Anulare act. Sentința nr. 1758/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1758/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 1252/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1758/2013
Ședința publică din 22.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. H. D.
GREFIER – G. D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E. M. în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA, prin Sucursala Județeană A., având ca obiect anulare act, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat S. G. și pentru pârâtă avocat M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei de interes a petitului 3 din acțiunea introductivă, invocate de pârâtă, prin întâmpinare.
Pârâta, prin avocat, solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, arătând că sancțiunea unei eventuale clauze abuzive este nulitatea relativă, deoarece interesul protejat este unul particular. De asemenea, solicită admiterea excepției lipsei de interes a petitului 3 din acțiunea introductivă, deoarece actul adițional a fost denunțat de către pârâtă.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepțiilor, arătând că în temeiul art. 2 din Decretul 167/1958 acțiunea este imprescriptibilă, iar cu privire la cea de-a doua excepție arată că, într-adevăr actul adițional a fost denunțat, dar până la data denunțării acesta a produs efecte.
Instanța se va pronunța asupra excepțiilor prin hotărârea ce o va pronunța.
Pârâta, prin avocat, depune la dosar cerere în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în actele depuse la dosar.
Pârâta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul reclamantei, pentru a dovedi caracterul negociat al convenției de credit, nivelul de înțelegere al împrumutatei la momentul semnării convenției, faptul că aceasta a înțeles întinderea obligațiilor.
Reclamanta, prin avocat, arată că se opune încuviințării probei cu interogatoriu, apreciind cu administrarea probei cu înscrisuri este suficientă.
Instanța încuviințează, conform art. 167 C.proc.civ., pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei, constatând că este utilă, concludentă și pertinentă, putând duce la dezlegarea pricinii.
Instanța respinge proba cu interogatoriul reclamantei, solicitată de pârâtă, considerând că nu este utilă soluționării cauzei, administrarea probei cu înscrisuri fiind suficientă.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pentru care depune la dosar chitanța nr. 1079/22.04.2013, deoarece clauzele contractuale menționate în acțiune sunt abuzive.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea acțiunii reclamantei, arătând că art. 36 din OUG 50/2010 permite perceperea comisionului de administrare, iar cu privire la comisionul de risc, arată că acesta face parte din prețul contractului, iar prin art. 4 din Legea nr. 193/2010 au fost excluse de la controlul caracterului abuziv clauzele privind costul contractului. Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru care depune la dosar notă cuprinzând onorariile și cheltuielile aferente contractului de asistență juridică, copie factură și dovezi de plată.
În temeiul art.150 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanței în dosarul nr._, reclamanta E. M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA, prin Sucursala Județeană A., prin hotărârea ce o va pronunța:
- să constate nulitatea absolută parțială a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1564PF/28.08.2007 încheiat de părți în ceea ce privește clauzele abuzive prev. de următoarele puncte din contract: pct. 6 dobânda anuală efectivă, pct. 9 lit. c comisionul de administrare de 5 euro lunar, pct. 9 lit. f comisionul de urmărire riscuri de 28 euro lunar, pct. 3.8 comision de urmărire riscuri, mod de calcul și achitare, pct. 3.9 comision de administrare, mod de calcul și achitare;
- să dispună desființarea clauzelor contractuale sus menționate;
- să constate nulitatea absolută parțială a actului adițional la contractul de credit încheiat de părți în ceea ce privește clauza abuzivă privind transformarea comisionului de risc prev. la pct. 9 lit. f în comision de administrare și să dispună desființarea acestei clauze;
- să dispună desființarea graficului de rambursare credit;
- să dispună obligarea pârâtei să restituie sumele încasate până în prezent cu titlu de comision de risc sau administrare de la data încheierii contractului (17.03.2008) și până la pronunțarea sentinței în cuantum de 2145 euro actualizat cu rata inflației și cu dobânzile legale;
- să oblige pârâta ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța să pună la dispoziție actul adițional la contractul de credit conform sentinței și un nou grafic de rambursare;
- să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta, în calitate de împrumutat, și pârâta, în calitate de împrumutător, au încheiat contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1564PF/28.08.2007 pentru suma de 10.000 euro, urmând a fi rambursat în 120 rate lunare.
