ICCJ. Decizia nr. 930/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 930/2015
Dosar nr. 390/1/2015
Şedinţa publică din 27 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 232 din 23 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3773/1/2014 al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Ş.M. împotriva Deciziei nr. 2545 din 2 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reţinând, în esenţă, că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.
S-a motivat în considerentele Deciziei nr. 232/2015 a instanţei supreme că, prin Decizia nr. 2545 din 2 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acelaşi revizuent împotriva Deciziei nr. 1244, dată la 10 aprilie 2014 de aceeaşi instanţă, motiv pentru care s-a apreciat, în raport de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., că decizia a cărei revizuire se solicită nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, întrucât nu evocă fondul.
La data de 29 ianuarie 2015, revizuentul Ş.M. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 232 din data de 23 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri, revizuentul a susţinut că instanţa de recurs „nu a asigurat desfăşurarea regulamentară a activităţii de judecată, ca formă de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, începând de la momentul primirii cererii de revizuire, astfel încât, pe chestiuni de formă, nici după 13 ani nu s-a pronunţat cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept asupra înscrisurilor doveditoare şi determinante care au stat Ia baza emiterii de către M.M.F.P.S. a Ordinului nr. 64/1998".
Intimatul M.M.F.P.S.P.V. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibil îtatea cererii de revizuire, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile legale.
La termenul de judecată din 27 martie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a rămas în pronunţare asupra inadmisibilităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată eă cererea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel au prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)". Din formularea textului legal, rezultă eă enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, iar nu exemplificaţi vă.
Prin urmare nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ de art. 322 C. proc. civ., deoarece în alt fel s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
Or, în speţă, nu se identifică o asemenea situaţie, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire.
Aşa fiind, cum decizia atacată cu revizuire, nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire, hotărârea atacată nu este susceptibilă a fi reformată printr-o altă revizuire.
Prîn urmare, întrucât se constată eă nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de prevederile imperative ale art. 322 C. proc. civ., analiza condiţiilor specifice reglementate de pct. 2, se priveşte ca fiind un demers inutil.
În concluzie, fiind inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a revizuirii îndreptată împotriva unei decizii prin care a mai fost respinsă, o altă cerere de revizuire, conform art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ş.M. împotriva Deciziei nr. 232 din 23 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civiiă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 551/2015. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 931/2015. Civil → |
|---|
