ICCJ. Decizia nr. 953/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 953/2015
Dosar nr. 5881/325/2008*
Şedinţa publică din 31 martie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 418 din 9 aprilie 2013, Tribunalul Timiş a admis excepţia nulităţii recursului invocată de pârâtul intimat C.P.
A constatat nul recursul deciarat de reclamantul C.G. împotriva sentinţei civile nr. 4663 din 2 octombrie 2012, pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Împotriva acestei decizii a deciarat recurs reclamantul C.G., solicitând casarea ambelor hotărâri.
Prin Decizia nr.1334/R din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei civile nr. 418 din 9 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5881/325/2008*.
A obligat recurentul să plătească intimatului C.P. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat din nou recurs reclamantul C.G., solicitând casarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului spre rejudecare la o instanţă competentă.
La termenul de judecată din data de 31 martie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, niciuneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare Ia exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea iui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.
În speţă, prin Decizia civilă nr. 418 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva sentinţei civile nr. 4663 din 2 octombrie 2012 a Judecătoriei Timişoara.
Aşadar, în cauza, nu pot fi admisibile recursurile declarate de reclamant împotriva acestei decizii irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 1334/R din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia l civilă, este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 1334/R din data de 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2015. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 958/2015. Civil → |
|---|