În contract se prevedea comision de urmărire riscuri 28 euro lunar și comision de administrare 5 euro lunar.
Comisionul de urmărire riscuri este prev. de pct. 9 lit. f din contract și în graficul de rambursare credit în coloană distinctă fiind însumat ratei lunare, deși dobânda pe care banca o calculează și o percepe este variabilă, deci riscul este suportat de reclamanta care a asigurat recuperarea creditului prin contractul de asigurare încheiat cu BCR Asigurări de Viață.
Comisionul de administrare credit de 5 euro lunar prev. de art. 9 lit. c din contract nu este justificat și asemeni celuilalt comision este însumat ratei lunare ajungându-se ca reclamanta să plătească 33 euro pe lună numai comisioane.
În contractul de credit bancar nu sunt identificate clar și pe înțelesul oricărei persoane ce fel de riscuri presupune punerea creditului la dispoziție.
Reclamanta susține că în calificarea acestor clauze ca fiind abuzive a avut în vedere faptul că actul încheiat cu pârâta reprezintă un contract de adeziune care nu a fost negociat de părți. La momentul încheierii contractului banca a avut un comportament neadecvat, refuzând să pună la dispoziție formular de contract, împrumutatul luând prima dată cunoștință de prevederile contractului în ziua semnării acestuia, ceea ce a lipsit reclamanta de posibilitatea negocierii clauzelor contractuale. Același comportament a caracterizat conduita pârâtei și din septembrie 2011 când, fără a negocia cu reclamanta, pârâta a cumulat comisionul de administrare cu comisionul de risc fără să existe clauze contractuale.
Se apreciază că în speță sunt aplicabile art. 6 din Legea nr. 193/2000 care reprezintă o transpunere în dreptul intern a Directivei nr. 93/13/CEE.
Scopul urmărit de bancă la încheierea contractului a fost acela de a obține un profit chiar și cu încălcarea prevederilor legale.
Sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare, pe întreaga perioadă de executare a contractului, însumează 2145 euro, plată nedatorată a cărei restituire se impune.
Consecința firească a desființării contractului cu privire la cele două comisioane este repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei să restituie sumele încasate cu titlu de comisioane de la încheierea contractului până la refacerea planului de rambursare.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prev. 969, 948, 966, 968 Cod civil, art. 57, 78, 80, 81 din Legea nr. 296/2004, art. 4 și urm. din Legea nr. 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE și art. 274 C.pc.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 41-52), pârâta a invocat excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei de interes a petitului 3 din acțiunea introductivă și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost fundamentată pe prev. art. 1 și 3 din Decretul 167/1958 în care se prevede că termenul general de prescripție este de 3 ani, termen care s-a împlinit, deoarece clauzele contractuale au fost cunoscute reclamantei de la data semnării contractului.
Se arată că sancțiunea unei eventuale clauze abuzive este nulitatea relativă, deoarece interesul protejat este cel al împrumutatului, iar regula prescriptibilității nulității relative este explicabilă prin aceea că este instituită pentru ocrotirea unor interese particulare, are ca scop stabilitatea și siguranța circuitului civil, iar actul anulabil poate fi confirmat.
Excepția lipsei de interes a petitului 3 din acțiunea introductivă este fundamentată pe faptul că actul adițional a cărui nulitate absolută parțială se cere a fi constatată nu a fost semnat de către reclamantă, iar actul a fost și denunțat de către pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei se arată că legislația în vigoare care reglementează contractele de credit, respectiv OUG 50/2010 nu interzice perceperea de către bănci a comisionului de administrare, iar clauza prin care acesta a fost prevăzut a fost redactată în conformitate cu dispozițiile legale, arătându-se cuantumul (5 euro lunar) și procentul din valoarea creditului contractat (0,05%).
Clauza reprezentând dreptul pârâtei de a percepe o sumă de bani justificată prin activitatea de monitorizare a creditului acordat.
Comisionul de risc prevăzut de pct. 9 lit. f din contract a fost perceput în mod legal, la data încheierii convenției neexistând dispoziții legale care să limiteze numărul comisioanelor pe care banca le putea percepe clienților.
