urma să i se acorde drepturi salariale;
- contrarietatea este determinată de existenţa concomitentă a Sentinţei civile nr. 1088 din 21 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău şi a Deciziei civile nr. 506 din 7 mai 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Prin Decizia nr. 841 din data de 3 noiembrie 2814, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. şi, disjungând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşita în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire şi la faptele pe care se întemeiază,
Dispoziţia legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
în ipoteza de revizuire invocată de revizuent, potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. De asemenea, hotărârile, trebuie să fie pronunţate în dosare diferite, ce privesc două cereri de chemare în judecată distincte.
În acest sens, tripla identitate, ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate",
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii, Decizia nr. 506 din 7 mai 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia 1 civilă, este potrivnică Sentinţei civile nr. 1088 din 21 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău, în acelaşi dosar, nr. 6694/110/2012, în etape procesuale diferite (fond şi recurs).
Or, în cazul în care hotărârile sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, cererea nu poate fi primită, problema existenţei unor hotărâri potrivnice şi a încălcării autorităţii de lucru judecat punându-se numai atunci când hotărârile au fost pronunţate în dosare deosebite.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia invocată fiind o excepţie de fond absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta O.M. împotriva Deciziei civile nr. 506 din 07 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2015. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 302/2015. Civil. Expropriere. Revizuire - Fond → |
|---|