Ulterior nașterii raportului juridic dedus judecății a fost adoptată OUG 50/2010, prin care s-a transpus Directiva 2008/48/CEE, care reglementează contractele de credit pentru consumatori și care prin art. 36 a eliminat posibilitatea băncilor de percepe comision de risc.
În forma inițială OUG 50/2010 se aplica atât creditelor noi acordate cât și convențiilor de credit în curs de derulare prin încheierea unor acte adiționale cu clienții. Prin Legea nr. 288/2010 OUG 50/2010 a fost modificată, în sensul că s-a eliminat obligația băncilor de a suprima comisionul de risc din convențiile de credit în curs de derulare, astfel că în prezent nici o normă legală nu poate interzice perceperea acestui comision stipulat în convenția de credit încheiată de părți.
Suma de 33 euro lunar reprezentând comisioane lunare prevăzute în contract nu reprezintă o modificare a cuantumului comisioanelor percepute de pârâtă.
Pct. 6 din convenția de credit se referă la componența D. și anume că în aceasta sunt incluse dobânda, comisioanele și orice alte costuri.
Această clauză nu poate fi considerată abuzivă, pentru că transpune în mod fidel un text de lege respectiv art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CEE cu atât mai mult cu cât cuprinde o descriere generală a costurilor incluse în D..
Comisioanele alături de dobândă fac parte din prețul contractului și reprezintă contraprestația datorată de clienți băncii pentru serviciile sale.
Pârâta apreciază că în speță nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de Legea nr. 193/2000 pentru ca prevederile prin care sunt reglementate comisionul de risc și cel de administrare să poată fi considerate abuzive.
Condițiile cumulative prev. de Legea nr. 193/2000 pentru a putea considera o clauză abuzivă sunt ca aceasta să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților și să nu se asocieze cu obiectul contractului.
Clauzele indicate ca abuzive nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. În acest sens, trebuie să se ia în considerare dreptul băncii de a percepe un cost, ci și obligația acesteia de a pune de îndată la dispoziția reclamantei o sumă de bani ce urmează a fi restituită într-o anumită perioadă de timp.
Prevederile contractuale nu îngrădeau în nici un mod dreptul reclamantei de a solicita rezilierea contractului de credit.
Cu privire la achitarea dobânzilor legale la sumele pretins încasate în mod nejustificat, se arată că acestea nu sunt exigibile și prin urmare nu sunt purtătoare de dobânzi.
În dovedirea întâmpinării s-a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și interogatoriu.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune va fi respinsă ca nefondată, deoarece dreptul la acțiune în cazul unor clauze pretins a fi afectate de nulitate absolută nu se prescrie în termenul general de prescripție prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, art. 2 din același act normativ prevăzând că nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând.
Excepția lipsei de interes a petitului 3 din acțiunea introductivă este întemeiată și va fi admisă, deoarece actul adițional nu a fost semnat de reclamantă, iar ulterior a fost denunțat și de pârâtă, cu privire la acesta fiind vorba de inexistență. În raport cu un act inexistent nu se poate vorbi de nulitate și, prin urmare, nu există nici interesul invocării nulității unui astfel de act.
Reclamanta, în calitate de împrumutat, și pârâta, în calitate de împrumutător, au încheiat contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1564PF/28.08.2007 pentru suma de 10.000 euro, urmând a fi rambursat în 120 rate lunare.
În contractul de credit bancar la pct. 6 se prevede că dobânda anuală efectivă (D.) este de 18,40 % pe an. În D. sunt incluse dobânda anuală, comisionul de analiză a documentație, de acordare credit și de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliței de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și alte costuri.
Pct. 9 lit. c din contractul de credit bancar prevede că pentru creditul pus la dispoziție banca percepe un comision de administrare de 5 euro lunar reprezentând 0,05% din valoarea creditului contractat, iar la lit. e al aceluiași articol se prevede plata unui comision de urmărire riscuri de 28 euro lunar reprezentând 0,28% din valoarea creditului contractat.
În condițiile generale de creditare la pct. 3.8 se arată că acest comision se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat de la pct. 1 din contract, acest comision achitându-se lunar odată cu rata de credit și dobânda fiind perceput integral inclusiv pentru fracțiunile din lună. În același mod a fost reglementat contractual și comisionul de administrare.
Aceste comisioane reprezentând costuri au fost stabilite încă de la data încheierii contractului, sunt clar precizate și dimensionate în funcție de o valoare concretă – creditul acordat, au stabilită scadența și sunt trecute în planul de rambursare.
Reclamanta nu are nevoie de cunoștințe de specialitate pentru a înțelege că suma de 5 euro lunar reprezintă comision de risc, iar suma de 28 euro lunar reprezintă un comision de urmărire riscuri.
Pe de altă parte, reclamanta a declarat în cuprinsul contractului, în partea finală, că a citit, a înțeles, i-au fost explicate clauzele contractuale și le însușește în întregime, după care a semnat contractul.
Deși se invocă faptul că ar fi întrunite cumulativ condițiile pentru a fi considerate abuzive aceste clauze nu s-a făcut în nici un fel a existenței în speță a vreunei dintre aceste condiții.
Astfel, dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei credințe, nu există, deoarece s-a prevăzut expres cuantumul comisioanelor atât în valoare nominală cât și în valoare procentuală, iar reclamanta a declarat că a înțeles și și-a însușit conținutul contractului. Simplul fapt că sumele încasate cu aceste titluri sunt mari nu justifică în nici un fel considerarea respectivelor clauze ca fiind abuzive, atât timp cât ele își au temeiul în poziția subiectivă a fiecărei părți la încheierea contractului consemnată în mod specific în cuprinsul acestuia.
Condiția negocierii este îndeplinită în cauză, dată fiind declarația sus menționată cuprinsă în partea finală a contractului, iar sub aspectul ultimei condiții, a lipsei legăturii respectivelor clauze cu obiectul contractului nu se poate reține că aceasta ar fi îndeplinită, deoarece clauze precum cele a căror anulare se solicită au o strânsă legătură cu obiectul contractelor de credit încheiate între bănci și clienți, practica uzuală și viața cotidiană dovedind că în mod frecvent contractele de acest tip cuprind astfel de clauze justificate, cu referire la speță, de riscurile care pot apărea pe durata de timp relativ lungă a executării contractului, precum și de serviciile de monitorizare a creditului pe care le prestează banca în favoarea clientului. Aceste împrejurări dovedesc legătura cu obiectul contractului, atât a clauzelor care prevăd aceste comisioane cât și a plăților care se fac în temeiul lor și, în consecință, nu se poate considera că ar fi îndeplinită condiția lipsei de legătură cu obiectul principal al contractului.
Dobânda anuală efectivă reprezintă dobânda, comisioanele și orice alte costuri. Această clauză nu poate fi considerată abuzivă, pentru că transpune în mod fidel un text de lege respectiv art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CEE cu atât mai mult cu cât cuprinde o descriere generală a costurilor incluse în D..
Comisioanele alături de dobândă fac parte din prețul contractului și reprezintă contraprestația datorată de clienți băncii pentru serviciile sale.
În drept, potrivit art. 969 alin. 1 cod civil „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 970 alin. 1 Cod civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”.
Convenția încheiată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă părților contractante și în raporturile dintre acestea are forță juridică superioară, asemeni prevederilor legii, părțile fiind ținute să se conformeze prevederilor contractuale și mai mult să le execute cu bună credință.
Atât timp cât obligațiile care incumbă părții își au temeiul în contract și nu reprezintă altceva decât executarea acestuia nu se poate considera că acestea ar fi abuzive în ipoteza în care, datorită unor cauze exterioare contractului, cuantumul lor fluctuează.
Instanța constată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și va dispune respingerea acesteia.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.p.c., reclamanta va fi obligată la plata către pârâtă a sumei de 5411,73 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
Admite excepția lipsei de interes a petitului 3 din acțiunea introductivă, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
Respinge acțiunea reclamantei E. M., domiciliată în A. I., ., nr. 19, ., . formulată în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA, prin Sucursala Județeană A., cu sediul procesual ales în București, Bucharest Business Park, Șoseaua București Ploiești, nr. 1A, ..
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5411,73 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. H. D. G. D. M.
Red. C.H.D.
Tehnored. G.D.M./5 ex./10.05.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2810/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1339/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
